ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 38/2004

Asupra

recursurilor de față;

In baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr.186 din 11 august 2003 Tribunalul Alba i-a condamnat pe

inculpații:

- U.C.L.

în baza art.211

alin.1, 2 lit.c și alin.2

1

lit.a C. pen., la 8 ani închisoare, cu

aplicarea art.64 și 71 C. pen.

-

A.L.C.

în baza art.211

alin.1, 2 lit.c și alin.2

1

lit.a C. pen., la 7 ani închisoare, cu

aplicarea art.64 și 71 C. pen.

A fost

dedus timpul reținerii și al arestării preventive pentru ambii inculpați de la

19 mai 2003 la zi și  prelungită privarea de libertate cu 30 zile, până la

data de 16 septembrie 2003.

S-a

constatat recuperat prejudiciul.

Inculpații

au fost obligați la plata cheltuielilor  judiciare către stat precum și a

sumelor reprezentând  onorariile apărătorilor din oficiu, care au fost avansați

din fondul Ministerului de Justiție.

Instanța

a reținut, în fapt, că la data de 16  mai 2003, în jurul orelor 18,00, în timp

ce  partea vătămată B.G. se deplasa pe stradă,  pe lângă bicicletă, în orașul

Sebeș, a fost acostată de către cei doi inculpați, care i-au cerut un  foc

pentru țigară.

In

acest timp inculpata A.L.C. a  observat în buzunarul de la spate al

pantalonilor părții vătămate o sumă de bani și a luat hotărârea să îi sustragă.

De

urmare, prin surpindere, din spate, inculpata A.L.C. a împins-o pe partea

vătămată, care a căzut peste bicicletă iar inculpatul U.C.L. a lovit-o cu

pumnul peste zona cervicală.

După

sustragerea sumei de 990.000 lei din buzunarul părții vătămate de către A.L.C.,

ambii inculpați au fugit și, pe traseu, sub un podeț, inculpata a ascuns banii.

La

strigătele părții vătămate, mai mulți martori i-au  urmărit și prins pe

inculpați, găsind și suma de bani în locul în care a fost ascunsă și care a

fost restituită celui jefuit.

Conform

certificatului medico-legal, partea vătămată a prezentat leziuni în zona

coatelor și genunchilor, necesitând 1-2 zile îngrijiri medicale pentru

vindecare.

Apelul

inculpatului U.C.L., nemotivat în scris, însă susținut oral în sensul

achitării, întrucât nu a  participat la comiterea faptei, precum și cel al

inculpatei A.L.C., prin care a solicitat reducerea pedepsei și schimbarea

încadrării juridice în infracțiunea de  furt, au fost respinse ca nefondate

prin decizia  penală nr.344 din 14 octombrie 2003 a Curții de Apel Alba Iulia,

instanța de control judiciar constatând că vinovăția ambilor inculpați este

temeinic dovedită, încadrarea juridică este legală iar pedepsele au fost just

individualizate.

Decizia

penală sus-menționată a fost atacată cu recurs de  către ambii inculpați,

solicitând schimbarea încadrării  juridice în infracțiunea de furt, reducerea

pedepselor și, distinct, în scris, inculpatul U.C.L.  să se constate că

personal nu a sustras banii ci doar  a însoțit-o pe inculpată și a fugit cu

aceasta după comiterea faptei.

Verificând

hotărârea atacată pe baza materialului de la dosar, Curtea constată că motivele

de casare invocate se întemeiază pe cazurile de casare prevăzute de art.385

9

alin.1 pct.14, 17 și 18 C. proc. pen., însă nu sunt fondate.

Situația

de fapt a fost temeinic stabilită, pe baza materialului probator, legal și

complet administrat.

Se

reține că, cei doi inculpați au pus în  practică una dintre metodele de succes

ale tâlharilor, respectiv, după alegerea victimei și distragerea atenției

acesteia, antrenând-o într-o discuție, urmează atacul prin surprindere, cu o

intensitate a violenței funcție de nevoi, deposedarea de bunuri și dispariția

prin fugă de la locul faptei.

Simțul

civic al cetățenilor, care au luat imediat cunoștință de eveniment, a dejucat

planul inculpaților, aceștia fiind urmăriți cu autoturismul de martorul B.T. și

prinși. La indicațiile martorei minore S.I., care a  văzut unde inculpații au

ascuns banii, suma de 990.000 lei a fost găsită și restituită părții vătămate.

In

cursul judecății inculpații au susținut, fiecare, că celălalt a avut inițiativa

și a sustras banii de la partea vătămată, după care au fugit împreună.

Materialul

probator confirmă realizarea actului de brigandaj de către ambii inculpați –

inculpata împingând-o pe  partea vătămată și determinând căderea acesteia peste

bicicletă iar inculpatul lovind-o în zona cervicală – așa cum rezultă din

declarațiile părții vătămate  precum și ale martorilor, care precizează că în

momentul  prinderii făptuitorilor, aceștia nu dădeau vina  unul pe altul ci

afirmau că sunt nevinovați și chiar solicitau să fie percheziționați.

Așa

fiind, este neîntemeiată atât cererea de schimbare a încadrării juridice în

infracțiunea de furt cât și cererea formulată de inculpatul U.C.L., de a se

constata că nu a participat la comiterea  faptei.

Nici

critica privind netemeinicia individualizării judiciare a pedepselor, care sunt

severe, nu este fondată.

Așa cum

se constată, inculpatei i-a fost aplicată pedeapsa la nivelul minimului special

prevăzut de lege, iar inculpatului  în apropierea acestui minim, în

considerarea datelor din cazierul judiciar, din care rezultă că acesta a mai

fost condamnat, tot pentru  săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, la 4 ani și 6

luni închisoare în anul 1999, când era minor.

Reducerea

pedepselor nu se justifică prin nici o împrejurare sau situație, avută în

vedere  de dispozițiile art.72 C. pen. și, mai mult decât atât, pedepsele,

astfel cum au fost aplicate, sunt necesare realizării funcțiilor de

constrângere și reeducare precum și scopului prevenirii săvârșirii de noi

infracțiuni.

Neconstatând

nici din examinarea  hotărârii conform art.385

9

alin.3 C. proc. pen.,

existența vreunuia dintre  cazurile de casare care pot fi luate în considerare

din oficiu, recursurile inculpaților vor fi respinse ca nefondate.

In

conformitate cu dispozițiile art.385

17

alin.4, cu referire la

art.383 alin.2 C. proc. pen., din pedepsele aplicate inculpaților se va deduce

timpul reținerii  și al arestării preventive, de la 19 mai 2003 la 7 ianuarie

2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații A.L.C. și U.C.L.  împotriva deciziei penale nr.344/A

din 14 octombrie 2003 a Curții de Apel Alba Iulia.

Deduce

din pedeapsă, timpul reținerii și arestării preventive a inculpaților de la 19

mai 2003  la 7 ianuarie 2004.

Obligă pe fiecare inculpat la plata sumei de câte

1.400.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 400.000

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 7 ianuarie 2004.