ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6439/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 933 din 15 iulie 2004, Tribunalul București, secția a II-a penală, a respins cererea formulată de condamnatul C.C., prin care a solicitat întreruperea executării pedepsei de 20 de ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 156/1997 a Tribunalului București, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 2211/1998 a Curții Supreme de Justiție, pentru o perioadă de 3 luni. În motivarea cererii condamnatul a precizat că deține un imobil în București, aflat într-o stare avansată de degradare care necesită reparații urgente. Instanța de fond, în raport de ancheta socială efectuată în cauză, din care rezultă că imobilul în care locuia condamnatul a fost înstrăinat în anul 2003, iar în prezent acesta este în proprietatea altei familii: B.C.

a apreciat că nu sunt întrunite condițiile cerute de prevederile art. 455 C. proc. pen., raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen. și a respins cererea ca neîntemeiată. Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia penală nr. 681 din 22 septembrie 2004, a respins, de asemenea, ca nefondat, apelul declarat de condamnat apreciind că în cauză nu sunt întrunite condițiile legale pentru admiterea cererii de întrerupere a executării pedepsei. A mai considerat instanța că numai împrejurarea că apelantul condamnat dorește să-și ajute sora și să repare imobilul care este în stare de avansată degradare, nu sunt „condiții speciale” de natura acelora care în sensul textelor legale să conducă instanța la soluția admiterii cererii formulate de acesta.

Fiind nemulțumit de această soluție, condamnatul, în termen util, a declarat recurs împotriva deciziei penale sus-menționate reiterând prin apărătorul desemnat din oficiu aceleași motive și arătând că nu a mai beneficiat de nici o altă întrerupere a executării pedepsei. Recursul condamnatului este nefondat. Potrivit dispozițiilor art. 453 lit. c) C. proc. pen., cererea de amânare a executării pedepsei poate fi admisă pentru o perioadă de cel mult 3 luni și numai o singură dată, când, datorită unor împrejurări speciale, executarea imediată a acesteia ar avea consecințe grave pentru situația familială a condamnatului. Ori în speță nu sunt întrunite cerințele expres prevăzute ale textului menționat, motiv pentru care recursul va fi respins, ca nefondat, în baza dispozițiilor art. 385 15 alin. (1) pct. b C. proc.

pen., cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul C.C. împotriva deciziei penale nr. 681 din 22 septembrie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă recurentul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 800.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 2 decembrie 2004.