ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 202/2003

S-au luat în examinare recursurile declarate de inculpații

P.N. și I.D. împotriva deciziei penale nr.217/A din 10 septembrie 2002 a Curții

de Apel Alba-Iulia.

S-au

prezentat recurenții inculpați, în stare de arest, asistați de avocat D.C.,

apărător desemnat din oficiu și intimata parte vătămată C.I.

Procedura

de citare a fost îndeplinită.

Apărătorul

a solicitat admiterea recursurilor, casarea hotărârilor pronunțate, schimbarea

încadrării juridice în infracțiunea de lovire și reducerea pedepselor aplicate.

Partea

vătămată a cerut respingerea recursului.

Procurorul

a pus concluzii de respingere a recursurilor, întrucât inculpații au comis

infracțiunile pentru care au fost condamnați, iar pedepsele au fost just

individualizate.

Inculpatul

P.N. arată că a lovit victima dar nu ia luat banii.

Inculpatul

I.D. declară că nu se consideră vinovat.

C U R T E A

Asupra

recursurilor de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr.98 din 10 mai 2002, Tribunalul Sibiu a condamnat pe

inculpații P.N. și I.D. la câte 4 ani și 6 luni închisoare fiecare, pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.211 alin.2 lit.a,d,e Cod penal cu

aplicarea art.37 lit.b Cod penal, a art.74-76 Cod penal și a art.71-64 Cod

penal.

Totodată,

a fost menținută starea de arest a inculpaților și s-a dedus, din pedepsele

aplicate, durata arestării preventive, de la 5 ianuarie 2002, la zi.

S-au

reținut, în esență, următoarele:

În

seara zilei de 4 ianuarie 2002, după ce au consumat băuturi alcoolice într-un

bufet, împreună cu partea vătămată C.I., inculpații au scos-o pe partea vătămată

din local și, prin violență, au deposedat-o de suma de 3.400.000 lei, după care

au fugit.

Curtea

de Apel Alba-Iulia, prin decizia penală nr.217/A din 10 septembrie 2002,

admițând apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu și al inculpatului P.N.,

a înlăturat dispozițiile art.37 lit.b Cod penal privitor la inculpatul P.N., și

a redus pedeapsa aplicată acestuia, la 4 ani închisoare pentru infracțiunea

prevăzută de art.211 alin.2 lit.a,d,e Cod penal.

Prin

aceeași decizie, a fost respins apelul inculpatului I.D.

A

fost menținută starea de arest a inculpaților și s-a dedus, în continuare,

durata arestării preventive a acestora, de la 5 ianuarie 2002, la 10 septembrie

2002.

Prin

recursurile declarate, inculpații au solicitat schimbarea încadrării juridice

în infracțiunea prevăzută de art. 180  Cod penal și, în subsidiar, reducerea

pedepselor aplicate.

Recursurile

inculpaților nu sunt fondate.

Din

examinarea materialului probator existent la dosar, rezultă că fapta

inculpaților cert dovedită, de a deposeda pe partea vătămată C.I., de suma de

bani, prin exercitarea violenței, întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii de tâlhărie, astfel că nu se impune schimbarea încadrării juridice

în infracțiunea de lovire.

Nici

cea de-a doua critică a recurenților nu este întemeiată.

În

raport de gradul deosebit de ridicat de pericol social al faptei săvârșite,

reflectat de modul și împrejurările în care inculpații au conceput și realizat

tâlhăria, precum și de datele ce caracterizează persoana inculpaților (ambii

având condamnări anterioare, inculpatul I.D. fiind recidivist), rezultă că

instanțele au făcut o justă și corectă individualizare a pedepselor, în

conformitate cu prevederile art.72 Cod penal.

Nefiind nici alte temeiuri de casare care pot fi luate în

considerare din oficiu, urmează ca recursurile inculpaților P.N. și I.D. să fie

respinse, ca nefondate, cu obligarea lor la cheltuieli judiciare.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge,

ca nefondate, recursurile declarate de inculpații P.N. și I.D. împotriva

deciziei penale nr.217/A din 10 septembrie 2002 a Curții de Apel Alba-Iulia.

Deduce

din pedepsele aplicate inculpaților, timpul arestării preventive de la 5

ianuarie 2002 la 16 ianuarie 2003.

Obligă

pe recurenți să plătească statului sumele de câte 1.100.000 lei cheltuieli

judiciare, din care câte 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea

din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată

în ședință publică, azi 16 ianuarie 2003.