ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 56/2008

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 56/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința comercială nr.

30 din 5 decembrie 2005 a Tribunalului Bacău, secția comercială și de

contencios administrativ, a fost admisă acțiunea reclamantei SC B.I.L. Nicosia

și în contradictoriu cu pârâta SC C. SA Onești s-a dispus anularea H.A.G.E.A. societății

pârâte, din data de 7 septembrie 2005, precum și publicarea hotărârii în M. Of.

și menționarea ei în Registrul Comerțului, la data rămânerii irevocabile.

În esență, instanța de fond

a reținut că respectiva hotărâre a fost luată într-o adunare generală a acționarilor

care nu a fost convocată legal, fiind încălcat atât termenul legal de 15 zile

reglementat în art. 117 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 cât și cel de 25 zile,

reglementat în art. 140 din Regulamentul C.N.V.M. nr. 13/2004, aprobat prin

Ordinul președintelui C.N.V.M. nr. 65/2004 din 23 decembrie 2004, societatea

pârâtă fiind o societate listată la bursă.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs și cerere de intervenție în interes propriu SC U. SA Onești,

societate în care este acționară societatea pârâtă SC C. SA Onești.

La termenul din 27 aprilie

2006 instanța de apel a apreciat cererea de recurs ca fiind o cerere de apel,

având în vedere dispozițiile Legii nr. 31/1990, art. 282 alin. (1) C. proc.

civ. și art. 720

8

C. proc. civ.

Soluționând cauza prin

prisma dispozițiilor art. 50 alin. (3) C. proc. civ. și art. 294 pct. 1 C.

proc. civ., Curtea de Apel Bacău, secția comercială și de contencios

administrativ, prin decizia nr. 145 din 14 decembrie 2006, a respins, ca

inadmisibilă, cererea de intervenție în interes propriu a SC U. SA cât și

apelul declarat de aceeași societate.

În argumentarea acestei

soluții s-a reținut că SC U. SA nu a fost parte în proces la fond, că în apel

nu se poate schimba calitatea părților, așa încât, ea nu poate declara apel,

fiind lipsită de calitate procesuală activă.

Cât privește cererea de

intervenție în interes propriu, formulată în apel, ea putea fi făcută doar cu

învoirea părților, conform art. 50 alin. (3) C. proc. civ., învoire pe care

reclamanta și pârâta nu și-au dat-o, dezacordul lor fiind expres reținut în

practicaua deciziei, așa încât a fost respinsă ca inadmisibilă.

Nemulțumită de această

decizie SC U. SA Onești a declarat recurs solicitând modificarea ei pentru

nelegalitate.

În dezvoltarea motivelor de

recurs, întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta

critică respingerea ca inadmisibilă a cererii sale de intervenție în interes

propriu susținând că ea avea interes legitim în promovarea cererii, urmărind

conservarea actelor juridice încheiate de ea (majorarea capitalului social cu

700.000 dolari S.U.A. la 8 septembrie 2005) urmare votului exprimat de

reprezentantul SC C. SA în A.G.E.A. din 8 septembrie 2005, mandatat prin

hotărârea anulată de instanța de fond.

Pe fondul cauzei apreciază

că pârâta, de conivență cu reclamanta, cu ales această cale procedurală

simulată pentru anularea hotărârii din 7 septembrie 2005, pârâta neputându-și

invoca propria culpă și anula propria hotărâre.

În consecință, recurenta

apreciază că greșit i s-a respins cererea de intervenție ea având interes în

promovarea cererii mai ales că pârâta SC C. SA, având în vedere sentința de

fond, a atacat în justiție hotărârea A.G.E.A. a SC U. SA din 8 septembrie 2005

în care ea a votat „pentru” majorarea capitalului social.

Prin întâmpinare intimata

reclamantă a invocat nulitatea recursului în considerarea art. 302

1

lit.

c) C. proc. civ., iar pe fond respingerea lui ca nefondată.

Analizând excepția nulității

și recursul, Curtea urmează a le respinge pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 302

1

lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității,

motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor.

În speță, recurenta,

invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., a criticat decizia din

apel pe aspectul respingerii cererii sale de intervenție în interes propriu,

apreciind că decizia s-a dat cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.

În atare situație, chiar

dacă recurenta nu a indicat expres ce dispoziții legale s-au încălcat, făcând

referire la respingerea cererii sale de intervenție și la dispozițiile art. 304

pct. 9 C. proc. civ., curtea apreciază că recursul său nu poate fi considerat

nul, criticile vizând aplicarea și interpretarea art. 49 și art. 50 alin. (3) C.

proc. civ., așa încât excepția nulității invocată de intimata reclamantă

urmează a fi respinsă.

Analizând recursul prin

prisma criticilor formulate, Curtea îl apreciază, ca nefondat deoarece, chiar

dacă recurenta și-a argumentat și justificat interesul legitim ce a justificat

promovarea cererii de intervenție, soluția instanței de apel a vizat

neîndeplinirea cerințelor art. 49 C. proc. civ. și pe cele ale art. 50 alin. (3)

C. proc. civ., respectiv, lipsa învoirii părților ca cererea de intervenție

principală să poată fi primită și în fața apelului.

Ori, în speță, recurenta de

față a formulat cerere de intervenție principală doar în faza apelului, fază

procesuală în care reclamanta și pârâta, intimate, s-au opus, așa încât,

temeinic și legal, în considerarea dispozițiilor art. 50 alin. (3) C. proc.

civ., instanța de apel a respins intervenția ca inadmisibilă.

Celelalte critici ale

recurentei vizează fondul cauzei și nu vor fi analizate întrucât recursul său

nu vizează și soluția dată cu privire la apelul declarat, respins pentru lipsa

calității sale procesuale active.

Împrejurarea că astăzi, cu

ocazia dezbaterilor în fond, recurenta a pus concluzii și pe aspectul calității

sale de creditor al pârâtei, calitate care, în temeiul art. 974 C. civ., ar fi îndreptățit-o

și legitimat-o să declare apelul împotriva sentinței de fond, nu conferă Curții

cadrul legal pentru analizarea lor, deoarece aceste completări ale criticilor

au fost făcute cu depășirea termenului legal reglementat în art. 303 C. proc.

civ.

În consecință, recursul este

apreciat ca nefondat și urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității

recursului.

Respinge recursul declarat

de intervenienta SC U. SA Onești împotriva deciziei nr. 145 din 14 decembrie

2006 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 17 ianuarie 2008.