ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3076/2003

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

La data de 6 octombrie 1999, reclamanta SC M.A. SA

Baia Mare a chemat în judecată pe pârâta S.N.C.F.R. - Regionala C.F.R. Cluj,

pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea

contractului de închiriere teren cu construcție definitivă nr. 103/1997, cu

suprafața de 473 mp, situat în Vișeul de Sus, în vecinătatea liniei ferate.

Prin sentința civilă nr. 250 din 28 martie 2001,

Tribunalul Maramureș a admis în parte acțiunea reclamantei, a constatat

nulitatea parțială a contractului de închiriere nr. 103/1997, având ca obiect

suprafața de 473 mp teren, situat în Vișeul de Sus. Acest contract fiind

valabil numai pentru suprafața de 222 mp, aferent top nr. 3833/a/1 din C.F. nr.

4931 Vișeul de Sus și pentru diferența, până la suprafața închiriată, cu 1.100.000

lei cheltuieli de judecată.

Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de

contencios administrativ, prin decizia civilă nr. 839 din 5 septembrie 2001, a

admis apelul pârâtei, a schimbat sentința instanței de fond, în sensul că a

respins acțiunea reclamantei, ca nefondată, cu obligarea acesteia la cheltuieli

de judecată în apel, în sumă de 46.500 lei, respingând apelul reclamantei.

Împotriva acestei din urmă hotărâri judecătorești,

reclamanta a declarat recurs, solicitând, în esență, respingerea apelului

pârâtei și admiterea acțiunii sale, așa cum a fost formulată, întrucât nu

rezultă că suprafața de 473 mp, care a format obiectul contractului de

închiriere, a fost dat vreodată în administrarea pârâtei.

Recursul reclamantei este nefondat, pentru cele ce se

vor arăta în continuare.

Raporturile comerciale dintre părți s-au derulat în

temeiul contractului de închiriere nr. 103 din 8 decembrie 1997, privind o

suprafață de teren de 473 mp, ocupat cu o construcție definitivă, baracă și

platformă betonată cu profilul depozit de mărfuri alimentare.

Având în vedere dispozițiile O.U.G. nr. 12/1998,

precum și constatările expertizelor privind situația juridică a terenului în

litigiu, corect instanța de apel a reținut că pârâta este îndrituită să

utilizeze terenul din zona de siguranță, precum și din zona de protecție a

infrastructurii feroviare, în limitele legale, pentru asigurarea siguranței

circulației feroviare și prevenirii accidentelor.

Cum pârâta avea în administrare, prin efectul legii,

terenul aferent infrastructurii ce o deservește, nu pot fi primite susținerile

reclamantei, privind faptul că aceasta nu a dovedit că deținea, cu un titlu

legal, administrarea suprafeței în litigiu.

De altfel, calea ferată, având administrarea

terenurilor cuprinse în zona de siguranță și protecție, putea, potrivit art. 22

din reglementarea citată, să se închirieze, așa cum a și procedat, soluția fiind

legală și sub acest aspect.

În consecință, susținerile pe care reclamanta le face

prin recursul de față, nu sunt de natură a conduce la casarea hotărârii

atacate, întrucât nu sunt îndeplinite nici una dintre situațiile prevăzute de art.

304 C. proc. civ.

Astfel că recursul reclamantei se privește, ca nefondat,

și va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta SC M.A. SA Baia

Mare împotriva deciziei nr. 839 din 5 septembrie 2001 a Curții de Apel Cluj,

secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 17 iunie

2003.