ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 712/2004

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 272 din 13 august

2003, Tribunalul Vaslui a condamnat pe inculpatul B.P. la 15 ani închisoare și

7 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b)

C. pen., pentru infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174 și art.

175 lit. c) C. pen.

Pentru a pronunța această hotărâre,

prima instanță a reținut că în noaptea de 29 septembrie 2002, inculpatul fiind

în stare de ebrietate a aplicat multiple lovituri cu pumnii și picioarele

victimei care era mama sa în vârstă de 77 ani și cu care locuia, lovituri ce au

determinat decesul acesteia.

Raportul de constatare medico-legală

concluzionează că moartea victimei a fost violentă și s-a datorat unei

insuficiențe respiratorii acute cauzate în urma unui traumatism toracic cu

fractură de coloană vertebrală, fracturi costale, multiple rupturi ale

plămânilor, hemotorax secundar, între leziuni și deces existând legătură de

cauzalitate directă.

Împotriva acestei sentințe Parchetul

de pe lângă Tribunalul Vaslui și inculpatul au declarat apel.

Prin decizia nr. 405 din 11

noiembrie 2003, Curtea de Apel Iași a respins apelul declarat de Ministerul

Public și a luat act că inculpatul și l-a retras.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Iași a declarat recurs, deoarece a considerat că hotărârile nu sunt temeinice,

întrucât instanțele au aplicat o pedeapsă greșit individualizată care nu

reflectă corect gradul de pericol social al faptei și făptuitorului.

În acest sens s-a susținut că

instanțele nu au dat eficiență tuturor criteriilor de individualizare a

pedepsei, reținând la stabilirea și aplicarea ei numai circumstanțele personale

ale inculpatului și anume lipsa antecedentelor penale, precum și împrejurarea

că a recunoscut și regretat comiterea faptei.

Pentru aceste motive, procurorul a

pus concluzii de admiterea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea

de Apel Iași, casarea hotărârilor și majorarea pedepsei.

Recursul este fondat.

Analizând hotărârile pronunțate de

instanțe se constată că ele nu sunt temeinice sub aspectul individualizării

pedepsei, aceasta nereflectând corect gradul de pericol social al faptei și

făptuitorului.

Astfel, potrivit art. 72 C. pen., la

stabilirea și aplicarea pedepselor, instanțele vor ține seama de dispozițiile

Părții generale ale Codului penal, de limitele pedepselor, de gradul de pericol

social al faptei săvârșite și de persoana infractorului.

Sub aceste aspecte, este de

menționat că fapta comisă prezintă un grad sporit de pericol social determinat

de caracterul calificat al infracțiunii, de vârsta victimei (77 ani), precum și

de modul de comitere a ei (aplicarea unor multiple lovituri cu și de corpuri

dure, doborârea victimei și urcarea cu picioarele pe toracele acesteia).

Totodată, instanțele nu au apreciat

la justa valoare persoana inculpatului, care la ancheta penală a negat

comiterea faptei, anterior săvârșirii ei a avut o comportare necorespunzătoare

față de victimă pe care o amenința, o bătea și o trimitea la cerșit, după care

îi lua banii să-și procure băutură, iar din fișa de cazier judiciar rezultă că

a fost pusă în mișcare acțiunea penală pentru infracțiunea de furt.

Față de cele menționate mai sus,

recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași urmează să fie

admis.

Întrucât inculpatul a fost judecat

în stare de arest, urmează ca din pedeapsa aplicată să se deducă durata

detenției.

Onorariul apărătorului din oficiu va

fi plătit din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași împotriva deciziei nr. 405 din 11

noiembrie 2003 a Curții de Apel Iași, privind pe inculpatul B.P.

Casează decizia atacată, precum și

sentința nr. 272 din 13 august 2003 a Tribunalului Vaslui, numai cu privire la

cuantumul pedepsei principale aplicate pe care o majorează de la 15 ani la 17

ani închisoare.

Menține celelalte dispoziții ale

hotărârilor.

Compută din pedeapsa aplicată

inculpatului durata arestării preventive de la 30 septembrie 2002, la zi.

Onorariul apărătorului din oficiu,

în sumă de 400.000 lei va fi plătit din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 5

februarie 2004.