ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7963/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamanta Ș.S. a solicitat, în

contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a municipiului București. anularea hotărârii

nr. 8180/6983 din 26 septembrie 2003 și admiterea cererii, cu consecința încadrării

sale în dispozițiile art. 1 din Legea nr. 189/2000 .

În motivarea acțiunii. reclamanta a

arătat că în mod greșit pârâta i-a respins cererea. pe considerentul că

certificatul nr. 134 din 17 aprilie 1943 este emis pe numele de E.Ș., iar nu

Sultana.

Curtea de Apel București, secția de

contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 752 din 22 aprilie 2004, a

admis acțiunea, a anulat actul administrativ contestat și a obligat autoritatea

pârâtă, să emită o nouă hotărâre, în care să constate că reclamanta se

încadrează în dispozițiile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/1990, fiind supusă împreună

cu familia sa, schimbului obligatoriu de populație, în baza Tratatului

româno-bulgar din septembrie 1940, reținând, în esență, că reclamanta a făcut

dovada, cu actele depuse la dosar că Ș.E. este una și aceeași persoană cu Ș.S.

Împotriva hotărârii a declarat

recurs, în termen, pârâta, invocând motivele de casare reglementate de art. 304

pct. 8 și 9 C. proc. civ.

În motivarea cererii a susținut, în

esență, că actele depuse la Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, se

referă la familia reclamantei, iar certificatul nr. 134 din 17 aprilie 1943

este întocmit pe numele E.Ș., iar nu S., astfel că hotărârea comisiei este

corectă, în concordanță cu actele depuse. ca anexe la cererea introdusă, la Casa de Pensii a municipiului București și care au fost analizate până la emiterea actului

administrativ.

Examinând sentința atacată, în

raport cu criticile formulate, cu probele administrate și dispozițiile legale

incidente pricinii, se constată că recursul este nefondat.

Din probele cu acte, administrate în

cauză, se constată că certificatul de botez, eliberat la data de 29 mai 1927,

pe numele de E., fiica lui I.Ș și M.Ș. și certificatul de naștere al

reclamantei, eliberat la 24 decembrie 1957, pe numele de S., născută în

localitatea Gargalac - Bulgaria, fiica lui I. și M., se referă la una și

aceeași persoană, prenumele E. fiind în fapt numele de botez al reclamantei Ș.S.

Din certificatul nr. 134/1943 rezultă

că reclamanta, împreună cu familia sa - părinții I. și M., surorile D. și V. și

fratele N., au făcut obiectul schimbului obligatoriu de populație, în baza

Tratatului româno-bulgar din septembrie 1940 și s-au stabilit definitiv în

București - România.

Proba cu acte se completează cu declarațiile

autentificate ale martorilor, din care rezultă, fără dubiu, că reclamanta se încadrează

în dispozițiile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, astfel că beneficiază de

drepturile stabilite de actul normativ menționat, conform art. 5, începând cu

data de întâi a lunii următoare celei în care a fost depusă cererea.

În consecință, față de cele ce

preced, se constată că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică,

iar recursul fiind nefondat, urmează a se respinge ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii București împotriva sentinței civile nr. 752 din 22 aprilie

2004 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca

nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 2 noiembrie 2004.