ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 374/2004
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 374/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra
recursului de față;
Din
examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin
acțiunea înregistrată la 29 august 2002 reclamanta S.C „Rulmenți” S.A. Bârlad a
chemat în judecată Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală a
Finanțelor Publice Vaslui solicitând anularea Deciziei nr. 425 din 31 iulie
2002 și a procesului verbal nr. 9934 din 10 iunie 2002, privind suma de 13.641.354.583
lei.
În
motivarea actului reclamanta arată că, organul de control a calculat un debit
restant la data de 31 decembrie la fondul special de sănătate publică, în sumă
de 3.409.013.815 lei, precum și penalități de întârziere în sumă de
14.301.435.258 lei.
Susține
reclamanta că suma de 9.266.245.576 lei, reprezentând penalități de întârziere
aferente debitului cu scadență la 10 iunie 1997 nu este datorată, întrucât a
intervenit prescripția dreptului de a cere executarea silită a acestei creanțe
bugetare, conform Ordonanței Guvernului nr. 26/2001 Curtea de Apel Iași, prin
sentința civilă nr. 108 din 11 noiembrie 2002 a respins acțiunea, reținând că
reclamanta nu a solicitat nici o probă în dovedirea afirmațiilor sale.
Împotriva
acestei soluții a declarat recurs reclamanta S.C „Rulmenți” S.A. Bârlad,
susținând în esență că, potrivit O.G. nr. 26/2001 a intervenit prescripția
obligațiilor sale bugetare oferite fondului special de sănătate.
Cu privire
la suma de 1.040.898.000 lei, recurenta a arată că nu datorează această
contribuție la fondul de solidaritate pentru handicapați, întrucât a invocat
neconstituționalitatea pevederilor art. 42 și 43 din O.U.G. nr. 102/1999.
Recursul
este nefondat.
Cu
privire la majorările și penalitățile de întârziere (12.600.456.583 lei),
susținerea recurentei potrivit căreia termenul de prescripție nu a fost
întrerupt întrucât nu a înscris în declarațiile de inventar aceste majorări,
nu poate fi reținută.
Faptul că
nu a înscris în declarațiile de inventar majorările de întârziere nu o scutește
pe recurentă de plata acestora, întrucât fiind accesorii obligațiilor bugetare,
privind impozite și taxe, beneficiul întreruperii acestora se răsfrâng și
asupra majorărilor de întârziere.
Penalitățile
de întârziere au fost calculate la valoarea obligațiilor bugetare în sold la 31
decembrie 2000, începând cu 1 octombrie 2001, potrivit dispozițiilor O.G. nr.
26/2001, nepunându-se problema prescripției.
Referitor
la contribuții la Fondul de solidaritate socială pentru persoanele cu handicap,
nu se paote reține că s-a invocat neconstituționalitatea prevederilor art. 42
și 43 din O.U.G. nr. 102/1999, întrucât această excepție nu a fost ridicată în
fața instanței de fond.
Hotărârea
instanței de fond fiind legală și temeinică, recursul declarat de reclamantă se
va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge
recursul declarat de Societatea Comercială „Rulmenți” S.A. Bârlad, județul
Vaslui împotriva sentinței civile nr. 108/CA din 11 noiembrie 2002 a Curții de
Apel Iași, ca nefondat.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi 3 februarie 2004.