ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 124/2004

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr.455 din 8 mai 2003, Tribunalul București a respins, ca

nefondată, cererea formulată de condamnatul B.C.A. privind întreruperea

executării pedepsei de 20 de ani închisoare aplicată prin sentința penală

nr.295/26.04.2001, rămasă definitivă prin decizia penală nr.2600/23.05.2003 a

Curții Supreme de Justiție.

Instanța

a reținut că din probele administrate nu rezultă existența unor împrejurări

speciale care ar avea consecințe grave pentru condamnat sau familia acestuia,

astfel că cererea prin care au fost invocate dispozițiile art.455 – 453 lit.c C.proc.pen.

este neîntemeiată. Faptul că părinții condamnatului au vândut casa,  mutându-se

la o altă adresă, fără să-l menționeze și pe acesta în noul contract de

vânzare-cumpărare, poate fi reglementat fără prezența condamnatului, prin

împuternicirea unei alte persoane ori a unui avocat.

Apelul

declarat împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat, prin decizia

penală nr.419/A/22 iulie 2003 pronunțată de Curtea de Apel București.

Împotriva

ambelor hotărâri condamnatul a formulat recurs, susținând că instanțele nu s-au

pronunțat cu privire la ancheta socială efectuată în cauză, motiv de casare

prevăzut de art.385

9

pct.10 teza II C.proc.pen.

Recursul

este nefondat.

Atât

instanța de fond cât și cea de apel au făcut referire la referatul de anchetă

socială depus la dosar, probă din care rezultă că tatăl și fratele

condamnatului sunt salariați, mama acestuia este pensionară, toți locuind în

comuna Ghimpați, județul Giurgiu. Ancheta socială a fost corect interpretată,

reținându-se că problema dreptului de locațiune, după executarea pedepsei de 20

de ani, începută la data de 13.03.2000 nu este de natură să producă consecințe

grave pentru condamnat.

Așa

fiind, recursul urmează a fi respins în baza art.385

15

pct.1 lit.b C.proc.pen.

Conform art.192 alin.2 Cod procedură penală,

condamnatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul B.C.A. împotriva

deciziei penale nr.419 din 22 iulie  2003 a Curții de Apel București, secția a

II-a penală .

Obligă recurentul condamnat să plătescă statului suma de 800.000 lei

cheltuieli judiciare, din care 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru

apărarea  din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată,

în ședință publică, azi 9 ianuarie 2004.