ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 880/2003

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 972/2000 pronunțată de Tribunalul Argeș s-a dispus respingerea acțiunii prin care s-a solicitat plata ratelor neachitate la scadență și dobândă penalizatoare. Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că pârâta nu avea încheiat contract de asigurare pentru ca reclamanta să se poată subroga vânzătorului, respectiv pârâtei. Împotriva sentinței pronunțate de Tribunal reclamanta A. a declarat apel susținând că subrogația împotriva drepturilor cumpărătorului acționează de drept prin plata ratelor restante, că, vânzătorul i-a cesionat toate drepturile sale împotriva cumpărătorului astfel încât, acțiunea sa trebuia admisă în întregime.

Curtea de Apel a admis apelul declarat de A., a schimbat sentința în sensul admiterii în parte a acțiunii și a obligat pârâții în solidar la plata sumei de 34.409.116 lei. Împotriva deciziei nr. 340/A/C din 28 mai 2001 reclamanta A. a declarat recurs criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică întrucât prin subrogarea sa în toate drepturile vânzătorului avea dreptul de a pretinde și dobânzile penalizatoare contractuală în caz de neexecutare a obligației de plată de către cumpărător a ratelor la scadența contractuală. În cauză nefiind vorba de schimbarea obiectului se schimba doar evaluarea căci dobânzile solicitate prin acțiune tot dobânzi rămâneau. Instanța de apel avea obligația de a pune în discuția părților aspectele privind dobânzile penalizatoare.

Examinând legalitatea și temeinicia deciziei recurate, în raport de criticile formulate se constată că recursul declarat este nefondat. Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă: Conform contractului aflat la dosar intimata pârâtă B.M. a cumpărat de la R.A. S.A. Craiova un automobil „C.” achitând 30% din preț, iar restul de 10.836 $ s-a obligat să-i plătească în 36 de luni, cu obligațiile stabilite la art. 3 de a acorda garanții vânzătorului, pentru riscul de neplată a ratelor prin prezentarea în prealabil a asigurării creditului de către agenția de asigurări în favoarea vânzătorului. Cumpărătorul a făcut dovada depunerii poliței de asigurare îndeplinind astfel condiția stipulată în contractul de vânzare cumpărare.

La dosar se află convenția încheiată de reclamanta recurentă cu vânzătorul autoturismului din care rezultă că în situația în care cumpărătorul, cu plata în rate, indiferent de cauză nu își va plăti ratele timp de 2 luni A. va efectua această plată subrogându-se astfel de drept împotriva cumpărătorului, vânzătorul cedând în acest sens toate drepturile legate de conținutul convenției. Notele aflate la dosar din 4 iunie, 6 august, 22 octombrie și 10 decembrie 1999 fac dovada plății datorate de pârâta intimată plății efectuate de recurenta A. Cum singurele sume reprezentând ratele la autoturism au fost achitate și doar acestea fac obiectul subrogației stabilită prin convenție, legal instanțele au stabilit că recurenta reclamantă nu este îndreptățită la plata dobânzilor penalizatoare.

Formularea din acțiune prin care s-au solicitat dobânzi penalizatoare, trebuie interpretată în favoarea debitorului în sensul că acestea nu s-au obligat la astfel de plăți. Astfel fiind, față de considerentele arătate, recursul este nefondat și a fost respins conform art. 312 pct. 1 C. proc. civ., hotărârile pronunțate fiind legale și temeinice.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta S.C. A. SA, sucursala Argeș, împotriva deciziei nr. 340/A-C din 29 mai 2001 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 februarie 2003.