ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 20.06.2003

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2972/2003

HOTĂRÂRE
20.06.2003
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2972/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1126 din 2

decembrie 2002, Tribunalul București, secția I penală, a condamnat pe

inculpatul M.N. la 6 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute

de art. 211 alin. (2) lit. b) și c), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen.

În baza art. 65 C. pen., s-au

interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe

o durată de 4 ani după executarea pedepsei.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus

prevenția de la 21 aprilie 2002, la zi.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a

menținut starea de arest a inculpatului.

S-a constatat acoperit prin

restituire prejudiciul cauzat părții vătămate D.M.C., care s-a constituit parte

civilă.

Inculpatul a fost obligat la

2.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

S-a reținut că, în noaptea de 20

aprilie 2002, în jurul orelor 23,00, în timp ce se deplasa în comuna Voluntari,

județul Ilfov, inculpatul M.N., fiind într-o stare avansată de ebrietate, a

observat-o pe partea vătămată D.M.C., care se îndrepta spre casă și vorbea la

un telefon mobil.

Inculpatul, hotărând să sustragă

telefonul părții vătămate, a prins-o în brațe, amenințând-o că dacă țipă, o va

tăia, trântind-o în fața magazinului R. și i-a smuls, din mână, telefonul, după

care a fugit.

Partea vătămată a alertat martorii G.D.Ș.

și O.N., precum și lucrătorii de poliție, aflați în patrulare, care au pornit

în urmărirea inculpatului, reușind să-l imobilizeze. Telefonul sustras a fost

găsit pe stradă, fiind aruncat de inculpat, ridicat și restituit părții

vătămate, care nu s-a constituit parte civilă.

Inculpatul a recunoscut săvârșirea

faptei.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel inculpatul, criticând-o sub aspectul individualizării pedepsei,

considerată prea severă, în raport cu circumstanțele reale și personale

reținute în cauză, inclusiv cu atitudinea pe care a avut-o pe parcursul

procesului penal.

Curtea de Apel București, secția a

II-a penală, prin decizia penală nr. 32/ A din 27 ianuarie 2003, a respins, ca

nefondat, apelul inculpatului, a dedus prevenția de la 21 aprilie 2002, la zi

și l-a obligat la 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 300.000

lei, onorariu avocat oficiu se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs inculpatul, care prin apărătorul său, a reiterat motivul din apel,

referitor la greșita individualizare a pedepsei, prin aplicarea unei pedepse

prea aspre.

Recursul este nefondat.

Conform art. 52 C. pen., pedeapsa

este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului în

scopul prevenirii săvârșirii de infracțiuni, iar potrivit art. 72 din același

cod, la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții

generale ale Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială,

de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și

de împrejurările ce atenuează sau agravează răspunderea penală.

Ori, în cauză, se constată că

instanța de fond, la dozarea pedepsei, a avut în vedere pe lângă pericolul social

al faptei, atât împrejurările în care aceasta s-a comis, dar și datele

referitoare la persoana inculpatului, care are antecedente penale, aspecte care

se regăsesc în cuantumul pedepsei aplicate.

Așa fiind, în mod corect, instanța

de apel, a reținut că prima instanță a făcut o justă individualizare a

pedepsei, încât, recursul, bazat pe reiterarea aceleiași critici, apare ca

nefondat și va fi respins ca atare.

Conform art. 88 C. pen., se va

deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 21

aprilie 2002, la zi.

Inculpatul va fi obligat să

plătească statului suma de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare, inclusiv,

onorariul pentru apărarea din oficiu, care se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul M.N., împotriva deciziei penale nr. 3/ A din 27 ianuarie

2003 a Curții de Apel București, secția II-a penală.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 21 aprilie 2002, la 20 iunie

2003.

Obligă pe recurent să plătească

statului suma de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 300.000

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

20 iunie 2003.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2004-02-11
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 817/2004
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 970 din 10 octombrie 2003 Tribunalul București, secția I penală, în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat calificarea din art. 37 lit.
ÎCCJ 2003-02-21
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 918/2003
executat din pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.1496 din 3 septembrie 2001 a Judecătoriei Sectorului 1 București. A fost menținută starea de arest a inculpatului și s-a dedus arestarea ptreventivă cu înc
ÎCCJ 2006-08-16
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4820/2006
Asupra recursurilor de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 146/ S din 9 martie 2006, Tribunalul București a condamnat pe inculpatul S.A., la: - 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii
ÎCCJ 2005-01-14
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 298/2005
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 759 din 3 iunie 2004, Tribunalul București, secția I penală, a condamnat pe inculpatul L.A.F. la 3 ani închisoare, pentru infracțiunea d
ÎCCJ 2006-01-31
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 603/2006
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1505 din 8 noiembrie 2005, Tribunalul București, secția a II-a penală, în baza art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. a) și b)
Sursă