ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 712/2004

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 272 din 13 august 2003, Tribunalul Vaslui a condamnat pe inculpatul B.P. la 15 ani închisoare și 7 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174 și art. 175 lit. c) C. pen. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că în noaptea de 29 septembrie 2002, inculpatul fiind în stare de ebrietate a aplicat multiple lovituri cu pumnii și picioarele victimei care era mama sa în vârstă de 77 ani și cu care locuia, lovituri ce au determinat decesul acesteia.

Raportul de constatare medico-legală concluzionează că moartea victimei a fost violentă și s-a datorat unei insuficiențe respiratorii acute cauzate în urma unui traumatism toracic cu fractură de coloană vertebrală, fracturi costale, multiple rupturi ale plămânilor, hemotorax secundar, între leziuni și deces existând legătură de cauzalitate directă. Împotriva acestei sentințe Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui și inculpatul au declarat apel. Prin decizia nr. 405 din 11 noiembrie 2003, Curtea de Apel Iași a respins apelul declarat de Ministerul Public și a luat act că inculpatul și l-a retras. Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași a declarat recurs, deoarece a considerat că hotărârile nu sunt temeinice, întrucât instanțele au aplicat o pedeapsă greșit individualizată care nu reflectă corect gradul de pericol social al faptei și făptuitorului.

În acest sens s-a susținut că instanțele nu au dat eficiență tuturor criteriilor de individualizare a pedepsei, reținând la stabilirea și aplicarea ei numai circumstanțele personale ale inculpatului și anume lipsa antecedentelor penale, precum și împrejurarea că a recunoscut și regretat comiterea faptei. Pentru aceste motive, procurorul a pus concluzii de admiterea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași, casarea hotărârilor și majorarea pedepsei. Recursul este fondat. Analizând hotărârile pronunțate de instanțe se constată că ele nu sunt temeinice sub aspectul individualizării pedepsei, aceasta nereflectând corect gradul de pericol social al faptei și făptuitorului.

Astfel, potrivit art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor, instanțele vor ține seama de dispozițiile Părții generale ale Codului penal, de limitele pedepselor, de gradul de pericol social al faptei săvârșite și de persoana infractorului. Sub aceste aspecte, este de menționat că fapta comisă prezintă un grad sporit de pericol social determinat de caracterul calificat al infracțiunii, de vârsta victimei (77 ani), precum și de modul de comitere a ei (aplicarea unor multiple lovituri cu și de corpuri dure, doborârea victimei și urcarea cu picioarele pe toracele acesteia).

Totodată, instanțele nu au apreciat la justa valoare persoana inculpatului, care la ancheta penală a negat comiterea faptei, anterior săvârșirii ei a avut o comportare necorespunzătoare față de victimă pe care o amenința, o bătea și o trimitea la cerșit, după care îi lua banii să-și procure băutură, iar din fișa de cazier judiciar rezultă că a fost pusă în mișcare acțiunea penală pentru infracțiunea de furt. Față de cele menționate mai sus, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași urmează să fie admis. Întrucât inculpatul a fost judecat în stare de arest, urmează ca din pedeapsa aplicată să se deducă durata detenției. Onorariul apărătorului din oficiu va fi plătit din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași împotriva deciziei nr. 405 din 11 noiembrie 2003 a Curții de Apel Iași, privind pe inculpatul B.P. Casează decizia atacată, precum și sentința nr. 272 din 13 august 2003 a Tribunalului Vaslui, numai cu privire la cuantumul pedepsei principale aplicate pe care o majorează de la 15 ani la 17 ani închisoare. Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor. Compută din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la 30 septembrie 2002, la zi. Onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 400.000 lei va fi plătit din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 5 februarie 2004.