ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 685/2005

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1145

din 17 septembrie 2004, Tribunalul București, secția a II-a penală, a respins

ca nefondată cererea formulată de condamnatul G.A. de întrerupere a executării

pedepsei de 20 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 13/2000 a

Tribunalului București, secția I penală.

Pentru a pronunța această

hotărâre prima instanță a reținut în fapt următoarele:

Prin cererea înregistrată pe

rolul Tribunalului București, secția a II-a penală, sub nr. 3402 din 14 iunie

2004, condamnatul G.A. a solicitat întreruperea executării pedepsei de 20 ani

închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 13 din 10 ianuarie 2000 a

Tribunalului București, secția I penală, rămasă definitivă prin neapelare.

În motivarea cererii

petentul a arătat că este arestat din anul 1997 și până în prezent a executat 7

ani din pedeapsă, iar în momentul arestării era posesorul unei locuințe în

comuna Lețcani, jud. Iași și până în prezent nu cunoaște în ce stare de

degradare se află locuința, deoarece în momentul arestării sale imobilul nu era

terminat definitiv.

În cauză a fost întocmită

ancheta socială privind situația familială a condamnatului, de către Primăria

comunei Lețcani, jud. Iași.

Față de concluziile

referatului de anchetă socială prima instanță a reținut că nu s-a făcut dovada

existenței unor împrejurări speciale în înțelesul art. 453 alin. (1) lit. c) C.

proc. pen., din cauza cărora executarea pedepsei ar avea consecințe grave

pentru condamnat sau familia acestuia.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat apel condamnatul G.A., solicitând admiterea lui, desființarea

hotărârii atacată și pe fond, admiterea cererii de întrerupere a executării

pedepsei, deoarece după decesul soției sale, imobilul proprietatea sa a fost

ocupat de alte persoane, iar el nu cunoaște starea de degradare în care acesta

se află.

Prin decizia penală nr. 772/

A din 18 octombrie 2004, Curtea de Apel București, secția a II-a penală a

respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat, obligându-l la plata

cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 600.000 lei, din care suma de

200.000 lei, onorariu de avocat oficiu se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs condamnatul G.A., solicitând admiterea acestuia, casarea

hotărârilor și pe fond, admiterea cererii de întrerupere a executării pedepsei

pe o perioadă de 3 luni pentru reparația locuinței sale, care se află într-o

stare de degradare avansată.

Recursul declarat nu este

fondat.

Conform art. 455, raportat

la art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., executarea pedepsei închisorii

poate fi întreruptă când din cauza unor împrejurări speciale executarea

imediată a pedepsei ar avea consecințe grave pentru condamnat, familie sau

unitatea la care lucrează.

Din concluziile referatului

de anchetă socială rezultă că într-adevăr, condamnatul deține un imobil care,

în prezent, după decesul soției sale nu este locuit de nici o persoană, însă

acestea nu au caracterul unor împrejurări speciale în sensul textelor de lege

menționate, care să justifice întreruperea executării pedepsei aplicate

condamnatului.

În consecință, în mod corect

au apreciat atât prima instanță cât și cea de apel că motivele invocate de

condamnat nu îndeplinesc cerințele prevăzute de dispozițiile art. 455, raportat

la art. 453 lit. c) C. proc. pen., urmând ca recursul declarat de condamnat să

fie respins, ca nefondat.

Pentru aceste considerente,

în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează ca

recursul declarat de condamnatul G.A. să fie respins, ca nefondat.

În temeiul art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., urmează ca recurentul condamnat să fie obligat la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul G.A., împotriva deciziei penale nr. 772/ A din 18

octombrie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă pe recurentul

condamnat la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din

care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 28 ianuarie 2005.