ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 212/2005

HOTĂRÂRE

20.01.2005

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2005
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 212/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra conflictului de competență de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 3 iulie 2003, creditoarea SC M.I. SA Huși a formulat cerere pentru începerea procedurii reorganizării judiciare și a falimentului împotriva debitoarei SC C. SRL București.

Tribunalul București, secția a VII-a comercială, prin sentința comercială nr. 1704 din 31 octombrie 2003, a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brașov.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul București, secția VII-a comercială, a reținut că sediul social al debitoarei află în Brașov așa cum rezultă din relațiile furnizate de O.R.C. de pe lângă Tribunalul București, astfel că în conformitate cu dispozițiile art. 6 din Legea nr. 64/1995 republicată și modificată, potrivit cărora litigiile privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului sunt de competența tribunalului în jurisdicția căruia se află sediul debitorului, competența de soluționare a litigiului este în favoarea Tribunalului Brașov.

Tribunalul Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 152/ Sind. din 22 martie 2004, a admis excepția de necompetență teritorială a Tribunalului Brașov și a declinat competența de soluționare în favoarea Tribunalului București.

În motivarea cererii, acesta a reținut că întrucât sediul debitoarei SC C. SRL nu figurează în R.C. Brașov, societatea continuând să fie înregistrată la O.R.C. de pe lângă Tribunalul București, competența de soluționare a litigiului este în favoarea Tribunalului București.

Se constată astfel, în temeiul art. 20 C. proc. civ., existența conflictului de competență, întrucât ambele instanțe s-au declarat necompetente în a judeca pricina de față.

Conform Normelor Metodologice privind modul de ținere a registrelor comerțului și de efectuare a înregistrărilor nr. P/608 – 773 din 11 mai 1998 art. 60 lit. c) în situația schimbării sediului firmei în alt județ „în registrul comerțului de la sediul inițial, operarea radierii se face din oficiu, la data la care s-a efectuat înmatricularea la oficiul registrului comerțului de la sediul nou, în baza confirmării transmise de acest ultim domiciliu”.

Prin adresa nr. 28995 din 3 noiembrie 2004, O.R.C. de pe lângă Tribunalul București a confirmat că sediul debitoarei SC C. SRL este în București, durata sediului fiind nelimitată și că R.C. Brașov nu a comunicat reînmatricularea societății la un alt sediu.

Cum, în conformitate cu dispozițiile Normelor Metodologice privind modul de ținere a registrelor comerțului și de efectuare a înregistrărilor nr. P /608 - 773 din 11 mai 1998, operarea radierii din oficiu se face după efectuarea înmatriculării la sediul nou, și cum R.C. Brașov nu a comunicat această reînmatriculare la un sediu nou, sediul debitoarei legal declarat este în București.

În aceste împrejurări, în conformitate cu dispozițiile art. 6 din Legea nr. 64/1995 potrivit căruia toate procedurile prevăzute de această lege, cu excepția recursului prevăzut la art. 8 sunt de competența exclusivă a tribunalului în a cărui rază teritorială se află sediul debitorului astfel cum figurează acesta în registrul comerțului, competența de soluționare a litigiului se stabilește a fi în favoarea Tribunalului București, unde se va trimite dosarul.