ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1343/2004

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 4 ianuarie 2001, reclamanta, SC P.M. SA, a chemat în judecată pârâta, SC P.I. SA, solicitând ca, în baza sentinței civile ce se va pronunța, să fie obligată să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie centrul de pâine nr. 424, și pe cale de consecință să se dispună evacuarea acesteia pentru lipsă de titlu, cu cheltuieli de judecată. În susținerea pretențiilor, reclamanta a arătat că a luat ființă în temeiul Legii nr. 15/1990, prin transformarea fostei I.C.L. A.A. 1 în societăți comerciale pe acțiuni, în baza deciziei Primăriei municipiului București nr. 1071/1990, în patrimoniul căreia s-a aflat și spațiul comercial în discuție, fiind preluat de societatea nou înființată.

În cursul anului 1990, conform prevederilor H.G. nr. 765/1990, pârâta a preluat activitatea din cadrul unității, fiindu-i transferate cu derogare de la art. 14 din H.G. nr. 740/1990, mijloacele fixe existente în imobil, construcția propriu-zisă rămânând în patrimoniul fostei I.C.L. A.A. 1, fiind inclusă în capitalul social al SC P.M. SA, având număr de inventar 1-1078. Ca urmare, impozitele și taxele aferente clădirii au fost achitate de SC P.M. SA, figurând ca proprietari ai clădirii. De asemenea, reclamanta susține că, prin protocolul de predare-primire încheiat cu ocazia transferului alături de mijloacele fixe a fost trecută din eroare și clădirea, eroare atestată și de împrejurarea că spațiul în litigiu nu este conținut în anexele H.G.

nr. 391/1995, eroare remediată prin încheierea contractului de închiriere nr. 4542 din 17 octombrie 1991. Pârâta a depus întâmpinare, prin care solicită respingerea acțiunii, întrucât reclamanta nu a făcut dovada că, la constituirea sa în societate comercială, conform Legii nr. 15/1990, spațiul în litigiu a fost cuprins în patrimoniul societății. Prin sentința civilă nr. 2740 din 6 aprilie 2001, Tribunalul București, secția comercială, a respins acțiunea ca nefondată. În motivarea soluției date, instanța de fond a reținut că, reclamanta nu a făcut dovada vreunui titlu de proprietate asupra imobilului revendicat, certificatul de atestare a dreptului de proprietate anexat nu poate fi avut în vedere atâta timp cât nu este însoțit de anexa 2 ,din care să rezulte suprafețele de teren ce compun suprafața de 3.570,59 mp.

atribuită în proprietatea SC P.M. SA, iar pe de altă parte, prin contractele de vânzare cumpărare acțiuni încheiate de FPS cu asociația PAS P.I., rezultă că în capitalul social al acesteia este cuprins și imobilul în litigiu. Împotriva acestei sentințe a promovat apel reclamanta, criticile vizând modul eronat în care instanța de fond a reținut situația de fapt prin aprecierea eronată a probelor administrate. Astfel, se susține că s-a făcut dovada, că activul în litigiu era în patrimoniul său la data transformării în societate comercială, când imobilul se afla înregistrat în registrul inventar sub nr. 1-1078. Dreptul de proprietate a fost dovedit, atât cu certificatul de atestare a dreptului de proprietate, unde la poziția 24 este înregistrat terenul.

Prin decizia civilă nr. 1491 din 22 noiembrie 2001, Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a respins apelul ca nefondat. Pentru a se pronunța astfel, instanța de control judiciar a reținut că, anterior transformării în societăți pe acțiuni, spațiul în litigiu, prin protocolul nr. 17339 din 7 septembrie 1990, a trecut în administrarea pârâtei intimate, fiind preluat în conformitate cu art. 20 din Legea nr. 15/1990, de către SC P.I. SA urmare înființării acesteia. Ori, reclamanta-apelantă nu a probat că, la data transformării sale în societate comercială pe acțiuni imobilul în litigiu exista în patrimoniul I.C.L. A.A. 1, iar art. 7 din H.G. nr. 765 din 9 iulie 1990, prevedea expres că predarea-preluarea se referă la magazinele specializate care se vor transfera prin derogare de la art. 14 din H.G.

nr. 740 din 3 iulie 1990, situație în care predarea spațiului prin protocolul 17339 din 7 septembrie 1990 este corectă, încheierea contractului de închiriere fiind o eroare a pârâtei. De asemenea, instanța de apel reține că, deținerea certificatului de atestare a dreptului de proprietate nu ține loc de titlu de proprietate și nici faptul achitării impozitelor și taxelor aferente clădirii. Cu petiția înregistrată la data de 1 februarie 2002, reclamanta a declarat recurs în termen și legal timbrat, criticile vizând aspectele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. Se susține că, instanța de apel a reținut în mod greșit că nu s-a făcut dovada că activul în litigiu format din teren și clădire s-a aflat în patrimoniul societății la data transformării în societate comercială, în baza art. 18-20 din Legea nr. 15/1990, atâta timp cât înainte de reorganizare acest imobil se afla în patrimoniul I.C.L.

