ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3592/2003

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar , constată următoarele: Prin sentința penală nr. 75 din 28 ianuarie 2003, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în dosarul nr. 3592/2002, în baza art. 183 C. pen., a condamnat pe inculpatul C.S.S.A. la 14 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. În baza art. 65 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen., pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 88 C. pen., a computat prevenția de la 21 noiembrie 2002, la zi.

În baza art. 350 C. proc. pen., a menținut starea de arest a inculpatului. În baza art. 14 și art. 326 C. proc. pen. și art. 188 din Legea nr. 3/1978 a obligat inculpatul la plata sumei de 6.558.266 lei despăgubiri materiale către Spitalul Universitar de Urgență București. În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a obligat inculpatul la plata sumei de 4.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul avocat oficiu de câte 300.000 lei în faza urmăririi penale și respectiv a cercetării judecătorești va fi avansat din fondul Ministerului Justiției. Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt: La data de 16 noiembrie 2001, în cursul după amiezii, inculpatul a venit acasă de la serviciu și, pe fondul relațiilor tensionate pe care le avea cu mama sa, s-a luat la ceartă cu aceasta și a început să o lovească de mai multe ori cu pumnii în zona capului și a membrelor superioare.

Când a realizat consecințele faptei sale, s-a dus în jurul orelor 21,30, la vecinul său, martorul R.S., pe care l-a chemat în mod insistent în locuința sa. Acesta s-a dus în camera în care locuia inculpatul și mama sa, observând că acesta din urmă este întinsă pe pat, cu fața în sus, horcăind și prezentând urme de violență, inclusiv sânge în zona gurii. În prezența acestui martor, inculpatul a luat-o pe mama sa de gulerul de la haină și a lovit-o cu capul de un raft de lemn situat deasupra patului. La solicitarea martorului R.S., inculpatul a sunat la salvare. Ulterior a venit și martorul C.I., concubinul victimei, care, la rândul său, a constatat urme de violență în zona feței victimei. La scurt timp a venit salvarea și a transportat-o pe victimă, numita C.Ș.

la Spitalul Universitar București unde a fost internată la orele 2,20 cu diagnosticul „contuzie cerebrală gravă G.C.S. 3; hematom subdural de emisfer stâng”. La orele 7,30 victima a decedat. Din raportul medico-legal de autopsie nr. A3/1975/2001 rezultă că victima a suferit multiple leziuni traumatice (echimoze, plăgi contuze, excoriații) în zona capului, toracelui și membrelor. În concluziile raportului de necropsie s-a apreciat că „moartea numitei C.Ș. a fost violentă. Aceasta s-a datorat insuficienței cardio-respiratorii de origine centrală, consecutivă unui politraumatism soldat cu hemoragie meningo-cerebrală, hematom subdural operat și fracturi costale. Leziunile traumatice constatate s-au putut produce prin lovire cu și de corpuri dure în condițiile unui politraumatism, în condiții neprecizate ce pot data de 1-2 zile”.

Leziunile traumatice au legătură de cauzalitate directă necondiționată cu moartea victimei. Sângele recoltat de la cadavrul victimei conținea alcool și aparține grupei „0”. Sub aspectul încadrării juridice, tribunalul a apreciat că fapta inculpatului C.S.S.A. de a lovi în mod repetat pe mama sa cu corpuri dure și de corpuri dure, cauzându-i leziuni traumatice letale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „loviri sau vătămări cauzatoare de moarte“ prevăzută de art. 183 C. pen. Sub aspectul individualizării pedepsei, Tribunalul a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv limitele speciale de pedeapsă prevăzute de lege, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana inculpatului, împrejurările ce atenuează sau agravează răspunderea penală.

Astfel, analizând modul în care s-a realizat în fapt acțiunea ce constituie elementul material al infracțiunii, respectiv prin loviri repetate cu și de corpuri dure, de natură a provoca victimei suferințe fizice și psihice, precum și toate împrejurările ce caracterizează această faptă, mai ales că aceea a fost săvârșită asupra mamei sale, cu care ar fi trebuit să aibă raporturi caracterizate prin sentimente de afecțiune, de respect, având totodată îndatorirea de sprijin și ajutor față de aceasta, precum și importanța obiectului vătămat și gravitatea urmărilor faptei ce a dus la moartea victimei, forma și modalitatea vinovăției în săvârșirea faptei respective. Tribunalul a apreciat că fapta comisă prezintă un grad sporit de pericol social.

