ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1987/2003

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Tulcea, prin sentința civilă nr. 215/2001, a obligat pârâta SC A.N. SRL la plata sumei de 2076,62 dolari S.U.A., rate scadente și 5.040.475 lei dobândă legală pe perioada 1 noiembrie 2000 - 17 aprilie 2001, către SC A.S.R. SA, sucursala Tulcea. Prin decizia civilă nr. 909 din 25 octombrie 2001, Curtea de Apel Constanța a admis apelul pârâtei, a schimbat sentința și a respins acțiunea ca nefondată, reținând, în esență, că „obligația ce s-a creat în sarcina pârâtei, a constat în plata sumei de 776,86 dolari S.U.A.”, nefiind, în speță, operante regulile novației prin cedare de debitor. Contra deciziei a declarat recurs reclamanta, pe temeiurile din art. 304 pct. 8 și 10 C. proc.

civ., susținând că: - între părți a intervenit novația ca un mod de transformare a obligației, care include un alt rest de plată, dar care a „fost comunicat eronat de către vânzătorul SC R.A. SA” și - instanța de apel nu s-a pronunțat asupra acestui act (nr. 2.2 P/2373 din 29 octombrie 1999) emis de SC R.A. SA, iar „printr-un simplu calcul matematic reiese că suma reală, rămasă de plătit, este de 4.610,13 dolari S.U.A.”. 2. Recursul este nefondat. 2.1. Prin contractul nr. 005486 din 19 septembrie 1996, SC R.A. SA Craiova, prin SC A.G. SA Tulcea, a vândut lui S.E., cu plata în rate, un autoturism marca „C.”, cu prețul de 11.400 dolari S.U.A, plus dobânda de 10% pe an. Ulterior, prin contractul de vânzare-cumpărare din 9 septembrie 1999, cumpărătorul S.E.

vinde acest autoturism pârâtei S. A.N. SRL cu prețul de 138.500.000 lei, plus restul de rate neachitate, în sumă de 776,86 dolari S.U.A., primului vânzător (constructor). Recurenta pretinde că suma datorată este 4.610,13 dolari S.U.A. și că suma de 776,86 dolari S.U.A. a fost greșit consemnată în cel de-al doilea act de vânzare-cumpărare, datorită unor înregistrări eronate în calculatorul SC R.A. SA, astfel că a introdus acțiunea pe temeiul novației, contra cumpărătorului subsecvent SC A.N. SRL. 2.2. Prețul, ca element esențial al contractului de vânzare-cumpărare, a fost determinat prin cele două elemente componente, respectiv, suma de 138.500.000 lei și suma de 776,86 dolari S.U.A. Determinarea acestuia s-a făcut de către vânzător și cumpărătoare, cu confirmarea primului vânzător SC R.A.

SA și SC A.S.R. SA Tulcea, care au semnat contractul de vânzare-cumpărare din 9 septembrie 1999. Drept consecință, actele adiționale, anterioare la primul contract, nu pot produce efectele juridice pretinse de reclamantă, în sarcina pârâtei SC A.N. SRL. Așadar, novația, reglementată de dispozițiile art. 1128 și urm. C. civ., a operat prin schimbare de debitor față de creditorul-reclamant pentru suma de 776,86 dolari S.U.A., cât au transmis părțile din primul contract, devenite părți și în cel de-al doilea în care apare un nou subiect, respectiv, pârâta SC A.N. SRL, în calitate de cumpărătoare. În consecință, acțiunea recursorie a asiguratului, subrogat în drepturile primului vânzător, satisfăcut integral cu prețul achitat, contra celui de-al doilea cumpărător, pentru sume care nu au fost incluse în prețul contractului (2) nu este întemeiată.

Asiguratul nu poate pretinde de la cel de-al doilea cumpărător o sumă mai mare decât prețul convenit și plătit între părți, care include și restul de preț (novat) datorat reclamantei din asigurarea de garantare a plății prețului de către primul cumpărător. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC A.S.R. SA, sucursala Tulcea, împotriva deciziei nr. 909/COM din 25 octombrie 2001 a Curții de Apel Constanța, secția comercială. Obligă recurenta să plătească intimatei SC A.N. SRL Tulcea suma de 3.000.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 1 aprilie 2003.