ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1352/2004

Asupra recursului în anulare de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 17 martie 2000 la Judecătoria Carei, reclamanta S.A. a chemat în judecată pe pârâta S.A.F.C., solicitând obligarea acesteia la plata contravalorii părților sociale aduse în societate, reactualizate, cu dobândă legală de la data rămânerii definitive a hotărârii până la data efectuării plății, cu cheltuieli de judecată, motivând că s-a retras din societate la 31 decembrie 1999. Pârâta a fost de acord cu admiterea în parte a acțiunii formulate de reclamantă, dar numai la valoarea nominală a părților sociale aduse.

Judecătoria Carei, prin sentința civilă nr. 2676 din 27 decembrie 2000, a admis în parte acțiunea, obligând pârâta să plătească reclamantei suma de 4.064.591 lei, ce reprezintă părțile sociale reactualizate, stabilite potrivit raportului de expertiză efectuat de expertul D.I., cu dobânda legală de la rămânerea definitivă a hotărârii până la data plății efective a sumei. Apelul declarat de pârâtă împotriva sentinței a fost admis de Tribunalul Satu-Mare, care prin decizia civilă nr. 494 din 18 mai 2001 a schimbat în parte sentința, în sensul obligării pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 304.000 lei, reprezentând drepturi actualizate cu indicele de inflație pe perioada cuprinsă între septembrie 1998 și data plății.

A mai obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 395.000 lei cheltuieli de judecată în prima instanță și 1.022.500 lei cheltuieli de judecată în apel. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a avut în vedere dispozițiile art. 15 din Statutul societății agricole și art. 30 alin. (2) și art. 34 din Legea nr. 36/1991 privind societățile agricole și alte forme de asociere în agricultură și a preluat raționamentul și calculul efectuat de expertul T.I. Împotriva deciziei pronunțate în apel, a declarat recurs reclamanta, solicitând admiterea lui, casarea deciziei și menținerea sentinței primei instanțe. Curtea de Apel Oradea, prin decizia civilă nr. 1244 din 19 septembrie 2001, a admis recursul reclamantei, a casat decizia tribunalului și rejudecând cauza a păstrat în totalitate sentințe Judecătoriei Carei.

În considerentele deciziei s-a reținut că actualizarea valorii părților sociale se impune pentru a nu prejudicia drepturile asociaților care se retrag din societate față de cei rămași și care ar urma să beneficieze în viitor de mijloacele fixe achiziționate inclusiv cu aportul celor retrași. Împotriva hotărârilor pronunțate a declarat recurs în anulare Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, susținând că au fost date cu încălcarea esențială a legii, ceea ce a determinat soluționarea greșită a cauzei pe fond, invocând motivul prevăzut în art. 330 pct. 2 C. proc. civ. În cauză, se arată în motivarea recursului în anulare, instanțele au solicitat părerea mai multor experți contabili, curtea de apel a înlăturat concluziile expertului T.I.

(însușite de instanța de apel), deși acesta a stabilit corect drepturile bănești cuvenite reclamantei, dar a omis să calculeze dobânda conform art. 5 raportat la art. 3 din O.G. nr. 9/2000 privind nivelul dobânzilor legale pentru obligații bănești, care trebuie adăugată sumei stabilită de expertul contabil menționat. Se solicită admiterea recursului în anulare, casarea hotărârilor criticate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond. La data de 30 septembrie 2003, în temeiul dispozițiilor art. 330 4 C. proc. civ., Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a retras recursul în anulare, cu motivarea că reexaminarea dosarelor a condus la concluzia că hotărârile judecătorești menționate nu au fost pronunțate cu încălcarea esențială a legii.

Întrucât retragerea recursului în anulare a avut loc până la închiderea dezbaterilor, instanța urmează ca în baza art. 330 4 C. proc. civ. să ia act de retragerea recursului în anulare. La 17 februarie 2004, pârâta S.A. F.C. a depus la dosarul cauzei un script intitulat recurs în anulare împotriva hotărârilor sus-menționate, invocând prevederile art. 330 pct. 2 C. proc. civ. și solicitând casarea lor și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond. Potrivit art. 330 C. proc. civ., calea extraordinară a recursului în anulare este deschisă numai procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, singurul care are legitimarea procesuală activă pentru a-l promova.

Drept urmare, recursul în anulare solicitat de pârâtă se va respinge ca inadmisibil față de dispoziția legală evocată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Ia act de retragerea recursului în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva deciziei civile nr. 1244 din 19 septembrie 2001 a Curții de Apel Oradea, a deciziei civile nr. 494 din 18 mai 2001 a Tribunalului Satu Mare și a sentinței civile nr. 2676 din 27 decembrie 2000 a Judecătoriei Carei. Respinge cererea formulată de S.A.F.C. pentru declararea recursului în anulare împotriva acelorași hotărâri, ca inadmisibilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 februarie 2004.