De asemenea, a luat în considerare la individualizarea pedepsei și persoana infractorului, apreciind că ține de esența însăși a acestei infracțiuni care presupune alegerea și determinarea concretă a pedepsei în raport cu trăsăturile specifice ale persoanei inculpatului, de această concordanță depinzând eficiența funcțională a pedepsei aplicate. Ca atare, a ținut seama de atitudinea făptuitorului de a înțelege caracterul acțiunilor sale, influențată de emotivitatea, temperamentul și caracterul său, precum și de capacitatea de autodirijare, de vârsta și experiența de viață, de împrejurarea că are doi copii minori, era angajat la momentul comiterii faptei, nu are antecedente judiciare și sociale.

Totodată, este relevantă și atitudinea sa după comiterea faptei, exprimată concret prin atitudinea față de victimă, față de care a manifestat o atitudine inumană și față de organele penale, exprimată într-o comportare nesinceră în prima fază a procesului penal, pentru ca ulterior să-și recunoască vinovăția, având însă o atitudine indiferentă. Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpatul C.S.S.A. În apelul parchetului a fost criticată sentința pentru nelegalitate, sub aspectul greșitei încadrări juridice a faptei inculpatului, în sensul că încadrarea juridică corectă este cea de omor calificat, având în vedere multitudinea loviturilor aplicate de inculpat mamei sale, care era suferindă și nu cea de lovituri cauzatoare de moarte, preluată din rechizitoriu.

Inculpatul a criticat sentința pentru netemeinicie sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei, în sensul că aceasta este prea mare față de circumstanțele sale personale, respectiv, lipsa antecedentelor penale, atitudinea sinceră, este încadrat în muncă, are doi copii minori în întreținere. Prin decizia penală nr. 231 din 21 aprilie 2003, Curtea de Apel București, secția II penală a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, desființând în parte sentința apelată și, în fond: În baza art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice din art. 183 C. pen., în art. 174 – art. 175 lit. c) C. pen. și, în baza acestui text, a condamnat pe inculpatul C.S.S.A.

la 20 de ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. A menținut restul dispozițiilor sentinței. A respins apelul declarat de inculpat, obligându-l la cheltuieli judiciare către stat. Împotriva deciziei, în termen legal, a declarat recurs inculpatul C.S.S.A., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor și, rejudecând, schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art. 183 C. pen. și reducerea pedepsei. Verificând actele dosarului cauzei, Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Cu privire la solicitarea inculpatului de schimbare a încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art. 183 C. pen., se constată că nu se impune această modificare a încadrării juridice a faptei din mai multe motive.

Astfel, multitudinea și intensitatea loviturilor aplicate de inculpat, ca și locul unde unele dintre acestea au fost aplicate, respectiv zona capului, zonă vitală a corpului, victima fiind lovită cu capul de un raft chiar și în momentul în care nu era conștientă și horcăia în urma loviturilor primite, toate aceste aspecte demonstrează intenția inculpatului de a ucide întrucât, după modul în care a acționat, inculpatul a prevăzut eventualitatea producerii morții și a acceptat acest rezultat. Așa încât, în cauză nu sunt dubii cu privire la încadrarea juridică a faptei comise, aceea de omor calificat și nu de lovituri cauzatoare de moarte. Cât privește solicitarea de reducere a pedepsei, se apreciază că la individualizarea pedepsei s-au avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen.

și scopurile pedepsei prevăzute de art. 52 C. pen., așa încât, nu sunt motive care să justifice reducerea pedepsei aplicate. Față de aceste considerente, urmează să fie respins recursul declarat de inculpat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.S.S.A. împotriva deciziei penale nr. 231 din 21 aprilie 2003 a Curții de Apel București, secția II penală. Deduce din pedeapsă durata arestării preventive de la 21 noiembrie 2001, până la 9 septembrie 2003. Obligă recurentul la 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care o norariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 9 septembrie 2003.