ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 103/2003

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 103/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 392 din 29

noiembrie 1999, Tribunalul Galați a condamnat pe inculpata B.M. la 10 ani

închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b),

c) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune care a avut

consecințe deosebit de grave, prevăzută de art. 215 alin. (1) și (5) C. pen.,

cu aplicarea art. 41 C. pen.

În baza art. 71 C. pen., pe durata

executării pedepsei inculpatei i-a fost interzis exercițiul drepturilor

prevăzute de art. 64 C. pen.

În baza art. 14 C. proc. pen., cu

referire la art. 998 C. civ., inculpata B.M. a fost obligată să plătească

părților vătămate, ce se vor menționa mai jos, cu titlu de despăgubiri civile,

cu dobânda legală C.E.C., începând cu data rămânerii definitive a hotărârii de

condamnare și până la achitarea integrală, următoarele sume de bani: M.Z. –

10.000 lei, C.N. – 3.000.000 lei, P.Z. – 13.500 lei, M.G. – 16.000.000 lei și

300 de dolari, P.C.M. – 17.000.000 lei, N.F. – 2840 de mărci germane, P.M. –

4.400.000 lei, M.C. – 2.500.000 lei, R.E. – 3.000.000 lei, B.D. – 2250 de mărci

germane, B.N. – 8.500.000 lei, M.V. – 2.000.000 lei, B.E. – 130.000.000 lei,

R.G.M. – 10.500.000 lei, M.M. – 10.000.000 lei, L.I. – 3.000.000 lei, C.S.I. –

13.000.000 lei și 300 de dolari, N.M. – 6.000.000 lei, l.A. – 2.500.000 lei,

B.M. – 5.000.000 lei, M.L. – 20.000.000 lei, V.G. – 20.000.000 lei, P.C. –

23.500.000 lei și 2500 de mărci germane, B.M. – 2.500.000 lei, R.G. –

24.000.000 lei, B.D. – 1.000.000 lei, B.Z. – 3.500.000 lei și 500 de dolari,

D.L. – 1.500.000 lei, T.C. – 3.000.000 lei și L.A. – 2.500.000 lei.

Prin aceeași sentință, inculpata a

fost obligată să plătească statului suma de 1.500.000 lei cu titlu de

cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această hotărâre,

prima instanță a reținut, în fapt, următoarele:

Inculpata B.M. a funcționat în

calitate de contabil la C.E.C., sucursala orășenească Tecuci din anul 1989 unde

are deschis un cont personal în lei.

Dobânda la acest cont a oscilat, în

anii 1995 – 1998, între 40 și 75 %/an, cu excepția perioadei cuprinsă între 1

martie – 22 iunie 1997, când dobânda a fost de 110 %/an.

În cursul anului 1997, inculpata s-a

aflat în concediu legal pentru creșterea copilului, și a aflat de la colegele

sale de serviciu, că dobânda pentru sumele de bani în cont ar fi de 100

%/termen de 3 luni.

Fără a verifica această informație,

inculpata a început să depună în contul său (personal) diverse sume de bani,

primite inițial de la persoane care îi erau rude și ulterior și de la diverse

cunoștințe care avea posibilități financiare.

Cu acest prilej, al depunerii,

inculpata le-a promis depunătorilor că după expirarea termenului de 3 luni le

va restitui suma depusă cu o dobândă de 100 %, cu motivarea că face acest lucru

dezinteresat, sau pentru a primi un „comision” diferit de la caz la caz, în

funcție de suma depusă.

În realitate, inculpata urmărea să

folosească în interes propriu sumele de bani și să nu le mai restituie

deponenților.

Pentru a câștiga încrederea

persoanelor ce depuneau bani, inculpata și-a respectat, uneori, promisiunea

făcută.

În cursul lunii mai 1995, inculpata

a primit de la N. M. mai multe sume de bani, spunându-i că îi va depune în

contul său personal, iar după trecerea perioadei de 3 luni va primi o dobândă

de 100 %.

Aflând că inculpata nu i-a spus

adevărul N.M. i-a cerut restituirea sumei, lucru pe care aceasta l-a refuzat.

N.M. s-a constituit parte civilă cu

suma de 6.000.000 lei.

