ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 38/2004

Asupra recursurilor de față; In baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr.186 din 11 august 2003 Tribunalul Alba i-a condamnat pe inculpații: - U.C.L. în baza art.211 alin.1, 2 lit.c și alin.2 1 lit.a C. pen., la 8 ani închisoare, cu aplicarea art.64 și 71 C. pen. - A.L.C. în baza art.211 alin.1, 2 lit.c și alin.2 1 lit.a C. pen., la 7 ani închisoare, cu aplicarea art.64 și 71 C. pen. A fost dedus timpul reținerii și al arestării preventive pentru ambii inculpați de la 19 mai 2003 la zi și prelungită privarea de libertate cu 30 zile, până la data de 16 septembrie 2003. S-a constatat recuperat prejudiciul. Inculpații au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat precum și a sumelor reprezentând onorariile apărătorilor din oficiu, care au fost avansați din fondul Ministerului de Justiție.

Instanța a reținut, în fapt, că la data de 16 mai 2003, în jurul orelor 18,00, în timp ce partea vătămată B.G. se deplasa pe stradă, pe lângă bicicletă, în orașul Sebeș, a fost acostată de către cei doi inculpați, care i-au cerut un foc pentru țigară. In acest timp inculpata A.L.C. a observat în buzunarul de la spate al pantalonilor părții vătămate o sumă de bani și a luat hotărârea să îi sustragă. De urmare, prin surpindere, din spate, inculpata A.L.C. a împins-o pe partea vătămată, care a căzut peste bicicletă iar inculpatul U.C.L. a lovit-o cu pumnul peste zona cervicală. După sustragerea sumei de 990.000 lei din buzunarul părții vătămate de către A.L.C., ambii inculpați au fugit și, pe traseu, sub un podeț, inculpata a ascuns banii.

La strigătele părții vătămate, mai mulți martori i-au urmărit și prins pe inculpați, găsind și suma de bani în locul în care a fost ascunsă și care a fost restituită celui jefuit. Conform certificatului medico-legal, partea vătămată a prezentat leziuni în zona coatelor și genunchilor, necesitând 1-2 zile îngrijiri medicale pentru vindecare. Apelul inculpatului U.C.L., nemotivat în scris, însă susținut oral în sensul achitării, întrucât nu a participat la comiterea faptei, precum și cel al inculpatei A.L.C., prin care a solicitat reducerea pedepsei și schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de furt, au fost respinse ca nefondate prin decizia penală nr.344 din 14 octombrie 2003 a Curții de Apel Alba Iulia, instanța de control judiciar constatând că vinovăția ambilor inculpați este temeinic dovedită, încadrarea juridică este legală iar pedepsele au fost just individualizate.

Decizia penală sus-menționată a fost atacată cu recurs de către ambii inculpați, solicitând schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de furt, reducerea pedepselor și, distinct, în scris, inculpatul U.C.L. să se constate că personal nu a sustras banii ci doar a însoțit-o pe inculpată și a fugit cu aceasta după comiterea faptei. Verificând hotărârea atacată pe baza materialului de la dosar, Curtea constată că motivele de casare invocate se întemeiază pe cazurile de casare prevăzute de art.385 9 alin.1 pct.14, 17 și 18 C. proc. pen., însă nu sunt fondate. Situația de fapt a fost temeinic stabilită, pe baza materialului probator, legal și complet administrat.

Se reține că, cei doi inculpați au pus în practică una dintre metodele de succes ale tâlharilor, respectiv, după alegerea victimei și distragerea atenției acesteia, antrenând-o într-o discuție, urmează atacul prin surprindere, cu o intensitate a violenței funcție de nevoi, deposedarea de bunuri și dispariția prin fugă de la locul faptei. Simțul civic al cetățenilor, care au luat imediat cunoștință de eveniment, a dejucat planul inculpaților, aceștia fiind urmăriți cu autoturismul de martorul B.T. și prinși. La indicațiile martorei minore S.I., care a văzut unde inculpații au ascuns banii, suma de 990.000 lei a fost găsită și restituită părții vătămate. In cursul judecății inculpații au susținut, fiecare, că celălalt a avut inițiativa și a sustras banii de la partea vătămată, după care au fugit împreună.

Materialul probator confirmă realizarea actului de brigandaj de către ambii inculpați – inculpata împingând-o pe partea vătămată și determinând căderea acesteia peste bicicletă iar inculpatul lovind-o în zona cervicală – așa cum rezultă din declarațiile părții vătămate precum și ale martorilor, care precizează că în momentul prinderii făptuitorilor, aceștia nu dădeau vina unul pe altul ci afirmau că sunt nevinovați și chiar solicitau să fie percheziționați. Așa fiind, este neîntemeiată atât cererea de schimbare a încadrării juridice în infracțiunea de furt cât și cererea formulată de inculpatul U.C.L., de a se constata că nu a participat la comiterea faptei. Nici critica privind netemeinicia individualizării judiciare a pedepselor, care sunt severe, nu este fondată.

Așa cum se constată, inculpatei i-a fost aplicată pedeapsa la nivelul minimului special prevăzut de lege, iar inculpatului în apropierea acestui minim, în considerarea datelor din cazierul judiciar, din care rezultă că acesta a mai fost condamnat, tot pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, la 4 ani și 6 luni închisoare în anul 1999, când era minor. Reducerea pedepselor nu se justifică prin nici o împrejurare sau situație, avută în vedere de dispozițiile art.72 C. pen. și, mai mult decât atât, pedepsele, astfel cum au fost aplicate, sunt necesare realizării funcțiilor de constrângere și reeducare precum și scopului prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni. Neconstatând nici din examinarea hotărârii conform art.385 9 alin.3 C. proc.

pen., existența vreunuia dintre cazurile de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, recursurile inculpaților vor fi respinse ca nefondate. In conformitate cu dispozițiile art.385 17 alin.4, cu referire la art.383 alin.2 C. proc. pen., din pedepsele aplicate inculpaților se va deduce timpul reținerii și al arestării preventive, de la 19 mai 2003 la 7 ianuarie 2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații A.L.C. și U.C.L. împotriva deciziei penale nr.344/A din 14 octombrie 2003 a Curții de Apel Alba Iulia. Deduce din pedeapsă, timpul reținerii și arestării preventive a inculpaților de la 19 mai 2003 la 7 ianuarie 2004. Obligă pe fiecare inculpat la plata sumei de câte 1.400.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 7 ianuarie 2004.