ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 23.10.2003

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4075/2003

HOTĂRÂRE
23.10.2003
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4075/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

Deliberând asupra conflictului

negativ de competență:

Prin încheierea din 8 iulie 2002 a

Tribunalului Constanța, judecătorul sindic a sesizat instanța pentru a se

pronunța cu privire la excepția de necompetență teritorială în raport cu

dispozițiile art. 6 din Legea nr. 64/1995, privind pe debitoarea SC S.O.V. SRL

și creditorii SC S.O.I. SRL și SC S.I.G. SRL.

Se susține că schimbarea sediului

societății aflate în faliment din Constanța în Timișoara atrage competența

acestui din urmă tribunal.

Prin sentința civilă nr. 463 din 22

ianuarie 2003, Tribunalul Constanța a admis excepția necompetenței teritoriale

și a declinat cauza în favoarea Tribunalului Timiș.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța a reținut că, potrivit art. 6 din Legea nr. 64/1995, republicată,

competența tribunalului de la sediul debitorului este exclusivă în procedura

reorganizării și a falimentului și că această dispoziție este imperativă,

astfel încât cauza trebuie declinată la tribunalul de la sediul actual al

societății debitoare.

S-a avut în vedere adresa nr. 60301

din 20 octombrie 2000 a Oficiului Registrului Comerțului prin care se comunică

faptul că SC S.O.V. SRL a fost radiată din evidențele Registrului Comerțului

Constanța întrucât și-a schimbat sediul în Timișoara.

Tribunalul Timiș, prin sentința

civilă nr. 1570 din 24 aprilie 2003 și-a declinat, la rândul său, competența și,

constatând ivit conflict negativ de competență, a trimis dosarul Curții Supreme

pentru regulator de competență.

Această instanță apreciază că se

impune a se ține seama de toate schimbările intervenite în statutul debitoarei,

și anume, că aceasta nu și-a schimbat doar sediul, ci asociatul unic s-a retras

din societate, cesionând în totalitate părțile sociale unui nou asociat N.P.,

care a preluat și funcția de administrator.

Față de aceste împrejurări,

Tribunalul Timiș concluzionează că soluția care se impunea era aceea a

închiderii procedurii în temeiul art. 119 și urm. din Legea nr. 64/1995 de

către Tribunalul Constanța, motiv pentru care se și declină competența.

Analizând conflictul negativ de

competență, potrivit dispozițiilor art. 22 pct. 3 C. proc. civ., Curtea Supremă

va stabili competența în favoarea Tribunalului Timiș pentru următoarele

considerente:

Prin sentința de deschidere a

procedurii de reorganizare și faliment, instanța competentă la acea dată a

dispus măsurile care se impuneau în această procedură specială față de persoana

juridică SC S.O.V. SRL, cu sediul pe raza Tribunalului Constanța.

Ca procedură de executare colectivă,

procedura reorganizării și lichidării judiciare poartă asupra patrimoniului

persoanei juridice, indiferent de deținătorii acestui capital.

Așadar, schimbarea proprietarului

societății aflată în această procedură nu are nici o influență asupra urmăririi

bunurilor ce compun masa credală.

Ceea ce determină și atrage

competența de soluționare a unei asemenea cauze este sediul social și rațiunea

competenței exclusive a tribunalului de la sediul debitoarei este tot aceea a

înlesnirii urmăririi bunurilor din patrimoniul societății ajunse în stare de

insolvență.

Așadar, art. 6 din Legea nr. 64/1995,

republicată, este menit a asigura desfășurarea în condiții optime a procedurii

– la sediul social se află și administratorii și actele societății și tot acolo

trebuie să-și desfășoare activitatea de reorganizare sau de lichidare și

administratorul sau lichidatorul judiciar.

Sediul real și actual al societății

este determinant pentru stabilirea competenței și nu un fost sediu cum ar fi

cel din Constanța în această cauză.

Procedura urmează societatea și nu

invers pentru că ar fi contraproductiv.

Așadar, o aplicare corectă a art. 6

din Legea nr. 64/1995, republicată, face ca Tribunalul Timișoara să fie

competent a continua lichidarea dispusă de Tribunalul Constanța pentru persoana

juridică aflată în insolvență, indiferent de schimbările de proprietar,

denumire sau administratori.

Tribunalul Timiș va putea continua

procedura, va analiza dacă soluția de închidere a procedurii mai îndeplinește

condițiile prevăzute de lege doar dacă se schimbă sediul și va lua toate

măsurile de aplicare a Legii nr. 64/1995, republicată.

Ceea ce nu va putea dispune

Tribunalul Timiș, dacă va constata șanse de redresare a societății, va fi

reorganizarea acesteia și salvarea ei pentru că imposibilitatea trecerii din

lichidare în reorganizare, chiar a unei firme viabile, este încă o limită a

legii actuale, care reglementează insolvența.

Pentru considerentele expuse se va

pronunța regulator de competență în sensul stabilirii competenței de

soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș.

Stabilește competența de soluționare

a litigiului dintre creditoarele SC S.O.I. SRL București și SC S.I.G. SRL București

și SC S.O.V. SRL Timișoara, la Tribunalul Timișoara, judecătorul sindic și

trimite dosarul pentru continuarea judecății.

Cu recurs în 5 zile de la

comunicare.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi, 23 octombrie 2003.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2004-06-23
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2279/2004
Asupra conflictului negativ de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 202 din 22 ianuarie 2004, Tribunalul Maramureș, secția comercială, a declinat competența de soluționare a cererii de inițiere
ÎCCJ 2002-11-15
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4164/2003
către una din cele 16 cooperative de credit în raza căreia domiciliază. Prin sentința civilă nr. 2673/COM din 23 aprilie 2003 pronunțată de Tribunalul Constanța, secția comercială, a fost admisă excepția de necompetență teritorială a Tribun
ÎCCJ 2011-12-07
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4026/2011
11 aprilie 2011, iar la data învestirii Tribunalului Timiș prin Decizia nr. 345/C/2009 pronunțată de Curtea de Apel Oradea sediul debitoarei se afla în municipiul Timișoara, astfel că modificarea ulterioară nu poate influența competența de
ÎCCJ 2005-01-20
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 212/2005
Asupra conflictului de competență de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 3 iulie 2003, creditoarea SC M.I. SA Huși a formulat cerere pentru începerea procedurii reorganizării judiciare și a falimentul
ÎCCJ 2023-03-15
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 629/2023
vederea reîntregirii acestuia, analiza vizând aspecte ce ar putea atrage răspunderea membrilor organelor de conducere care au contribuit la ajungerea debitorului în insolvență. În consecință, Judecătoria Timișoara a admis excepția necompete
Sursă