ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5000/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 86 din 11

martie 2003 a Tribunalului Mureș, a fost condamnat inculpatul G.A. la 5 ani

închisoare, pentru infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1) și

(2) lit. b) și c) și alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu aplicarea

dispozițiilor art. 76 lit. b) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen.

Pe latură civilă în baza art. 346 C.

proc. pen., raportat la art. 14 din același cod și a dispozițiilor art. 998 și

urm. C. civ., inculpatul a fost obligat la plata sumei de 15 milioane lei cu

titlul de daune morale și 1.500.000 lei despăgubiri civile către partea civilă

G.E.

Pentru a pronunța hotărârea,

instanța a reținut următoarea situație de fapt:

În seara zilei de 21 iulie 2002, în

jurul orelor 23,00, inculpatul G.A. împreună cu numitul Z. din comuna

Sângeorgiu de Mureș, se deplasau spre municipiul Tg. Mureș cu intenția de a

merge la discoteca C.L. Cei doi au observat în dreptul magazinului T., pe

partea vătămată G.E. care se afla în stare de ebrietate și care se deplasa pe

lângă o bicicletă, au acostat-o și au obligat-o să traverseze strada într-un

loc întunecos, unde au lovit-o cu piciorul în gură și peste mâini pentru a da

drumul bicicletei ce o ținea.

Inculpatul împreună cu Z. au luat

bicicleta și s-au deplasat în municipiul Tg. Mureș, înțelegându-se să se

întâlnească după câteva zile pentru a valorifica bicicleta și a împărți banii

ce-i vor obține.

Inculpatul G.A. a folosit bicicleta

sustrasă, iar după o săptămână a vândut-o unei persoane necunoscute.

În faza urmăririi penale nu s-a

putut realiza identificarea numitului Z., față de care s-a dispus disjungerea

cauzei prin rechizitoriu și continuarea cercetărilor cu privire la acesta.

Împotriva sentinței a declarat apel,

în termen legal inculpatul care o consideră netemeinică și nelegală, în ceea ce

privește încadrarea juridică, solicitând ca prin admiterea apelului și

desființarea hotărârii să se dispună schimbarea încadrării juridice a faptei

din art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c) și alin. (2

1

) lit. a) C.

pen., în infracțiunea prevăzută de art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1)

lit. a), d) și g) din același cod, cu aplicarea unei pedepse orientată spre

minimul special prevăzut de lege.

Curtea de Apel Tg. Mureș, prin

decizia penală nr. 109/ A din 25 iunie 2003, a respins, ca nefondat, apelul declarat

de inculpat.

Instanța de control judiciar a

apreciat că instanța fondului a stabilit în mod corect situația de fapt și a

dat o corectă încadrare juridică faptei, rezultată din coroborarea

declarațiilor inculpatului cu declarațiile părții vătămate G.E.

Împotriva deciziei a declarat

recurs, în termen legal, inculpatul G.A. care o critică pentru greșita

încadrare juridică a faptei în infracțiunea de tâlhărie în loc de furt

calificat.

S-a motivat că numai numitul Z. a

exercitat violențe asupra părții vătămate și că el a participat doar la

sustragerea bicicletei.

Recursul este neîntemeiat.

Potrivit art. 211 C. pen., furtul

săvârșit prin întrebuințarea de violență sau amenințări ori prin punerea

victimei în stare de inconștiență sau neputință de a se apăra, precum și furtul

urmat de întrebuințarea unor astfel de mijloace pentru păstrarea bunului furat

sau pentru înlăturarea urmelor infracțiunii ori pentru ca făptuitorul să-și

asigure scăparea, constituie infracțiunea de tâlhărie.

Potrivit art. 26 C. pen., circumstanțele

privitoare la faptă se resfrâng asupra participanților, numai în măsura în care

aceștia le-au cunoscut sau le-au prevăzut.

Prin urmare, chiar dacă susținerea

inculpatului, în sensul că numai numitul Z. a exercitat violențe asupra părții

vătămate pentru a o deposeda de bicicletă, ar fi adevărată, aceasta constituie

o circumstanță reală ce se resfrânge asupra inculpatului, întrucât acesta a

văzut și nu a încercat să-l împiedice, însușindu-și chiar bunul furat.

De altfel însăși inculpatul a recunoscut

faptul că inițial Z. a fost cel care a lovit victima, iar cum aceasta opunea

rezistență, nedorind să fie deposedată de bunul său (bicicletă) el a intervenit

lovind victima cu pumnii peste mâini, până când au reușit să-i smulgă bicicleta

din mâini.

Așa fiind, corect s-a reținut de

instanțe situația de fapt și vinovăția inculpatului, dându-se încadrarea

juridică corespunzătoare.

În raport de infracțiunea săvârșită

și pedeapsa a fost corect stabilită, instanțele având în vedere toate

criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen.

Pentru considerentele expuse,

conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge ca

nefondat recursul declarat de inculpat.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în

care se include și onorariul avocatului din oficiu, ce se avansează din fondul

Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul G.A. împotriva deciziei penale nr. 109/ A din 25 iunie

2003 a Curții de Apel Târgu Mureș.

Obligă pe inculpat la plata sumei de

1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei,

reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 5

noiembrie 2003.