ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1441/2003

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 916 din 10 octombrie 2002, pronunțată în dosarul nr. 3642/2002 al Tribunalului București, secția I penală, s-a respins contestația la executare formulată de petentul-condamnat A.A., în temeiul dispozițiilor art. 461 lit. d) C. proc. pen. Pentru a pronunța această soluție instanța de fond, a reținut că petentul condamnat prin cererea formulată la data de 28 iunie 2002, sub nr. 3642/2002, a solicitat în conformitate cu dispozițiile art. 15 C. pen., art. 460 și art. 461 lit. d) C. proc. pen., reducerea cuantumului pedepsei rezultante de 14 ani închisoare aplicată prin decizia penală nr. 2429 din 15 mai 2001, pronunțată în dosarul nr. 2865/2000 al Curții Supreme de Justiție, secția I penală, pentru săvârșirea, în condițiile concursului infracțiunilor prevăzute de art. 282 alin. (1) raportat la art. 284 C. pen.

și art. 282 alin. (2) raportat la art. 284 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 75 lit. a) C. pen.; art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 75 lit. a) C. pen., și art. 25 raportat la art. 288 alin. (1) C. pen.; art. 25 raportat la art. 291 C. pen.; art. 25 raportat la art. 293 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen. Instanța fondului a reținut, că diminuarea cuantumului pedepsei aplicate nu ar putea fi făcută decât în condițiile aplicării dispozițiilor art. 334 C. proc. pen., situație ce nu poate fi posibilă pe calea unei contestații la executare formulată în temeiul dispozițiilor art. 461 lit. d) C. proc.

pen. Împotriva acestei soluții a declarat apel condamnatul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În apelul declarat a susținut, că prin Legea nr. 546/2001 s-a modificat art. 146 C. pen., în sensul că „prin consecințe deosebit de grave” se înțelege o pagubă materială mai mare de 2 miliarde lei, iar prejudiciul pe care l-a creat prin infracțiunile săvârșite și la care a fost obligat să-l acopere în solidar cu ceilalți doi inculpați este de 175.859,32 dolari S.U.A. (echivalentul a 1.650.352.000 lei conform raportului leu - dolar din octombrie 1998; un dolar S.U.A. = 9.377,71 lei) și, deci sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 15 C. pen., privind aplicarea facultativă a legii mai favorabile.

Curtea, examinând apelul declarat sub aspectul criticilor aduse hotărârii, cât și din oficiu în conformitate cu dispozițiile art. 371 alin. (2) C. proc. pen., consideră că acesta este nefondat din următoarele considerente: Analizând conținutul art. 15 C. pen., Curtea constată, că acest text face referire clară, fără echivoc, la apariția unei legi care prevede „o pedeapsă mai ușoară”, ori modificarea art. 146 C. pen. prin O.U. nr. 207/2000 vizează înțelesul termenului de consecințe deosebit de grave, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea, a cărei limite de pedeapsă este cea mai mare art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., rămânând neschimbată.

În atare situație, o reexaminare a pedepsei de către Curte nu s-ar putea face decât prin reaprecierea de către instanță a gravității infracțiunii în raport cu valoarea pagubei produse, deci prin schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care petentul a fost judecat și condamnat definitiv printr-o hotărâre ce a intrat în puterea lucrului judecat. Ori, art. 334 C. proc. pen., privind schimbarea încadrării juridice a faptelor, este aplicabil numai în „cursul judecății”, iar în speță judecata este finalizată printr-o hotărâre judecătorească definitivă, încadrarea juridică a faptei fiind o chestiune de fond ce nu mai poate fi pusă în discuție pe calea unei contestații la executare. Pentru aceste considerente, Curtea apreciază, că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 458 C. proc.

pen. și în consecință, apelul declarat este respins ca nefondat prin decizia penală nr. 755 din 26 noiembrie 2002 a Curții de Apel București,secția I penală. Împotriva acestei decizii a formulat recurs condamnatul, apreciind, că cererea sa este fondată în raport de dispozițiile art. 146 și art. 15 C. pen. și art. 458 C. proc. pen., precum și dacă se are în vedere infracțiunea săvârșită, persoana condamnatului, conduita acestuia după pronunțarea hotărârii sau în timpul executării pedepsei și de timpul cât a executat din pedeapsă. Examinând cauza, în raport de motivul invocat, cât și din oficiu, constată că recursul este nefondat. Potrivit dispozițiilor art. 461 lit. d) C. proc. pen., pe calea contestației la executare se poate invoca printre altele și orice cauză de stingere sau de micșorare a pedepsei.

Pe de altă parte, art. 15 C. pen., reglementează principiul aplicării legii mai favorabile, în cazul pedepselor definitive, aceasta presupunând intervenția unei legi care prevede o pedeapsă mai ușoară, situație care poate fi invocată pe calea contestației la executare prevăzută de art. 461 lit. d) C. proc. pen. Totodată, aplicarea legii mai favorabile este o facultate și nu o obligație a instanței, în aplicarea ei ținându-se seama de îndeplinirea condițiilor referitoare la pedeapsa aplicată, la datele ce caracterizează persoana inculpatului, la timpul executat din pedeapsă. Raportate la speță, aceste criterii nu justifică reducerea pedepsei aplicate condamnatului dat fiind pericolul social ridicat al faptei generat de modul în care a fost săvârșită, dar și de cuantumul ridicat al prejudiciului.

În consecință, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul declarat de condamnatul A.A., împotriva deciziei penale nr. 755 din 26 noiembrie 2002 a Curții de Apel București, secția I penală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de condamnatul A.A. împotriva deciziei penale nr. 755 din 26 noiembrie 2002 a Curții de Apel București, secția I penală, ca nefondat. Obligă pe recurent să plătească statului 500.000 lei cheltuieli judiciare. Pronunțată în ședință publică, azi 20 martie 2003.