ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5865/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 4139/2003 la Tribunalul București, secția I penală, condamnatul C.G.A. a solicitat întreruperea executării pedepsei de 7 ani și 6 luni închisoare la care a fost condamnat prin sentința penală nr. 1065/2002 a Tribunalului București, secția I penală, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie. În motivarea cererii, condamnatul a arătat că este grav bolnav și că afecțiunile de care suferă îl pun în imposibilitate de a mai continua executarea pedepsei, fiind necesară internarea sa într-o clinică de specialitate din rețeaua sanitară a Ministerului Sănătății, pentru tratament. În cauză, pentru verificarea susținerilor condamnatului s-a dispus efectuarea unei expertize medico-legală.

În urma examinării condamnatului, în raportul de expertiză, s-a concluzionat că acesta prezintă diagnosticul de fractură ambele oase gambe dreaptă operată (tijă centromedulară) cu indicație de extragere a materialului de osteosinteză și că această afecțiune poate fi tratată în rețeaua sanitară din cadrul D.G.P., fără a-l pune pe cel în cauză în imposibilitate de a continua executarea pedepsei. Tribunalul București, secția I penală, prin sentința penală nr. 139 din 3 februarie 2004, ținând seama de concluziile raportului de expertiză medico-legală precizat, a respins, ca neîntemeiată, cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnat cu motivarea că în cauză nu sunt întrunite cerințele art. 455 C. proc.

pen., raportat la art. 453 lit. a) din același cod. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel condamnatul C.G.A. prin care solicită casarea acesteia, admiterea cererii și întreruperea executării pedepsei pentru a-și putea îngriji sănătatea în stare de libertate. Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia penală nr. 166 din 8 martie 2004, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat cu motivarea că din moment ce raportul de expertiză medico-legală a stabilit că afecțiunea de care acesta suferă poate fi tratată în rețeaua sanitară a D.G.P., în mod corect prima instanță a reținut că nu sunt îndeplinite cerințele art. 455, raportat la art. 453 lit. a) C. proc. pen. și i-a respins cererea, motive pentru care, pentru aceleași considerente, nici apelul nu poate fi primit, urmând a fi respins ca atare.

Decizia curții de apel a fost atacată cu recurs de către condamnatul C.G.A., prin care a reiterat motivul de casare invocat și la judecata în apel și anume constatarea că afecțiunea de care suferă îl pune în imposibilitatea de a mai continua exercitarea pedepsei, iar pentru tratament este necesar să se adreseze unei clinici din rețeaua Ministerului Sănătății. Recursul declarat de condamnat este nefondat. Din moment ce prin raportul de expertiză medico-legală s-a stabilit că afecțiunea de care suferă condamnatul poate fi tratată în rețeaua sanitară din cadrul D.G.P., fără a-l pune în imposibilitatea de mai continua executarea pedepsei, în mod justificat, instanțele de fond și apel i-au respins cererea și respectiv apelul pentru considerentul că în cauză nu sunt îndeplinite cerințele art. 455, raportat la art. 453 lit. a) C. proc.

pen. În consecință, recursul declarat de condamnatul C.G.A. fiind nefondat, urmează a fi respinsă ca atare, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și a se dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul C.G.A. împotriva deciziei penale nr. 166 din 8 martie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă pe recurent la plata sumei de 800.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 9 noiembrie 2004.