ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3494/2006

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3494/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Tribunalul Bacău, secția comercială

și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 230 din 3 iunie 2005,

a respins excepțiile inadmisibilității acțiunii și a lipsei de interes ca

nefondate. De asemenea, a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamanta

C.L. Buhuși cu sediul social în Buhuși județul Bacău, împotriva pârâtelor SC P.G.

SA BUHUȘI, SC U. RO SA Buhuși, A.G.O. Buhuși prin lichidator A.D. domiciliat în

Buhuși județul Buhuși și A.V.A.S. cu sediul social în București.

În fundamentarea acestei soluții,

instanța de fond, la termenul din 14 mai 2004 a pus în discuția părților

excepțiile inadmisibilității acțiunii și a lipsei de interes și după ascultarea

părților a apreciat că pentru soluționarea acestora mai sunt necesare probe,

motiv pentru care a unit excepțiile cu fondul.

Astfel, s-a reținut că

acțiunea reclamantei are un profund caracter comercial, fără a-i fi aplicabile art.

111 C. proc. civ., iar interesul este justificat prin aceea că acțiunea a fost

întemeiată pe fraudă la lege, procesul de privatizare putând prejudicia

comunitatea locală.

Pe fondul cauzei, acțiunea a

fost găsită neîntemeiată, deoarece prin actul de transmitere nr. 21002 din 6

martie 1998, Statul român, în calitatea de unic acționar al capitalului social

al SC G.O. SA Buhuși a transmis F.P.S. tot capitalul acestei societăți.

Cum reclamanta nu a atacat

acest act administrativ în termen legal, la instanța de Contencios

Administrativ, conform prevederilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 213/1998, a

fost decăzută din dreptul de a mai invoca faptul că parte din capitalul social

al pârâtei SC G.O. SA Buhuși îi aparținea ca acționar.

Mai mult, reclamanta nu a

acționat nici cu ocazia transmiterii societății în portofoliul F.P.S. și nici

la data încheierii contractului de privatizare, lăsând să treacă 5 ani de la

data vânzării acțiunilor. Nu s-a făcut dovada că contractul de

vânzare-cumpărare de acțiuni nr. BC/14/1999 a avut o cauză ilicită, prin aceea

că privatizarea societății nu este nici prohibită de lege și nici contrară

bunelor moravuri și ordinii publice.

Toate susținerile și

pretențiile reclamantei sunt confuze, în realitate aceasta fiind nemulțumită de

faptul că la data de 25 februarie 1999, data emiterii H.C.L. nr. 8/1999, prin

care a anulat pârâtei dreptul de administrare a bunurilor din domeniul public

și până la data de 1 august 2001, când a preluat efectiv aceste bunuri de la

pârâtă, nu și-a putut exercita dreptul de administrare asupra acestora.

Curtea de Apel Bacău, secția

comercială și de contencios administrativ, prin decizia civilă nr. 95 din 13

decembrie 2005, a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelantul-reclamant

C.L. BUHUȘI împotriva sentinței civile nr. 230 din 3 iunie 2005 pronunțată de

Tribunalul Bacău, secția comercială și de contencios administrativ.

Pentru a decide astfel,

instanța de apel a preluat toate argumentele avute în vedere de instanța de

fond, prin aceea că în principal actul juridic de transmitere nr. 21002 din 6

martie 1998 nu a fost atacat în Justiție în termenul prevăzut de lege. Nu s-a

dovedit nici o cauză ilicită a contractului de vânzare-cumpărare pentru a fi

aplicată sancțiunea procedurală a nulității absolute. Faptul că, în perioada 25

septembrie 1999 – 1 august 2001, intimata ar fi administrat bunul fără temei

legal, constituie eventual, în măsura temeiniciei, o posibilă acțiune în

justiție.

Împotriva deciziei civile nr.

95 din 13 decembrie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția comercială

și de contencios administrativ, a promovat recurs reclamantul C.L. BUHUȘI cu

sediul în Buhuși județul Bacău, care a criticat această hotărâre pentru

nelegalitate și netemeinicie, în esență sub aspectul că privatizarea și

contractul de vânzare-cumpărare acțiuni nr. BC/14/1999 au fost realizate în

frauda legii, cu încălcarea normelor imperative prevăzute de legislația în

materie, solicitând admiterea recursului, rejudecarea cauzei iar pe fond

admiterea acțiunii, invocând ca temei de drept al recursului dispozițiile art. 304

pct. 9 C. proc. civ.

Intimata-pârâtă SC P.G. SA

BUHUȘI a depus întâmpinare, motivată în fapt și în drept, prin care a solicitat

respingerea recursului.

Înalta Curte, analizând

materialul probator administrat în cauză, în raport de criticile formulate în cererea

de recurs, constată că acestea sunt neîntemeiate, urmând a respinge, ca

nefondat, recursul reclamantei, pentru următoarele considerente.

Instanțele judecătorești

anterioare, printr-o completă și integrală apreciere a probelor, au stabilit o

corectă situație de fapt și de drept, corespunzătoare raporturilor juridice

dintre părți și a cadrului legal aplicabil litigiului de natură comercială.

Bine documentat, s-a

apreciat că reclamanta nu a făcut dovada existenței cauzei ilicite a

contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni cu nr. BC/14/25 martie 1999

încheiat între F.P.S. în calitate de vânzător și Asociația G.O. Buhuși în

calitate de cumpărător. Din verificarea întregii documentații existente la

dosarul cauzei, apare cât se poate de evident că reclamanta nu a valorificat

drepturile sale procesuale, prin aceea că, în termen legal actul administrativ

invocat ca fiind o fraudă, nu a fost atacat în materia contenciosului

administrativ. De remarcat că apărările recurentei, în toate fazele procesuale,

au fost referitoare la aspecte anterioare încheierii contractului de

privatizare, fiind lipsite de relevanță.

Pentru aceste rațiuni

juridice, urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul C.L.

Buhuși împotriva deciziei nr. 95 din 13 decembrie 2005 pronunțată de Curtea de

Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, nefiind întrunită

nici una din cerințele art. 304 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamantul C.L. BUHUȘI, împotriva deciziei nr. 95 din 13 decembrie 2005,

pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința

publică, astăzi 9 noiembrie 2006.