A.A. 1. Dovada dreptului de proprietate s-a făcut și cu certificatul de atestare a dreptului de proprietate, și cu faptul încheierii contractului de închiriere în anul 1991, și cu achitarea taxelor și impozitelor aferente clădirii. Intimata a depus întâmpinare prin care solicită respingerea recursului ca nefondat, întrucât reclamanta nu a făcut dovada că la constituirea sa în societate comercială conform Legii nr. 15/1990, bunul în litigiu a fost cuprins în patrimoniul societății, cu atât mai mult cu cât prin decizia P.M.B. din data de 9 noiembrie 1990, determinarea capitalului social al noii societăți înființate se face numai valoric fără stabilirea structurii sale. Recursul este fondat. În cursul anului 1990, urmare H.G.

nr. 740 și 765/1990, s-a procedat la trecerea unor unități comerciale specializate de produse alimentare din subordinea comerțului în subordinea Ministerului Agriculturii și Alimentației. Potrivit art. 2 din H.G. 765/1990, transmiterea fondurilor fixe din unitățile ce se predau-preiau se va face în condițiile legii, iar art. 7 face precizarea că predarea-preluarea se face prin transfer cu derogare de la art. 14 din H.G. nr. 740 din 3 iulie 1990. În considerarea acestor norme imperative, prin protocolul nr. 17331 din 7 septembrie 1990, s-a procedat la predarea-preluarea spațiului cu indicatorii economici și financiari. Deși H.G. nr. 765/1990, face vorbire de predarea activității unităților comerciale specializate recurenta, reclamantă din eroare a procedat la predarea și a activului.

Că este așa, rezultă și din anexa la H.G. nr. 391/1995, care a reglementat ulterior transmiterea spațiilor comerciale în patrimoniul societăților comerciale cu activitate de producție din domeniile morărit și panificație, în care nu se regăsește spațiul în litigiu. De altfel, prin adresa nr. 13105 din 24 octombrie 1991, recurenta reclamantă face cunoscută eroarea produsă la 7 noiembrie 1990, când a fost introdus imobilul în discuție în anexa la protocolul nr. 17339, eroare recunoscută de pârâta intimată, care la data de 17 octombrie 1991, a încheiat contract de închiriere. La data de 1 noiembrie 1990, când s-a înființat SC P.M. SA, prin reorganizarea I.C.L. A.A. 1 București, în societate pe acțiuni, spațiul comercial se afla în patrimoniul acesteia, fiind inclusă în capitalul social, fiind înregistrată în registrul de inventar nr. 1-1078.

Se reține că, potrivit H.G. nr. 834/1991, certificatul de atestare a dreptului de proprietate se emite pentru terenul aferent construcțiilor aflate în proprietatea societății comerciale, iar în cadrul procedurii de elaborare a lui se verifică și dreptul de proprietate asupra construcției. În speță, acest certificat împreună cu anexa privind situația juridică a terenurilor SC P.M. SA, atestă proprietatea asupra construcției și terenului aferent, cu atât mai mult cu cât părțile în litigiu au fost înființate prin decizia aceleiași instituții, Primăria municipiului București, autoritate ce a emis certificatul seria B nr. 0062. De altfel, intimata pârâtă nu a efectuat nici un demers juridic pentru anularea acestuia.

Cu privire la faptul achitării impozitelor și taxelor pentru imobilul în litigiu, apreciem că instanțele au interpretat greșit susținerile recurentei reclamante, întrucât această probă a fost folosită pentru a demonstra că, și în raporturile cu administrație locală, este recunoscută ca proprietară, intimata pârâtă neînregistrând, conform normelor fiscale, pretinsa proprietate. În contractul de vânzare cumpărare acțiuni nr. 115 din 6 aprilie 1995, încheiat între F.P.S. și intimata pârâtă, se precizează că activele menționate în anexa nr. 2, printre care figurează și spațiul în litigiu, nu sunt incluse în patrimoniul societății. Față de cele arătate, rezultă că instanța de apel a făcut o apreciere eronată a probelor administrate, pronunțând o soluție nelegală, situație în care în considerarea dispozițiilor art. 312 C. proc.

civ., și văzând și art. 274 C. proc. civ.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta, SC P.M. SA București, împotriva deciziei nr. 1491 din 22 noiembrie 2001, a Curții de Apel București, secția comercială, modifică decizia atacată. Admite apelul. Schimbă în tot sentința civilă a instanței de fond, în sensul că admite acțiunea reclamantei, SC P.M. SA București. Obligă pârâta, SC P.I. SA București, să lase reclamantei în deplină proprietate și liniștită posesie centrul de pâine nr. 424 situat în București. Dispune evacuarea pârâtei, SC P.I. SA București, pentru lipsă titlu. Obligă intimata, SC P.I. SA București, la plata cheltuielilor de judecată la fond, apel și recurs în sumă de 32.841.400 lei. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 6 aprilie 2004.