ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 374/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 29 august 2002 reclamanta S.C „Rulmenți” S.A. Bârlad a chemat în judecată Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală a Finanțelor Publice Vaslui solicitând anularea Deciziei nr. 425 din 31 iulie 2002 și a procesului verbal nr. 9934 din 10 iunie 2002, privind suma de 13.641.354.583 lei. În motivarea actului reclamanta arată că, organul de control a calculat un debit restant la data de 31 decembrie la fondul special de sănătate publică, în sumă de 3.409.013.815 lei, precum și penalități de întârziere în sumă de 14.301.435.258 lei.

Susține reclamanta că suma de 9.266.245.576 lei, reprezentând penalități de întârziere aferente debitului cu scadență la 10 iunie 1997 nu este datorată, întrucât a intervenit prescripția dreptului de a cere executarea silită a acestei creanțe bugetare, conform Ordonanței Guvernului nr. 26/2001 Curtea de Apel Iași, prin sentința civilă nr. 108 din 11 noiembrie 2002 a respins acțiunea, reținând că reclamanta nu a solicitat nici o probă în dovedirea afirmațiilor sale. Împotriva acestei soluții a declarat recurs reclamanta S.C „Rulmenți” S.A. Bârlad, susținând în esență că, potrivit O.G. nr. 26/2001 a intervenit prescripția obligațiilor sale bugetare oferite fondului special de sănătate. Cu privire la suma de 1.040.898.000 lei, recurenta a arată că nu datorează această contribuție la fondul de solidaritate pentru handicapați, întrucât a invocat neconstituționalitatea pevederilor art. 42 și 43 din O.U.G.

nr. 102/1999. Recursul este nefondat. Cu privire la majorările și penalitățile de întârziere (12.600.456.583 lei), susținerea recurentei potrivit căreia termenul de prescripție nu a fost întrerupt întrucât nu a înscris în declarațiile de inventar aceste majorări, nu poate fi reținută. Faptul că nu a înscris în declarațiile de inventar majorările de întârziere nu o scutește pe recurentă de plata acestora, întrucât fiind accesorii obligațiilor bugetare, privind impozite și taxe, beneficiul întreruperii acestora se răsfrâng și asupra majorărilor de întârziere. Penalitățile de întârziere au fost calculate la valoarea obligațiilor bugetare în sold la 31 decembrie 2000, începând cu 1 octombrie 2001, potrivit dispozițiilor O.G.

nr. 26/2001, nepunându-se problema prescripției. Referitor la contribuții la Fondul de solidaritate socială pentru persoanele cu handicap, nu se paote reține că s-a invocat neconstituționalitatea prevederilor art. 42 și 43 din O.U.G. nr. 102/1999, întrucât această excepție nu a fost ridicată în fața instanței de fond. Hotărârea instanței de fond fiind legală și temeinică, recursul declarat de reclamantă se va respinge ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de Societatea Comercială „Rulmenți” S.A. Bârlad, județul Vaslui împotriva sentinței civile nr. 108/CA din 11 noiembrie 2002 a Curții de Apel Iași, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 februarie 2004.