ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 519/2003

S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanta Fundația „F.R.” împotriva deciziei nr.309/A din 18 iunie 2001 a Curții de Apel Tg. Mureș. La apelul nominal au lipsit părțile. Procedura legal îndeplinită. Se referă de magistratul asistent că recursul este legal formulat, timbrat și motivat în termen, după care Curtea constată că pricina este în stare de judecată și o reține spre soluționare. C U R T E A Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr.1182 din 22 septembrie 2000, Tribunalul Mureș-Secția Comercială a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta Fundația „F.R.” împotriva pârâtului D.N.F.obligându-l pe acesta la plata către reclamantă a sumei de 17.564 USD sau echivalentul în lei la data plății.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reținut în baza înscrisurilor de la dosarul cauzei și a normelor legale incidente speței că, prin contractul nr.53/1996 reclamanta a acordat pârâtului un credit destinat organizării activității sale în agricultură (unul din obiectivele menționate în actul constitutiv al „F.R.” ca asociație non profit) în sumă de 15.000 USD urmând a fi rambursat eșalonat. Nu s-au acordat dobânzile și penalitățile solicitate prin acțiune, convenția de împrumut neconținând clauze în acest sens. Apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței a fost respins ca nefondat, prin decizia nr.309 din 18 iunie 2001, pronunțată de Curtea de Apel Tg. Mureș, în dosarul nr.368/2001.

Împotriva acestei ultime soluții, a declarat recurs reclamanta apelantă, criticind-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând cazul de casare prevăzut de art.304 pct.8 Cod procedură civilă „când instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia”. Se susține în motivarea recursului că, deși asociație non profit ,prin convenția de împrumut s-au prevăzut clauze de recalculare și penalități, astfel încât greșit capetele de cerere prin care acestea au fost solicitate s-au respins. Criticile sunt neîntemeiate iar recursul se va respinge pentru considerentele ce urmează. Din cuprinsul art.4 al convenției de împrumut ,se stipulează că, în cazul neplății unei rate (rambursarea trebuia făcută în rate trimestriale egale în timp de 3 ani conform art.4 paragraful 2) debitorul este obligat la 10 % penalizare din suma nerambursată, adică din rata trimestrială.

Mai departe se stipulează că dacă nu se plătește cea de a doua rată „F.R.” are dreptul să încaseze creditul total. Instanțele, admițând acțiunea pentru rambursarea integrală a creditului,nu au făcut altceva decât să dea eficiență clauzelor contractului în ipoteza neplății mai mult de o rată, caz în care nu sunt prevăzute alte sume decât creditul restant, făcând astfel o corectă interpretare a actului juridic dedus judecății și pronunțând astfel o soluție legală și temeinică atât în fond cât și în recurs. Față de considerentele ce preced, Curtea: PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta Fundația „F.R.” împotriva deciziei nr.309/A din 18 iunie 2001 a Curții de Apel Târgu Mureș. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 ianuarie 2003.