ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2972/2003
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2972/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1126 din 2
decembrie 2002, Tribunalul București, secția I penală, a condamnat pe
inculpatul M.N. la 6 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute
de art. 211 alin. (2) lit. b) și c), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 și art.
64 C. pen.
În baza art. 65 C. pen., s-au
interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe
o durată de 4 ani după executarea pedepsei.
În baza art. 88 C. pen., s-a dedus
prevenția de la 21 aprilie 2002, la zi.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a
menținut starea de arest a inculpatului.
S-a constatat acoperit prin
restituire prejudiciul cauzat părții vătămate D.M.C., care s-a constituit parte
civilă.
Inculpatul a fost obligat la
2.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
S-a reținut că, în noaptea de 20
aprilie 2002, în jurul orelor 23,00, în timp ce se deplasa în comuna Voluntari,
județul Ilfov, inculpatul M.N., fiind într-o stare avansată de ebrietate, a
observat-o pe partea vătămată D.M.C., care se îndrepta spre casă și vorbea la
un telefon mobil.
Inculpatul, hotărând să sustragă
telefonul părții vătămate, a prins-o în brațe, amenințând-o că dacă țipă, o va
tăia, trântind-o în fața magazinului R. și i-a smuls, din mână, telefonul, după
care a fugit.
Partea vătămată a alertat martorii G.D.Ș.
și O.N., precum și lucrătorii de poliție, aflați în patrulare, care au pornit
în urmărirea inculpatului, reușind să-l imobilizeze. Telefonul sustras a fost
găsit pe stradă, fiind aruncat de inculpat, ridicat și restituit părții
vătămate, care nu s-a constituit parte civilă.
Inculpatul a recunoscut săvârșirea
faptei.
Împotriva acestei sentințe a
declarat apel inculpatul, criticând-o sub aspectul individualizării pedepsei,
considerată prea severă, în raport cu circumstanțele reale și personale
reținute în cauză, inclusiv cu atitudinea pe care a avut-o pe parcursul
procesului penal.
Curtea de Apel București, secția a
II-a penală, prin decizia penală nr. 32/ A din 27 ianuarie 2003, a respins, ca
nefondat, apelul inculpatului, a dedus prevenția de la 21 aprilie 2002, la zi
și l-a obligat la 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 300.000
lei, onorariu avocat oficiu se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.
Împotriva acestei decizii a declarat
recurs inculpatul, care prin apărătorul său, a reiterat motivul din apel,
referitor la greșita individualizare a pedepsei, prin aplicarea unei pedepse
prea aspre.
Recursul este nefondat.
Conform art. 52 C. pen., pedeapsa
este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului în
scopul prevenirii săvârșirii de infracțiuni, iar potrivit art. 72 din același
cod, la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții
generale ale Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială,
de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și
de împrejurările ce atenuează sau agravează răspunderea penală.
Ori, în cauză, se constată că
instanța de fond, la dozarea pedepsei, a avut în vedere pe lângă pericolul social
al faptei, atât împrejurările în care aceasta s-a comis, dar și datele
referitoare la persoana inculpatului, care are antecedente penale, aspecte care
se regăsesc în cuantumul pedepsei aplicate.
Așa fiind, în mod corect, instanța
de apel, a reținut că prima instanță a făcut o justă individualizare a
pedepsei, încât, recursul, bazat pe reiterarea aceleiași critici, apare ca
nefondat și va fi respins ca atare.
Conform art. 88 C. pen., se va
deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 21
aprilie 2002, la zi.
Inculpatul va fi obligat să
plătească statului suma de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare, inclusiv,
onorariul pentru apărarea din oficiu, care se va avansa din fondul Ministerului
Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul
declarat de inculpatul M.N., împotriva deciziei penale nr. 3/ A din 27 ianuarie
2003 a Curții de Apel București, secția II-a penală.
Deduce din pedeapsa aplicată
inculpatului, timpul arestării preventive de la 21 aprilie 2002, la 20 iunie
2003.
Obligă pe recurent să plătească
statului suma de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 300.000
lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul
Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi
20 iunie 2003.