ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4366/2003

Asupra recursului în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința civilă nr. 6352 din 27 septembrie

2001 pronunțată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea, Județul Vâlcea a fost respinsă

cererea formulată de reclamanta S.C. P. S.R.L. cu sediul în Râmnicu Vâlcea

împotriva pârâtei S.C. PX. S.R.L. cu sediul în com. Budești. Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut că ne aflăm în situația în care pârâtul este

cel care are titlu, respectiv contractul de vânzare – cumpărare autentificat

sub nr. 10.658/1995, iar reclamantul nu are titlu de proprietate, acesta depunând

la dosarul cauzei o sentință prin care i s-a admis acțiunea în declararea

simulației și care, nu a avut drept finalitate realizarea dreptului său absolut

de proprietate.

Tribunalul Vâlcea, secția civilă, prin decizia

civilă nr. 2569 din 6 decembrie 2001 a respins ca nefondat apelul declarat de

S.C. P. S.R.L. Râmnicu Vâlcea, împotriva sentinței civile nr. 6352 din 27

septembrie 2001 pronunțată de Judecătoria Vâlcea, constatând că numai pârâta

S.C. PX. S.R.L. este unica proprietară a spațiului. Astfel, comparând titlurile

pretinse de părți, respectiv al reclamantei S.C. P. S.R.L. care îl constituie

sentința civilă nr. 149/C din 11 mai 1998 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, prin

care s-a constatat ca fiind simulat contractul încheiat de S.C. B. S.A. cu Ș.A.,

pe de o parte, cu cel al pârâtei S.C. PX. S.R.L. care îl constituie contractul

autentificat sub nr. 10.658/1995 prin care a dobândit imobilul în litigiu, pe

de altă parte, s-a apreciat că prioritate are titlul prezentat de pârâtă.

Curtea de Apel Pitești, secția civilă, prin

decizia civilă nr. 557/R din 13 martie 2002 a admis recursul declarat de

reclamanta S.C. P. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 2569 din 6 decembrie

2001 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în sensul că a modificat decizia, iar pe

fond, a admis acțiunea și a obligat pârâta S.C. PX. S.R.L., să lase reclamantei

în deplină proprietate și posesie suprafața de 64,44 mp compusă din laborator,

cuptor, depozit, holuri, vestiar și W.C. situată în Rm.Vâlcea.

Pentru a decide astfel, instanța de recurs a

stabilit că titlul de proprietate al reclamantei provine de la adevăratul

proprietar, iar al pârâtei de la un neproprietar, având în vedere și faptul că

titlul reclamantei este anterior, respectiv din anul 1992, spre deosebire de

cel al pârâtei care datează din anul 1995, rezultă că titlul de proprietate al

reclamantei este mai bine caracterizat. A existat și opinia separată a celui

de-al treilea judecător al completului de judecată, care a considerat că se

impunea respingerea recursului pe considerentul că respingerea cererii de

constatare a nulității absolute a contractului de vânzare – cumpărare încheiat

între Ș.A. și S.C. PX. S.R.L. a intrat în puterea lucrului judecat, consolidând

actul respectiv, astfel că nu se mai poate pune la îndoială titlul de

proprietate al pârâtei asupra spațiului comercial.

Procurorul General, în conformitate cu

prevederile art. 27 lit. f) din Legea nr. 92/1992 și ale art. 330 pct. 2 C.

proc. civ., astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 132 din 2 octombrie

2000 și nr. 59 din 27 aprilie 2001 ale Guvernului României a declarat recurs în

anulare împotriva deciziei civile nr. 557 din 13 martie 2002 pronunțată de

Curtea de Apel Pitești, secția comercială, considerând că această hotărâre a

fost pronunțată cu încălcarea esențială a legii, ceea ce a determinat o

soluționare greșită a cauzei pe fond.

S-a invocat ca motiv, că potrivit dispozițiile

art. 1175 C. civ., reclamanta nu poate opune pârâtei contractul ocult de mandat

încheiat cu autoarea acesteia din urmă, Ș.A., a cărui existență a fost probată

în cadrul acțiunii având ca obiect declararea simulației contractului prin care

S.C. B. S.A. a vândut spațiul în litigiu A.Ș. Aceasta, cu atât mai mult cu cât

prezumția de bună – credință de care se bucură pârâta nu a fost răsturnată.

Astfel, acțiunea în constatarea nulității absolute a contractului de vânzare –

cumpărare în baza căruia ea a dobândit imobilul, întemeiată pe reaua – credință

a pârâtei, a fost respinsă, iar hotărârea a rămas irevocabilă.

