ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1352/2004

Asupra recursului

în anulare de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 17 martie 2000

la Judecătoria Carei, reclamanta S.A. a chemat în judecată pe pârâta S.A.F.C.,

solicitând obligarea acesteia la plata contravalorii părților sociale aduse în

societate, reactualizate, cu dobândă legală de la data rămânerii definitive a

hotărârii până la data efectuării plății, cu cheltuieli de judecată, motivând

că s-a retras din societate la 31 decembrie 1999.

Pârâta a fost de acord cu admiterea în parte a

acțiunii formulate de reclamantă, dar numai la valoarea nominală a părților

sociale aduse.

Judecătoria Carei, prin sentința civilă nr. 2676

din 27 decembrie 2000, a admis în parte acțiunea, obligând pârâta să plătească

reclamantei suma de 4.064.591 lei, ce reprezintă părțile sociale reactualizate,

stabilite potrivit raportului de expertiză efectuat de expertul D.I., cu

dobânda legală de la rămânerea definitivă a hotărârii până la data plății

efective a sumei.

Apelul declarat de pârâtă împotriva sentinței a

fost admis de Tribunalul Satu-Mare, care prin decizia civilă nr. 494 din 18 mai

2001 a schimbat în parte sentința, în sensul obligării pârâtei la plata către

reclamantă a sumei de 304.000 lei, reprezentând drepturi actualizate cu

indicele de inflație pe perioada cuprinsă între septembrie 1998 și data plății.

A mai obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 395.000 lei cheltuieli de

judecată în prima instanță și 1.022.500 lei cheltuieli de judecată în apel.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de

apel a avut în vedere dispozițiile art. 15 din Statutul societății agricole și

art. 30 alin. (2) și art. 34 din Legea nr. 36/1991 privind societățile agricole

și alte forme de asociere în agricultură și a preluat raționamentul și calculul

efectuat de expertul T.I.

Împotriva deciziei pronunțate în apel, a declarat

recurs reclamanta, solicitând admiterea lui, casarea deciziei și menținerea

sentinței primei instanțe.

Curtea de Apel Oradea, prin decizia civilă nr. 1244

din 19 septembrie 2001, a admis recursul reclamantei, a casat decizia

tribunalului și rejudecând cauza a păstrat în totalitate sentințe Judecătoriei

Carei.

În considerentele deciziei s-a reținut că

actualizarea valorii părților sociale se impune pentru a nu prejudicia

drepturile asociaților care se retrag din societate față de cei rămași și care

ar urma să beneficieze în viitor de mijloacele fixe achiziționate inclusiv cu

aportul celor retrași.

Împotriva hotărârilor pronunțate a declarat

recurs în anulare Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă

de Justiție, susținând că au fost date cu încălcarea esențială a legii, ceea ce

a determinat soluționarea greșită a cauzei pe fond, invocând motivul prevăzut

în art. 330 pct. 2 C. proc. civ.

În cauză, se arată în motivarea recursului în

anulare, instanțele au solicitat părerea mai multor experți contabili, curtea

de apel a înlăturat concluziile expertului T.I. (însușite de instanța de apel),

deși acesta a stabilit corect drepturile bănești cuvenite reclamantei, dar a

omis să calculeze dobânda conform art. 5 raportat la art. 3 din O.G. nr. 9/2000

privind nivelul dobânzilor legale pentru obligații bănești, care trebuie

adăugată sumei stabilită de expertul contabil menționat.

Se solicită admiterea recursului în anulare,

casarea hotărârilor criticate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța

de fond.

La data de 30 septembrie 2003, în temeiul

dispozițiilor art. 330

4

C. proc. civ., Procurorul general al

Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a retras recursul în

anulare, cu motivarea că reexaminarea dosarelor a condus la concluzia că

hotărârile judecătorești menționate nu au fost pronunțate cu încălcarea

esențială a legii.

Întrucât retragerea recursului în anulare a avut

loc până la închiderea dezbaterilor, instanța urmează ca în baza art. 330

4

C. proc. civ. să ia act de retragerea recursului în anulare.

La 17 februarie 2004, pârâta S.A. F.C. a depus

la dosarul cauzei un script intitulat recurs în anulare împotriva hotărârilor

sus-menționate, invocând prevederile art. 330 pct. 2 C. proc. civ. și solicitând

casarea lor și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.

Potrivit art. 330 C. proc. civ., calea

extraordinară a recursului în anulare este deschisă numai procurorului general

al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, singurul care are

legitimarea procesuală activă pentru a-l promova. Drept urmare, recursul în

anulare solicitat de pârâtă se va respinge ca inadmisibil față de dispoziția

legală evocată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Ia act de retragerea recursului în

anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea

Supremă de Justiție împotriva deciziei civile nr. 1244 din 19 septembrie 2001 a

Curții de Apel Oradea, a deciziei civile nr. 494 din 18 mai 2001 a Tribunalului

Satu Mare și a sentinței civile nr. 2676 din 27 decembrie 2000 a Judecătoriei Carei.

Respinge cererea formulată de S.A.F.C. pentru

declararea recursului în anulare împotriva acelorași hotărâri, ca inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 18 februarie 2004.