ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4366/2003

Asupra recursului în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 6352 din 27 septembrie 2001 pronunțată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea, Județul Vâlcea a fost respinsă cererea formulată de reclamanta S.C. P. S.R.L. cu sediul în Râmnicu Vâlcea împotriva pârâtei S.C. PX. S.R.L. cu sediul în com. Budești. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că ne aflăm în situația în care pârâtul este cel care are titlu, respectiv contractul de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 10.658/1995, iar reclamantul nu are titlu de proprietate, acesta depunând la dosarul cauzei o sentință prin care i s-a admis acțiunea în declararea simulației și care, nu a avut drept finalitate realizarea dreptului său absolut de proprietate.

Tribunalul Vâlcea, secția civilă, prin decizia civilă nr. 2569 din 6 decembrie 2001 a respins ca nefondat apelul declarat de S.C. P. S.R.L. Râmnicu Vâlcea, împotriva sentinței civile nr. 6352 din 27 septembrie 2001 pronunțată de Judecătoria Vâlcea, constatând că numai pârâta S.C. PX. S.R.L. este unica proprietară a spațiului. Astfel, comparând titlurile pretinse de părți, respectiv al reclamantei S.C. P. S.R.L. care îl constituie sentința civilă nr. 149/C din 11 mai 1998 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, prin care s-a constatat ca fiind simulat contractul încheiat de S.C. B. S.A. cu Ș.A., pe de o parte, cu cel al pârâtei S.C. PX. S.R.L. care îl constituie contractul autentificat sub nr. 10.658/1995 prin care a dobândit imobilul în litigiu, pe de altă parte, s-a apreciat că prioritate are titlul prezentat de pârâtă.

Curtea de Apel Pitești, secția civilă, prin decizia civilă nr. 557/R din 13 martie 2002 a admis recursul declarat de reclamanta S.C. P. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 2569 din 6 decembrie 2001 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în sensul că a modificat decizia, iar pe fond, a admis acțiunea și a obligat pârâta S.C. PX. S.R.L., să lase reclamantei în deplină proprietate și posesie suprafața de 64,44 mp compusă din laborator, cuptor, depozit, holuri, vestiar și W.C. situată în Rm.Vâlcea. Pentru a decide astfel, instanța de recurs a stabilit că titlul de proprietate al reclamantei provine de la adevăratul proprietar, iar al pârâtei de la un neproprietar, având în vedere și faptul că titlul reclamantei este anterior, respectiv din anul 1992, spre deosebire de cel al pârâtei care datează din anul 1995, rezultă că titlul de proprietate al reclamantei este mai bine caracterizat.

A existat și opinia separată a celui de-al treilea judecător al completului de judecată, care a considerat că se impunea respingerea recursului pe considerentul că respingerea cererii de constatare a nulității absolute a contractului de vânzare – cumpărare încheiat între Ș.A. și S.C. PX. S.R.L. a intrat în puterea lucrului judecat, consolidând actul respectiv, astfel că nu se mai poate pune la îndoială titlul de proprietate al pârâtei asupra spațiului comercial. Procurorul General, în conformitate cu prevederile art. 27 lit. f) din Legea nr. 92/1992 și ale art. 330 pct. 2 C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin O.U.G.

nr. 132 din 2 octombrie 2000 și nr. 59 din 27 aprilie 2001 ale Guvernului României a declarat recurs în anulare împotriva deciziei civile nr. 557 din 13 martie 2002 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția comercială, considerând că această hotărâre a fost pronunțată cu încălcarea esențială a legii, ceea ce a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond. S-a invocat ca motiv, că potrivit dispozițiile art. 1175 C. civ., reclamanta nu poate opune pârâtei contractul ocult de mandat încheiat cu autoarea acesteia din urmă, Ș.A., a cărui existență a fost probată în cadrul acțiunii având ca obiect declararea simulației contractului prin care S.C. B. S.A. a vândut spațiul în litigiu A.Ș. Aceasta, cu atât mai mult cu cât prezumția de bună – credință de care se bucură pârâta nu a fost răsturnată.

