ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3514/2003

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 174 din 24 aprilie 2003 a Tribunalului Bacău, inculpatul R.F., a fost condamnat la 8 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2) lit. a) C. pen.

A fost menținută starea de arest și s-a dedus din pedeapsă durata arestului preventiv, începând cu 18 ianuarie 2003.

Pentru comiterea aceleiași infracțiuni, inculpatului minor B.C.,  i s-a aplicat măsura educativă a internării într-un centru de reeducare.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:

În dimineața zilei de 17 ianuarie 2003, minorul E.I., de 15 ani, a plecat la școala la care era elev. În drumul său trebuia să treacă prin pasajul subteran al gării din Onești. Aici a fost acostat de către inculpații R.F. și B.C., care i-au cerut să le dea toți banii ce-i avea asupra sa. Cum minorul nu avea bani, nu a avut ce să le dea celor doi inculpați.

Aceștia nu i-au lăsat să-și continue drumul ci sub amenințare i-au cerut să-i însoțească până într-un vagon de marfă, staționat în zona gării din Onești.

De teamă, minorul s-a conformat.

Intrând în vagonul respectiv, inculpatul minor B.C. i-a cerut minorului parte vătămată, prin amenințare să se dezbrace de geacă, iar inculpatul R.F. l-a silit să se descalțe de bocanci, dându-i în schimb adidașii săi.

Înainte să–l lase să plece, inculpații l-au amenințat că dacă va spune cuiva cele întâmplate, îl vor bate.

Partea vătămată i-a povestit mamei sale ce a pățit, aceasta din urmă anunțând poliția care, a procedat la identificarea inculpaților, asupra cărora a găsit bunurile furate, pe care le-a restituit părții vătămate.

Reținând vinovăția inculpaților, prima instanță i-a condamnat, așa cum s-a arătat în cele ce preced.

Împotriva acestei sentințe, a declarat apel numai inculpatul R.F., solicitând reducerea pedepsei, apel ce a fost respins, ca nefondat, de către Curtea de Apel Bacău, secția penală, prin decizia nr. 272 din 8 iulie 2003.

Decizia Curții de Apel Bacău, a fost atacată cu recurs de același inculpat, R.F., care a susținut netemeinicia acesteia, reiterând critica din apel.

Recursul nu este întemeiat.

Verificând actele dosarului, se constată nu numai că instanțele au stabilit corect vinovățiile, făcând o justă evaluare a acestora, dar și faptul că, în concret, a făcut și o dreaptă individualizare a pedepsei, ținând seama, de criteriile prevăzute în art. 72 C. pen., în raport cu care, se face proporționalizarea și individualizarea pedepsei.

Astfel, se constată că instanțele au trebuit să țină seama că inculpatul a mai fost condamnat la un an și patru luni, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, conform art. 81 C. pen., pentru comiterea unei infracțiuni de furt calificat, prin sentința penală nr. 285 din 14 martie 2003 a Judecătoriei Onești, sentință rămasă definitivă la 11 martie 2003, nefiind, deci, la prima încălcare a legii penale.

Pe de altă parte, instanțele nu puteau să nu țină seama că fapta este gravă și prezintă un grad de pericol social ridicat, victima fiind un minor de 15 ani, care se îndrepta spre școală și pe care inculpații l-au lăsat fără haină și încălțăminte, în plină iarnă.

În raport de cele arătate, soluția pronunțată de prima instanță, menținută în apel este temeinică și legală, nefiind îndeplinite condițiile art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., ori ale vreunui alt motiv de recurs, care ar putea fi invocat, din oficiu, încât, Curtea va trebui să privească recursul de față ca nefondat și să-l respingă, ca atare, în baza art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., menținând, astfel, hotărârea atacată.

Se va computa din pedeapsa aplicată, durata reținerii și arestării preventive, la zi.

Văzând și reglementarea plății cheltuielilor judiciare, inclusiv a onorariului, pentru apărarea din oficiu, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de inculpatul R.F., împotriva deciziei nr. 272 din 8 iulie 2003 a Curții de Apel Bacău, ca nefondat.

Compută din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 18 ianuarie 2003, la zi.

Obligă pe recurent, să plătească statului 1.400.000 lei cheltuieli judiciare, în care se include și onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 400.000 lei, ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 26 august 2003.