ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 202/2003

S-au luat în examinare recursurile declarate de inculpații P.N. și I.D. împotriva deciziei penale nr.217/A din 10 septembrie 2002 a Curții de Apel Alba-Iulia. S-au prezentat recurenții inculpați, în stare de arest, asistați de avocat D.C., apărător desemnat din oficiu și intimata parte vătămată C.I. Procedura de citare a fost îndeplinită. Apărătorul a solicitat admiterea recursurilor, casarea hotărârilor pronunțate, schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de lovire și reducerea pedepselor aplicate. Partea vătămată a cerut respingerea recursului. Procurorul a pus concluzii de respingere a recursurilor, întrucât inculpații au comis infracțiunile pentru care au fost condamnați, iar pedepsele au fost just individualizate.

Inculpatul P.N. arată că a lovit victima dar nu ia luat banii. Inculpatul I.D. declară că nu se consideră vinovat. C U R T E A Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr.98 din 10 mai 2002, Tribunalul Sibiu a condamnat pe inculpații P.N. și I.D. la câte 4 ani și 6 luni închisoare fiecare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.211 alin.2 lit.a,d,e Cod penal cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal, a art.74-76 Cod penal și a art.71-64 Cod penal. Totodată, a fost menținută starea de arest a inculpaților și s-a dedus, din pedepsele aplicate, durata arestării preventive, de la 5 ianuarie 2002, la zi. S-au reținut, în esență, următoarele: În seara zilei de 4 ianuarie 2002, după ce au consumat băuturi alcoolice într-un bufet, împreună cu partea vătămată C.I., inculpații au scos-o pe partea vătămată din local și, prin violență, au deposedat-o de suma de 3.400.000 lei, după care au fugit.

Curtea de Apel Alba-Iulia, prin decizia penală nr.217/A din 10 septembrie 2002, admițând apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu și al inculpatului P.N., a înlăturat dispozițiile art.37 lit.b Cod penal privitor la inculpatul P.N., și a redus pedeapsa aplicată acestuia, la 4 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art.211 alin.2 lit.a,d,e Cod penal. Prin aceeași decizie, a fost respins apelul inculpatului I.D. A fost menținută starea de arest a inculpaților și s-a dedus, în continuare, durata arestării preventive a acestora, de la 5 ianuarie 2002, la 10 septembrie 2002. Prin recursurile declarate, inculpații au solicitat schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art. 180 Cod penal și, în subsidiar, reducerea pedepselor aplicate.

Recursurile inculpaților nu sunt fondate. Din examinarea materialului probator existent la dosar, rezultă că fapta inculpaților cert dovedită, de a deposeda pe partea vătămată C.I., de suma de bani, prin exercitarea violenței, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, astfel că nu se impune schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de lovire. Nici cea de-a doua critică a recurenților nu este întemeiată. În raport de gradul deosebit de ridicat de pericol social al faptei săvârșite, reflectat de modul și împrejurările în care inculpații au conceput și realizat tâlhăria, precum și de datele ce caracterizează persoana inculpaților (ambii având condamnări anterioare, inculpatul I.D.

fiind recidivist), rezultă că instanțele au făcut o justă și corectă individualizare a pedepselor, în conformitate cu prevederile art.72 Cod penal. Nefiind nici alte temeiuri de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursurile inculpaților P.N. și I.D. să fie respinse, ca nefondate, cu obligarea lor la cheltuieli judiciare. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații P.N. și I.D. împotriva deciziei penale nr.217/A din 10 septembrie 2002 a Curții de Apel Alba-Iulia. Deduce din pedepsele aplicate inculpaților, timpul arestării preventive de la 5 ianuarie 2002 la 16 ianuarie 2003. Obligă pe recurenți să plătească statului sumele de câte 1.100.000 lei cheltuieli judiciare, din care câte 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 16 ianuarie 2003.