ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 685/2005

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1145 din 17 septembrie 2004, Tribunalul București, secția a II-a penală, a respins ca nefondată cererea formulată de condamnatul G.A. de întrerupere a executării pedepsei de 20 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 13/2000 a Tribunalului București, secția I penală. Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut în fapt următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a penală, sub nr. 3402 din 14 iunie 2004, condamnatul G.A. a solicitat întreruperea executării pedepsei de 20 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 13 din 10 ianuarie 2000 a Tribunalului București, secția I penală, rămasă definitivă prin neapelare.

În motivarea cererii petentul a arătat că este arestat din anul 1997 și până în prezent a executat 7 ani din pedeapsă, iar în momentul arestării era posesorul unei locuințe în comuna Lețcani, jud. Iași și până în prezent nu cunoaște în ce stare de degradare se află locuința, deoarece în momentul arestării sale imobilul nu era terminat definitiv. În cauză a fost întocmită ancheta socială privind situația familială a condamnatului, de către Primăria comunei Lețcani, jud. Iași. Față de concluziile referatului de anchetă socială prima instanță a reținut că nu s-a făcut dovada existenței unor împrejurări speciale în înțelesul art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., din cauza cărora executarea pedepsei ar avea consecințe grave pentru condamnat sau familia acestuia.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel condamnatul G.A., solicitând admiterea lui, desființarea hotărârii atacată și pe fond, admiterea cererii de întrerupere a executării pedepsei, deoarece după decesul soției sale, imobilul proprietatea sa a fost ocupat de alte persoane, iar el nu cunoaște starea de degradare în care acesta se află. Prin decizia penală nr. 772/ A din 18 octombrie 2004, Curtea de Apel București, secția a II-a penală a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat, obligându-l la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 600.000 lei, din care suma de 200.000 lei, onorariu de avocat oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs condamnatul G.A., solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor și pe fond, admiterea cererii de întrerupere a executării pedepsei pe o perioadă de 3 luni pentru reparația locuinței sale, care se află într-o stare de degradare avansată.

Recursul declarat nu este fondat. Conform art. 455, raportat la art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă când din cauza unor împrejurări speciale executarea imediată a pedepsei ar avea consecințe grave pentru condamnat, familie sau unitatea la care lucrează. Din concluziile referatului de anchetă socială rezultă că într-adevăr, condamnatul deține un imobil care, în prezent, după decesul soției sale nu este locuit de nici o persoană, însă acestea nu au caracterul unor împrejurări speciale în sensul textelor de lege menționate, care să justifice întreruperea executării pedepsei aplicate condamnatului. În consecință, în mod corect au apreciat atât prima instanță cât și cea de apel că motivele invocate de condamnat nu îndeplinesc cerințele prevăzute de dispozițiile art. 455, raportat la art. 453 lit. c) C. proc.

pen., urmând ca recursul declarat de condamnat să fie respins, ca nefondat. Pentru aceste considerente, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează ca recursul declarat de condamnatul G.A. să fie respins, ca nefondat. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., urmează ca recurentul condamnat să fie obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul G.A., împotriva deciziei penale nr. 772/ A din 18 octombrie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Obligă pe recurentul condamnat la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 28 ianuarie 2005.