ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 364/2004
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 364/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra
recursului de față;
Din
examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin
acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Târgu–Mureș la data de 5 iunie 2003,
reclamantul S.A. a solicitat anularea hotărârii nr. 1901 din 20 martie 2002
emisă de Casa Județeană de Pensii Mureș și acordarea drepturilor prevăzute de
Legea nr. 309/2002, motivând că în perioada 26 iunie 1956 până la 16 noiembrie
1957 a efectuat stagiul militar în detașament de muncă la U.M. 01251.
Prin
sentința civilă nr. 202 din 24 iunie 2003, Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția
comercială și de contencios administrativ a admis acțiunea formulată de
reclamant, a anulat hotărârea nr. 1901 din 20 martie 2003 emisă de Casa
Județeană de Pensii Mureș și a obligat pârâta la emiterea unei noi hotărâri
care să constate faptul că în perioada 26 iunie 1956 – 16 noiembrie 1957
petiționarul a efectuat stagiul militar în detașament de muncă și să-i acorde
drepturile legale pentru această perioadă.
Pentru
a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că în livretul militar
seria Bd nr. 070363, perioada 25 iunie 1956 – 16 noiembrie 1957 este precizată
ca fiind serviciu militar executat în U.M. 01251, ca mână de lucru.
Împotriva
sentinței civile sus-menționate a declarat recurs Casa Județeană de Pensii
Mureș, care a susținut, în esență, că din livretul militar al petentului
rezultă că acesta a efectuat stagiul militar la o unitate militară și nu la un
detașament de muncă iar perioada efectuată în unitățile militare nu intră sub
incidența Legii nr. 309/2002, prin care sunt acordate drepturi numai
persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcției Generale a
Serviciului Muncii.
Recursul
este întemeiat.
Pentru
aplicarea unitară a dispozițiilor Legii nr. 309/2002, Arhivele Naționale au
întocmit tabele cu evidența detașamentelor din cadrul Direcției Generale a
Serviciului Muncii care au funcționat în perioada 1950 – 1961.
În
perioada în care au funcționat aceste detașamente de muncă, au existat însă și
Unități Militare aflate în subordinea Ministerului Apărării Naționale în care
se executau lucrări de șantier, unități militare care însă nu fac obiectul
Legii nr. 309/2002.
Instanța
de fond, fără a dispune suplimentarea probelor în temeiul cărora să stabilească
dacă înscrisurile din livretul militar dovedesc că unitatea la care titularul
dreptului a efectuat munca obligatorie face parte din detașamentele de muncă
din subordinea Direcției Generale a Serviciului Muncii, a pronunțat o hotărâre
care nu are la bază toate probele necesare stabilirii cu exactitate a situației
de fapt (spre exemplu adeverința de la U.M. din Pitești).
Acest
lucru era absolut necesar să fie stabilit, pentru că legiuitorul a înțeles că
prin reglementările Legii nr. 309/2002 să se acorde drepturi compensatorii
persoanelor care au efectuat stagiul militar în detașamentele de muncă ale
Direcției Generale a Serviciului Muncii în perioada 1950 – 1961.
Față de
cele ce preced, recursul declarat în cauză urmează să fie admis, cu consecința
casării sentinței atacate și trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeași
instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite
recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Mureș împotriva sentinței civile
nr. 202 din 24 iunie 2003 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de
contencios administrativ.
Casează
sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi 30 ianuarie 2004.