ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4075/2003

Deliberând asupra conflictului negativ de competență: Prin încheierea din 8 iulie 2002 a Tribunalului Constanța, judecătorul sindic a sesizat instanța pentru a se pronunța cu privire la excepția de necompetență teritorială în raport cu dispozițiile art. 6 din Legea nr. 64/1995, privind pe debitoarea SC S.O.V. SRL și creditorii SC S.O.I. SRL și SC S.I.G. SRL. Se susține că schimbarea sediului societății aflate în faliment din Constanța în Timișoara atrage competența acestui din urmă tribunal. Prin sentința civilă nr. 463 din 22 ianuarie 2003, Tribunalul Constanța a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat cauza în favoarea Tribunalului Timiș.

Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că, potrivit art. 6 din Legea nr. 64/1995, republicată, competența tribunalului de la sediul debitorului este exclusivă în procedura reorganizării și a falimentului și că această dispoziție este imperativă, astfel încât cauza trebuie declinată la tribunalul de la sediul actual al societății debitoare. S-a avut în vedere adresa nr. 60301 din 20 octombrie 2000 a Oficiului Registrului Comerțului prin care se comunică faptul că SC S.O.V. SRL a fost radiată din evidențele Registrului Comerțului Constanța întrucât și-a schimbat sediul în Timișoara. Tribunalul Timiș, prin sentința civilă nr. 1570 din 24 aprilie 2003 și-a declinat, la rândul său, competența și, constatând ivit conflict negativ de competență, a trimis dosarul Curții Supreme pentru regulator de competență.

Această instanță apreciază că se impune a se ține seama de toate schimbările intervenite în statutul debitoarei, și anume, că aceasta nu și-a schimbat doar sediul, ci asociatul unic s-a retras din societate, cesionând în totalitate părțile sociale unui nou asociat N.P., care a preluat și funcția de administrator. Față de aceste împrejurări, Tribunalul Timiș concluzionează că soluția care se impunea era aceea a închiderii procedurii în temeiul art. 119 și urm. din Legea nr. 64/1995 de către Tribunalul Constanța, motiv pentru care se și declină competența. Analizând conflictul negativ de competență, potrivit dispozițiilor art. 22 pct. 3 C. proc. civ., Curtea Supremă va stabili competența în favoarea Tribunalului Timiș pentru următoarele considerente: Prin sentința de deschidere a procedurii de reorganizare și faliment, instanța competentă la acea dată a dispus măsurile care se impuneau în această procedură specială față de persoana juridică SC S.O.V.

SRL, cu sediul pe raza Tribunalului Constanța. Ca procedură de executare colectivă, procedura reorganizării și lichidării judiciare poartă asupra patrimoniului persoanei juridice, indiferent de deținătorii acestui capital. Așadar, schimbarea proprietarului societății aflată în această procedură nu are nici o influență asupra urmăririi bunurilor ce compun masa credală. Ceea ce determină și atrage competența de soluționare a unei asemenea cauze este sediul social și rațiunea competenței exclusive a tribunalului de la sediul debitoarei este tot aceea a înlesnirii urmăririi bunurilor din patrimoniul societății ajunse în stare de insolvență. Așadar, art. 6 din Legea nr. 64/1995, republicată, este menit a asigura desfășurarea în condiții optime a procedurii – la sediul social se află și administratorii și actele societății și tot acolo trebuie să-și desfășoare activitatea de reorganizare sau de lichidare și administratorul sau lichidatorul judiciar.

Sediul real și actual al societății este determinant pentru stabilirea competenței și nu un fost sediu cum ar fi cel din Constanța în această cauză. Procedura urmează societatea și nu invers pentru că ar fi contraproductiv. Așadar, o aplicare corectă a art. 6 din Legea nr. 64/1995, republicată, face ca Tribunalul Timișoara să fie competent a continua lichidarea dispusă de Tribunalul Constanța pentru persoana juridică aflată în insolvență, indiferent de schimbările de proprietar, denumire sau administratori. Tribunalul Timiș va putea continua procedura, va analiza dacă soluția de închidere a procedurii mai îndeplinește condițiile prevăzute de lege doar dacă se schimbă sediul și va lua toate măsurile de aplicare a Legii nr. 64/1995, republicată.

Ceea ce nu va putea dispune Tribunalul Timiș, dacă va constata șanse de redresare a societății, va fi reorganizarea acesteia și salvarea ei pentru că imposibilitatea trecerii din lichidare în reorganizare, chiar a unei firme viabile, este încă o limită a legii actuale, care reglementează insolvența. Pentru considerentele expuse se va pronunța regulator de competență în sensul stabilirii competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Stabilește competența de soluționare a litigiului dintre creditoarele SC S.O.I. SRL București și SC S.I.G. SRL București și SC S.O.V. SRL Timișoara, la Tribunalul Timișoara, judecătorul sindic și trimite dosarul pentru continuarea judecății. Cu recurs în 5 zile de la comunicare. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 23 octombrie 2003.