ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1093/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 437 pronunțată la data de 12 septembrie 2002 în dosarul penal nr. 1546/2002, Tribunalul Constanța a respins ca nefondată cererea formulată în conformitate cu dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., de petiționarul S.A. privind întreruperea executării pedepsei, referindu-se la mandatul de arestare nr. 73 din 25 martie 2002 emis în dosarul de urmărire penală nr. 579/P/2002, pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat. Pronunțarea s-a dat în acest sens, deoarece instituția întreruperii executării pedepsei operează cu privire la pedeapsa definitivă, iar nu la arestarea preventivă.

Curtea de Apel Constanța, secția penală, prin decizia penală nr. 267/P din 29 octombrie 2002, pronunțată în dosarul penală nr. 948/P/2002 a respins ca nefondat, apelul declarat de petiționarul S.A., aflat în stare de arest preventiv. Împotriva acestei decizii, în termen legal, petiționarul a declarat recurs, criticând în lumina motivului de recurs prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., grava eroare de fapt reprezentată de respingerea apelului ce a consfințit respingerea cererii sale de întrerupere a arestării, fiind grav bolnav, operat pe cord deschis și nesuportând regimul penitenciar. Recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii și în fond admiterea cererii și întreruperea stării de arestare, cu consecințele punerii în libertate.

Examinând decizia atacată și sentința în raport de critica adusă, Curtea reține că recursul este nefondat. Instanțele au soluționat corect cererea, cu respectarea dispozițiilor legale. Astfel, petiționarul a solicitat întreruperea executării pedepsei din motive medicale, susținând că fiind operat pe cord, regimul penitenciar îi înrăutățește situația sănătății. Cum însă petiționarul se afla în stare de arestare preventivă fiind trimis în judecată pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat, cererea sa nu era admisibilă, nefiind aplicabile art. 455 cu referire la art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. Recurentul este sub puterea unui mandat de arestare preventivă care are alt regim juridic.

Pentru aceste considerente recursul urmează a fi respins ca nefondat, în conformitate cu dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., hotărârile menținându-se, fiind legale și temeinice. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la cheltuieli judiciare statului din care suma cuvenită ca onorariu avocatului din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul S.A. împotriva deciziei penale nr. 267 din 29 octombrie 2002, a Curții de Apel Constanța. Obligă recurentul la 650.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 150.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată, în ședință publică, azi 4 martie 2003.