Astfel, acțiunea în constatarea nulității absolute a contractului de vânzare – cumpărare în baza căruia ea a dobândit imobilul, întemeiată pe reaua – credință a pârâtei, a fost respinsă, iar hotărârea a rămas irevocabilă. De asemenea, prin decizia civilă nr. 1994 din 17 martie 2001 pronunțată de Curtea Supremă de Justiție, s-a stabilit că titlul de proprietate al pârâtei S.C. PX. S.R.L. asupra spațiului în litigiu, nu mai poate fi pus la îndoială, deoarece respingerea acțiunii în constatarea nulității absolute a contractului de vânzare – cumpărare încheiat între Ș.A. și S.C. PX. S.R.L. a intrat în puterea lucrului judecat și a consolidat actul respectiv. Admițând acțiunea în evacuare formulată de S.C.

PX. S.R.L., de fapt s-a recunoscut dreptul său de proprietate asupra spațiului comercial, tranșându-se definitiv litigiul având ca obiect dreptul de proprietate asupra imobilului. În speță, existând tripla identitate de părți, obiect și cauză, ce se evidențiază între acțiunea în evacuare și acțiunea în revendicare, aceasta din urmă trebuia respinsă ca efect al autorității de lucru judecat. Intimata - reclamantă S.C. P. S.R.L. a depus întâmpinare, motivată în fapt și în drept, prin care a solicitat respingerea recursului în anulare. Curtea, analizând motivele recursului în anulare, constată că recursul în anulare este fondat, urmând a fi admis pentru următoarele considerente. În corecta stabilire a situației de fapt și de drept, relevanță juridică prezintă decizia nr. 1994 din 29 martie 2001 pronunțată de Curtea Supremă de Justiție, secția comercială, prin care a fost admis recursul declarat de reclamanta S.C.

PX. S.R.L. Budești împotriva deciziei nr. 387 din 30 iunie 2000 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, pe care a casat-o în sensul că a respins apelul declarat de pârâta S.C. P. S.R.L. Râmnicu Vâlcea, împotriva sentinței nr. 205 din 17 martie 2000 a Tribunalului Vâlcea. Amplu argumentată și bine motivată, prin această decizie s-a stabilit că proprietara spațiului comercial în litigiu este numai reclamanta, iar în conformitate cu prevederile art. 480 C. civ., aceasta este îndreptățită să ceară evacuarea pârâtei din spațiul folosit și ocupat fără titlu, precum și contravaloarea lipsei de folosință. De asemenea, prin decizia civilă nr. 359/A/C din 24 septembrie 1998 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția civilă și de contencios administrativ, au fost admise apelurile formulate de pârâtele Ș.A.

și S.C. PX .S.R.L. Budești împotriva sentinței civile nr. 149/C din 11 mai 1998 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în sensul că a modificat în parte sentința atacată și a respins acțiunea cu privire la capătul constatării nulității absolute a contractului de vânzare – cumpărare autentic nr. 10.658 din 19 septembrie 1995. În considerentele acestei decizii s-a reținut, referitor la actul de vânzare – cumpărare dintre Ș.A. și S.C. PX. S.R.L. că înțelegerea secretă dintre Ș.A. și S.C. P. S.R.L. nu este opozabilă S.C. PX. S.R.L., față de aceasta din urmă producând efecte numai actul juridic public de vânzare – cumpărare din 19 august 1992. De necontestat că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 1201 C. civ.

privind autoritatea de lucru judecat, dedus într-un proces din hotărârea pronunțată într-un proces anterior, existând tripla identitate cerută de acest text: de persoane, de obiect și de cauză. Din punct de vedere al temeiului juridic al dreptului valorificat prin aceste acțiuni, finalitatea autorității de lucru judecat nu împiedică numai judecarea din nou a unui proces terminat, ci și contrazicerile dintre două hotărâri judecătorești, în sensul că drepturile recunoscute unei părți să nu fie contrazise printr-o altă hotărâre posterioară, dată în alt proces. Cadrul juridic și argumentele expuse anterior, impun admiterea recursului în anulare promovat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, împotriva deciziei nr. 557 din 13 martie 2002 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, pe care urmează a o modifica în sensul că va respinge recursul declarat de reclamanta S.C.

P. S.R.L. Râmnicu Vâlcea împotriva deciziei nr. 2569 din 6 decembrie 2001 a Tribunalului Vâlcea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E: Admite recursul în anulare, declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, împotriva deciziei nr. 557 din 13 martie 2002 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, pe care o modifică în sensul, că respinge recursul declarat de reclamanta S.C. P. S.R.L. Râmnicu Vâlcea, împotriva deciziei nr. 2569 din 6 decembrie 2001 a Tribunalului Vâlcea. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 12 noiembrie 2003.