ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1093/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 437

pronunțată la data de 12 septembrie 2002 în dosarul penal nr. 1546/2002,

Tribunalul Constanța a respins ca nefondată cererea formulată în conformitate

cu dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., de petiționarul S.A.

privind întreruperea executării pedepsei, referindu-se la mandatul de arestare

nr. 73 din 25 martie 2002 emis în dosarul de urmărire penală nr. 579/P/2002,

pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat.

Pronunțarea s-a dat în acest sens,

deoarece instituția întreruperii executării pedepsei operează cu privire la

pedeapsa definitivă, iar nu la arestarea preventivă.

Curtea de Apel Constanța, secția

penală, prin decizia penală nr. 267/P din 29 octombrie 2002, pronunțată în

dosarul penală nr. 948/P/2002 a respins ca nefondat, apelul declarat de

petiționarul S.A., aflat în stare de arest preventiv.

Împotriva acestei decizii, în termen

legal, petiționarul a declarat recurs, criticând în lumina motivului de recurs

prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., grava eroare

de fapt reprezentată de respingerea apelului ce a consfințit respingerea

cererii sale de întrerupere a arestării, fiind grav bolnav, operat pe cord

deschis și nesuportând regimul penitenciar.

Recurentul a solicitat admiterea

recursului, casarea hotărârii și în fond admiterea cererii și întreruperea

stării de arestare, cu consecințele punerii în libertate.

Examinând decizia atacată și

sentința în raport de critica adusă, Curtea reține că recursul este nefondat.

Instanțele au soluționat corect

cererea, cu respectarea dispozițiilor legale. Astfel, petiționarul a solicitat

întreruperea executării pedepsei din motive medicale, susținând că fiind operat

pe cord, regimul penitenciar îi înrăutățește situația sănătății.

Cum însă petiționarul se afla în

stare de arestare preventivă fiind trimis în judecată pentru tentativă la

infracțiunea de omor calificat, cererea sa nu era admisibilă, nefiind

aplicabile art. 455 cu referire la art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

Recurentul este sub puterea unui

mandat de arestare preventivă care are alt regim juridic.

Pentru aceste considerente recursul

urmează a fi respins ca nefondat, în conformitate cu dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., hotărârile menținându-se, fiind legale și

temeinice.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurentul va fi obligat la cheltuieli judiciare statului din care suma

cuvenită ca onorariu avocatului din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat

de condamnatul S.A. împotriva deciziei penale nr. 267 din 29 octombrie 2002, a

Curții de Apel Constanța.

Obligă recurentul la 650.000 lei

cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului

desemnat din oficiu, în sumă de 150.000 lei, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată, în ședință publică, azi

4 martie 2003.