De asemenea, prin decizia civilă nr. 1994 din 17

martie 2001 pronunțată de Curtea Supremă de Justiție, s-a stabilit că titlul de

proprietate al pârâtei S.C. PX. S.R.L. asupra spațiului în litigiu, nu mai

poate fi pus la îndoială, deoarece respingerea acțiunii în constatarea nulității

absolute a contractului de vânzare – cumpărare încheiat între Ș.A. și S.C. PX. S.R.L.

a intrat în puterea lucrului judecat și a consolidat actul respectiv. Admițând

acțiunea în evacuare formulată de S.C. PX. S.R.L., de fapt s-a recunoscut

dreptul său de proprietate asupra spațiului comercial, tranșându-se definitiv

litigiul având ca obiect dreptul de proprietate asupra imobilului.

În speță, existând tripla identitate de părți,

obiect și cauză, ce se evidențiază între acțiunea în evacuare și acțiunea în

revendicare, aceasta din urmă trebuia respinsă ca efect al autorității de lucru

judecat.

Intimata - reclamantă S.C. P. S.R.L. a depus

întâmpinare, motivată în fapt și în drept, prin care a solicitat respingerea

recursului în anulare.

Curtea, analizând motivele recursului în

anulare, constată că recursul în anulare este fondat, urmând a fi admis pentru

următoarele considerente.

În corecta stabilire a situației de fapt și de

drept, relevanță juridică prezintă decizia nr. 1994 din 29 martie 2001 pronunțată

de Curtea Supremă de Justiție, secția comercială, prin care a fost admis

recursul declarat de reclamanta S.C. PX. S.R.L. Budești împotriva deciziei nr. 387

din 30 iunie 2000 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ,

pe care a casat-o în sensul că a respins apelul declarat de pârâta S.C. P. S.R.L.

Râmnicu Vâlcea, împotriva sentinței nr. 205 din 17 martie 2000 a Tribunalului

Vâlcea. Amplu argumentată și bine motivată, prin această decizie s-a stabilit

că proprietara spațiului comercial în litigiu este numai reclamanta, iar în

conformitate cu prevederile art. 480 C. civ., aceasta este îndreptățită să

ceară evacuarea pârâtei din spațiul folosit și ocupat fără titlu, precum și contravaloarea

lipsei de folosință.

De asemenea, prin decizia civilă nr. 359/A/C din

24 septembrie 1998 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția civilă și de contencios

administrativ, au fost admise apelurile formulate de pârâtele Ș.A. și S.C. PX .S.R.L.

Budești împotriva sentinței civile nr. 149/C din 11 mai 1998 pronunțată de

Tribunalul Vâlcea, în sensul că a modificat în parte sentința atacată și a

respins acțiunea cu privire la capătul constatării nulității absolute a

contractului de vânzare – cumpărare autentic nr. 10.658 din 19 septembrie 1995.

În considerentele acestei decizii s-a reținut, referitor la actul de vânzare –

cumpărare dintre Ș.A. și S.C. PX. S.R.L. că înțelegerea secretă dintre Ș.A. și

S.C. P. S.R.L. nu este opozabilă S.C. PX. S.R.L., față de aceasta din urmă

producând efecte numai actul juridic public de vânzare – cumpărare din 19

august 1992.

De necontestat că în speță sunt aplicabile

dispozițiile art. 1201 C. civ. privind autoritatea de lucru judecat, dedus

într-un proces din hotărârea pronunțată într-un proces anterior, existând

tripla identitate cerută de acest text: de persoane, de obiect și de cauză. Din

punct de vedere al temeiului juridic al dreptului valorificat prin aceste

acțiuni, finalitatea autorității de lucru judecat nu împiedică numai judecarea

din nou a unui proces terminat, ci și contrazicerile dintre două hotărâri

judecătorești, în sensul că drepturile recunoscute unei părți să nu fie

contrazise printr-o altă hotărâre posterioară, dată în alt proces.

Cadrul juridic și argumentele expuse anterior,

impun admiterea recursului în anulare promovat de Procurorul General al

Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, împotriva deciziei nr. 557

din 13 martie 2002 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția comercială și

de contencios administrativ, pe care urmează a o modifica în sensul că va

respinge recursul declarat de reclamanta S.C. P. S.R.L. Râmnicu Vâlcea

împotriva deciziei nr. 2569 din 6 decembrie 2001 a Tribunalului Vâlcea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite recursul în anulare, declarat

de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție,

împotriva deciziei nr. 557 din 13 martie 2002 a Curții de Apel Pitești, secția comercială

și de contencios administrativ, pe care o modifică în sensul, că respinge recursul

declarat de reclamanta S.C. P. S.R.L. Râmnicu Vâlcea, împotriva deciziei nr. 2569

din 6 decembrie 2001 a Tribunalului Vâlcea.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică, astăzi 12

noiembrie 2003.