ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4175/2004

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 697 din 24

mai 2004, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, a fost respinsă,

ca inadmisibilă, cererea de revizuire, formulată de revizuientul O.V. împotriva

sentinței penale nr. 1075 din 14 noiembrie 2002 a Tribunalului București,

secția I penală.

Pentru a pronunța această hotărâre,

prima instanță a reținut următoarele:

Prin cererea formulată de

condamnatul O.V. s-a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 1075 din 14

noiembrie 2002 a Tribunalului București, secția I penală, motivând că probele dosarului

nu ar fi fost corect apreciate și nici nu ar fi fost complete, impunându-se

suplimentarea lor prin recunoașteri din grup și confruntări.

S-a reținut că au fost efectuate

verificări prealabile de către Parchetul de pe lângă Tribunalul București care

a înaintat cererea spre soluționare Tribunalului București, cu propunerea de a

fi respinsă.

În motivarea hotărârii, prima

instanță a arătat că revizuientul nu a invocat fapte, probatorii noi, nefiind

admisibil ca pe calea extraordinară a revizuirii să se ajungă la o continuare a

probatoriilor și nu s-au susținut situații noi care să nu fi fost cunoscute la

data judecării.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat apel revizuientul, solicitând admiterea lui, desființarea hotărârii

atacate și în rejudecare, admiterea cererii de revizuire, reaprecierea

probatoriului și suplimentarea acestuia, în sensul efectuării unor confruntări,

recunoașteri din grup.

Prin decizia penală nr. 503/ A din 1

iulie 2004, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a respins, ca nefondat,

apelul declarat de condamnatul O.V., obligându-l la plata sumei de 800.000 lei

cheltuieli judiciare către stat.

În considerentele hotărârii,

instanța de control judiciar a reținut că motivele invocate de condamnat nu se

regăsesc printre cazurile de revizuire prevăzute de art. 394 C. proc. pen.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs revizuientul O.V. solicitând admiterea lui, casarea hotărârilor

și pe fond, admiterea cererii de revizuire și completarea probatoriului

administrat în cauză, în sensul efectuării unor confruntări și recunoașteri din

grup.

Recursul declarat nu este fondat.

Deoarece revizuirea este o cale

extraordinară de atac, legiuitorul a limitat, în dispozițiile art. 394 C. proc.

pen., situațiile în care se poate declanșa acest remediu procesual, și care

avea drept scop înlăturarea erorilor judiciare prin reexaminarea hotărârilor

judecătorești.

Aspectele invocate de condamnat

respectiv, existența unor împrejurări noi, care nu au fost cunoscute de

instanțele care au judecat cauza, precum și depunerea unor declarații

neconforme adevărului de către martorii P.V.G. și D.C. nu sunt confirmate, de

probele dosarului, astfel că motivul invocat de acesta nu se încadrează în

cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen.

Așadar, recursul declarat de

condamnat se constată că nu este fondat și urmează să fie respins.

În temeiul art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., recurentul revizuient urmează să fie obligat la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de revizuientul O.V. împotriva deciziei penale nr. 503/ A din 1 iulie

2004 a Curții de Apel București, secția a II–a penală.

Obligă pe recurentul revizuient la

plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

200.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

17 august 2004.