ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 880/2003

Asupra recursului de față:

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința comercială nr. 972/2000 pronunțată de Tribunalul Argeș s-a dispus

respingerea acțiunii prin care s-a solicitat plata ratelor neachitate la

scadență și dobândă penalizatoare.

Pentru

a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că pârâta nu avea încheiat

contract de asigurare pentru ca reclamanta să se poată subroga vânzătorului,

respectiv pârâtei.

Împotriva

sentinței pronunțate de Tribunal reclamanta A. a declarat apel susținând că

subrogația împotriva drepturilor cumpărătorului acționează de drept prin plata

ratelor restante, că, vânzătorul i-a cesionat toate drepturile sale împotriva

cumpărătorului astfel încât, acțiunea sa trebuia admisă în întregime.

Curtea

de Apel a admis apelul declarat de A., a schimbat sentința în sensul admiterii

în parte a acțiunii și a obligat pârâții în solidar la plata sumei de

34.409.116 lei.

Împotriva

deciziei nr. 340/A/C din 28 mai 2001 reclamanta A. a declarat recurs

criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică întrucât prin subrogarea sa în

toate drepturile vânzătorului avea dreptul de a pretinde și dobânzile

penalizatoare contractuală în caz de neexecutare a obligației de plată de către

cumpărător a ratelor la scadența contractuală.

În

cauză nefiind vorba de schimbarea obiectului se schimba doar evaluarea căci

dobânzile solicitate prin acțiune tot dobânzi rămâneau.

Instanța

de apel avea obligația de a pune în discuția părților aspectele privind

dobânzile penalizatoare.

Examinând

legalitatea și temeinicia deciziei recurate, în raport de criticile formulate

se constată că recursul declarat este nefondat.

Din

examinarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă:

Conform

contractului aflat la dosar intimata pârâtă B.M. a cumpărat de la R.A. S.A.

Craiova un automobil „C.” achitând 30% din preț, iar restul de 10.836 $ s-a

obligat să-i plătească în 36 de luni, cu obligațiile stabilite la art. 3 de a

acorda garanții vânzătorului, pentru riscul de neplată a ratelor prin

prezentarea în prealabil a asigurării creditului de către agenția de asigurări

în favoarea vânzătorului.

Cumpărătorul

a făcut dovada depunerii poliței de asigurare îndeplinind astfel condiția

stipulată în contractul de vânzare cumpărare.

La

dosar se află convenția încheiată de reclamanta recurentă cu vânzătorul

autoturismului din care rezultă că în situația în care cumpărătorul, cu plata

în rate, indiferent de cauză nu își va plăti ratele timp de 2 luni A. va

efectua această plată subrogându-se astfel de drept împotriva cumpărătorului,

vânzătorul cedând în acest sens toate drepturile legate de conținutul

convenției.

Notele

aflate la dosar din 4 iunie, 6 august, 22 octombrie și 10 decembrie 1999 fac dovada

plății datorate de pârâta intimată plății efectuate de recurenta A.

Cum

singurele sume reprezentând ratele la autoturism au fost achitate și doar

acestea fac obiectul subrogației stabilită prin convenție, legal instanțele au

stabilit că recurenta reclamantă nu este îndreptățită la plata dobânzilor

penalizatoare.

Formularea

din acțiune prin care s-au solicitat dobânzi penalizatoare, trebuie

interpretată în favoarea debitorului în sensul că acestea nu s-au obligat la

astfel de plăți.

Astfel

fiind, față de considerentele arătate, recursul este nefondat și a fost respins

conform art. 312 pct. 1 C. proc. civ., hotărârile pronunțate fiind legale și

temeinice.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta S.C.

A. SA, sucursala Argeș, împotriva deciziei nr. 340/A-C din 29 mai 2001 a Curții

de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 13 februarie 2003.