ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3136/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 173 din 14 mai 2002 a Tribunalului Bacău a fost condamnat inculpatul C.I. la 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de lovituri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) și art. 76 alin. (2) C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată, durata arestului preventiv de la 13 martie 2002, la zi.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

S-a luat act de declarația inculpatului că este de acord cu plata despăgubirilor civile.

În baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen., raportat la art. 998 C. civ., a fost obligat inculpatul la 16.000.000 lei despăgubiri civile către partea civilă D.V.

A fost obligat inculpatul la plata unei contribuții lunare, în cuantum de 500.000 lei, revenind câte 100.000 lei pentru fiecare minor, începând cu data comiterii faptei, 12 decembrie 2000 până la majoratul minorilor, respectiv D.M.  până la 3 martie 2007, pentru D.C.  până la 29 ianuarie 2010, pentru D.P. până la 20 aprilie 2013, pentru D.V.D.  până la 5 martie 2017 și pentru D.V. până la 13 decembrie 2018.

În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea unei cozi de lopată aflată la Camera de corpuri delicte a Tribunalului Bacău.

În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la 5.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat, în care s-a inclus și onorariu necropsie.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:

În seara zilei de 12 decembrie 2000, inculpatul C.I. a consumat băuturi alcoolice, după care a plecat acasă. Când să intre în locuință, acesta a fost lovit cu pumnul în nas de o persoană care se afla în casă.

În aceste condiții, plin de sânge, a strigat la vecinul său B.F., căruia i-a cerut ajutorul, însă acesta l-a refuzat, spunându-i că l-a observat în apropierea casei sale pe D.M. și că în casă probabil acesta se afla.

Inculpatul s-a dus la alt vecin, S.F., cu care a mers la locuința sa.

Constatând că ușa de la intrare este blocată, inculpatul a intrat în casă pe o fereastră, iar în mână avea o secure.

După ce au căutat prin camerele aflate în construcție, numitul S.F. și inculpatul au intrat în camera unde acesta din urmă locuia, aici pe jos, între masă și fotoliu găsindu-l pe D.M. Inculpatul a lăsat securea pe hol și cu o bucată de lemn a început să-l lovească pe acesta peste picioare.

La sugestia lui S.F., inculpatul l-a luat de umeri pe D.M., l-a tras în curte pe scări, unde a continuat să-l lovească de câteva ori cu lemnul, respectiv peste mâini și picioare, după care l-a scos în fața porții.

Inculpatul a mers și a anunțat organele de poliție, după care fără a mai aștepta sosirea acestora a transportat victima cu un căruț la sediul poliției.

Deoarece victima a refuzat, nu a fost transportată imediat la spital, ci numai după ce i s-a făcut rău a doua zi, iar la data de 14 decembrie 2000 a decedat.

S-a constatat că moartea victimei a fost violentă și s-a datorat șocului traumatic indus de multiple hematoame și echimoze pe 35 % din suprafața corpului, iar leziunile s-au produs prin loviri repetate cu corpuri dure, între acestea și rezultatul letal produs fiind un raport de cauzalitate directă.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul C.I., criticând-o ca netemeinică și nelegală sub aspectul condamnării sale, prin înlăturarea apărării că s-a aflat în legitimă apărare.

A solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței și achitarea sa pentru infracțiunea prevăzută de art. 183 C. pen., deoarece a acționat în legitimă apărare.

În subsidiar, inculpatul a solicitat reducerea pedepsei aplicate.

Prin decizia penală nr. 267 din 18 iulie 2002 a Curții de Apel Bacău a fost admis apelul declarat de inculpat.

S-a dispus desființarea hotărârii atacate numai în ce privește durata pedepsei pe care a redus-o de la 4 ani închisoare, la 3 ani închisoare.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.

A fost computată în continuare detenția inculpatului de la 14 mai 2002.

În motivarea deciziei, instanța de apel a reținut că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 44 C. pen., iar în ceea ce privește pedeapsa aplicată inculpatului s-a apreciat că aceasta este prea severă în raport cu împrejurările comiterii ei, cu datele ce caracterizează persoana inculpatului, dar și a victimei, care era cunoscut ca un om agresiv.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul C.I., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor și în principal, achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., pentru infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte, deoarece a lovit victima fiind în legitimă apărare.

În subsidiar, a solicitat reducerea pedepsei aplicate.

Recursul declarat nu este fondat, pentru considerentele ce urmează:

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului se constată că instanțele au reținut corect situația de fapt și vinovăția inculpatului în raport de materialul probator administrat în cauză, iar instanța de control judiciar a aplicat o pedeapsă just proporționalizată, ținând seama de criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen.

Astfel, pentru a se putea reține legitima apărare, cauză care înlătură caracterul penal al faptei

[

(art. 44 alin. (2) C. pen.)], după cum rezultă din însăși denumirea sa, aceasta implică ideea de reacție necesară a unei persoane contra unui atac material, direct, imediat și injust, îndreptat împotriva sa, a altuia sau împotriva unui interes public și care a pus în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat sau interesul public.

Condițiile astfel prevăzute pentru atac trebuie îndeplinite în mod cumulativ, lipsa oricăreia dintre ele fiind de natură a înlătura existența legitimei apărări.

Revenind la cauză, din coroborarea declarațiilor martorilor, cu cele ale inculpatului, se constată că nici unul dintre aceste cerințe nu se regăsește în situația de fapt.

În acest sens, martorul S.F., căruia inculpatul îi solicitase ajutorul pentru a scoate victima din casă, relatează că într-o cameră a văzut-o pe aceasta căzută la podea, mirosind puternic a țuică, iar inculpatul a lovit-o de mai multe ori peste mâini și picioare.

În depozițiile sale, martorul B.F. a arătat că inculpatul avea în mână o bucată de lemn cu care a mai lovit victima, numitul D.M., târând-o pe marginea drumului, iar acesta țipa să nu-l mai lovească.

În declarațiile sale, inculpatul a recunoscut că a lovit victima peste mâini și picioare cu o coadă de lopată.

Așadar, se constată că instanțele în mod corect au apreciat că fapta nu a fost comisă în stare de legitimă apărare, întrucât în momentul în care victima a fost lovită, aceasta era culcată la podea, în stare de ebrietate, fără a mai prezenta un pericol activ, injust, direct și imediat pentru inculpat.

De asemenea, starea de tulburare a inculpatului determinată de prezența victimei în locuință, a fost luată în considerare de instanță, care a reținut în favoarea sa circumstanța atenuantă legală a provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen.

Așa fiind, se constată că în cauză nu există motive pentru achitarea inculpatului în sensul în care a solicitat, urmând ca cererea să fie respinsă, ca nefondată.

În ce privește pedeapsa aplicată, instanța de apel a luat în considerare pe lângă criteriile generale de individualizare și pe cele speciale referitoare la persoana inculpatului, care se află la o vârstă tânără, a recunoscut fapta, fiind la prima confruntare cu rigorile legii penale, reținând în favoarea lui circumstanța atenuantă a provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., astfel că pedeapsa de 3 ani închisoare se situează sub minimul special de 5 ani închisoare, prevăzut de lege pentru sancționarea infracțiunii de lovituri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează ca recursul declarat de inculpatul C.I. să fie respins, ca nefondat.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat urmează să fie obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.I. împotriva deciziei penale nr. 267 din 18 iulie 2002 a Curții de Apel Bacău.

Deduce din pedeapsa aplicată, timpul arestării preventive de la 13 martie 2002, la 1 iulie 2003.

Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 1 iulie 2003.