ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 519/2003

S-a luat în examinare recursul formulat de

reclamanta Fundația „F.R.” împotriva deciziei nr.309/A din 18 iunie 2001 a

Curții de Apel Tg. Mureș.

La apelul nominal au lipsit părțile.

Procedura legal îndeplinită.

Se referă de magistratul asistent că recursul

este legal formulat, timbrat și motivat în termen, după care Curtea constată că

pricina este în stare de judecată și o reține spre soluționare.

C U R T

E A

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința nr.1182 din 22 septembrie 2000,

Tribunalul Mureș-Secția Comercială a admis în parte acțiunea formulată de

reclamanta Fundația „F.R.” împotriva pârâtului D.N.F.obligându-l pe acesta la

plata către reclamantă a sumei de 17.564 USD sau echivalentul în lei la data

plății.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reținut în

baza înscrisurilor de la dosarul cauzei și a normelor legale incidente speței

că, prin contractul nr.53/1996 reclamanta a acordat pârâtului un credit

destinat organizării activității sale în agricultură (unul din obiectivele

menționate în actul constitutiv al „F.R.” ca asociație non profit) în sumă de

15.000 USD urmând a fi rambursat eșalonat. Nu s-au acordat dobânzile și

penalitățile solicitate prin acțiune, convenția de împrumut neconținând clauze

în acest sens.

Apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței

a fost respins ca nefondat, prin decizia nr.309 din 18 iunie 2001, pronunțată

de Curtea de Apel Tg. Mureș, în dosarul nr.368/2001.

Împotriva acestei ultime soluții, a declarat

recurs reclamanta apelantă, criticind-o pentru nelegalitate și netemeinicie,

invocând cazul de casare prevăzut de art.304 pct.8 Cod procedură civilă „când

instanța, interpretând  greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura

ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic  al acestuia”. Se susține în

motivarea recursului că, deși asociație non profit ,prin convenția de împrumut

s-au prevăzut clauze de recalculare și penalități, astfel încât greșit capetele

de cerere prin care acestea au fost solicitate s-au respins.

Criticile sunt neîntemeiate iar recursul se va

respinge pentru considerentele ce urmează.

Din cuprinsul art.4 al convenției de împrumut ,se

stipulează că, în cazul neplății unei rate (rambursarea trebuia făcută în rate

trimestriale egale în timp de 3 ani conform art.4 paragraful 2) debitorul este

obligat la 10 % penalizare din suma nerambursată, adică din rata trimestrială.

Mai departe se stipulează că dacă nu se plătește cea de a doua rată „F.R.” are

dreptul să încaseze creditul total.

Instanțele, admițând acțiunea pentru rambursarea

integrală a creditului,nu au făcut altceva decât să dea eficiență clauzelor

contractului în ipoteza neplății mai mult de o rată, caz în care nu sunt

prevăzute alte sume decât creditul restant, făcând astfel o corectă

interpretare a actului juridic dedus judecății și pronunțând astfel o soluție

legală și temeinică atât în fond cât și în recurs.

Față de considerentele ce preced, Curtea:

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta

Fundația „F.R.” împotriva deciziei nr.309/A din 18 iunie 2001 a Curții de Apel

Târgu Mureș.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 ianuarie

2003.