Tot astfel, a procedat inculpata și

cu partea vătămată B.D. în cursul anului 1996, în legătură cu suma de 1.000.000

lei, pe care a refuzat să i-o restituie și cu care aceasta s-a constituit parte

civilă.

Părții civile C.I., inculpata i-a

promis o dobândă de 50 %/an pentru sumele de 5.000.000 lei și 300 de dolari.

La sfârșitul anului 1997, C.I. a mai

depus în contul personal al inculpatei suma de 8.000.000 lei, ocazie cu care

aceasta i-a spus că dobânda va fi de 100% pentru sumele în lei și 50% pentru

cele în valută.

Toate sumele au fost restituite

părții vătămate C.I.

În luna mai 1997, inculpata a primit

de la partea vătămată L.I. suma totală de 3.000.000 lei, pentru care însă nu

s-a acordat dobânda promisă și nici nu i-a restituit suma cu care s-a

constituit parte civilă (3.000.000 lei).

În perioada mai 1997 – mai 1998,

inculpata a primit de la partea vătămată M.M., în mai multe rânduri, suma

totală de 10.000.000 lei, în aceleași condiții, sumă pe care nu a restituit-o

și pentru care aceasta s-a constituit parte civilă.

În luna iunie 1997, inculpata a

primit de la partea vătămată V.G. suma de 10.000.000 lei, promițându-i că după

3 luni îi va restitui cu o dobândă de 100%.

La împlinirea termenului, inculpata

a restituit integral suma, iar după câteva zile i-a mai dat suma de 10.000.000

lei, reprezentând dobânda promisă.

În luna septembrie 1997, partea

vătămată V.G. i-a mai dat inculpatei suma de 10.000.000 lei, iar în luna

decembrie 1997 încă o sumă de 10.000.000 lei.

La insistențele părții vătămate,

inculpata i-a restituit suma de 6.000.000 lei, iar pentru diferența de

14.000.000 lei nerestituită, V.G. s-a constituit parte civilă.

În luna iulie 1997, partea vătămată

P.Z. i-a dat să depună și alte sume de bani, care s-au cifrat la suma de

13.500.000 lei, sumă care nu a fost restituită și cu care acesta s-a constituit

parte civilă.

În perioada august 1997 – aprilie

1998, partea vătămată R.M., i-a dat inculpatei suma totală de 10.500.000 lei cu

promisiunea, că după 3 luni de zile să-i înapoieze cu o dobândă de 100%.

Întrucât suma nu a fost restituită

R.M. s-a constituit parte civilă pentru suma de 10.500.000 lei.

În luna august 1997, partea vătămată

B.E. i-a dat inculpatei suma de 6.000.000 lei, în condițiile arătate și pentru

părțile vătămate anterioare, iar la data de 14 ianuarie 1998, i-a mai dat suma

de 20.000 de mărci germane, din care inculpata împrumutase 10.000 de mărci

germane.

La data de 5 martie 1998, inculpata

a restituit părții vătămate jumătate din suma depusă plus dobânda

corespunzătoare.

La data de 8 iunie 1998, partea

vătămată B.E. i-a mai dat inculpatei suma de 16.800 de mărci germane, cu

promisiunea unei dobânzi de 50% pe lună.

B.E. a recuperat de la inculpată

suma de 24.000.000 lei și s-a constituit parte civilă cu diferența, respectiv

pentru suma de 130.000.000 lei.

În luna octombrie 1997, partea

vătămată M.V. i-a dat inculpatei suma de 2.000.000 lei cu promisiunea că după 3

luni îi va restitui cu o dobândă de 100%.

Întrucât suma nu a fost restituită,

M.V. s-a constituit parte civilă (pentru suma de 2.000.000 lei).

În luna noiembrie 1997, inculpata a

primit de la B.N. suma totală de 8.500.000 lei, cu promisiunea că după 3 luni

să o înapoieze cu o dobândă de 100%.

Întrucât suma nu i-a fost restituită

B.N. s-a constituit parte civilă.

La 6 decembrie 1997, partea vătămată

B.Z. a dat inculpatei suma de 2.000.000 lei, apoi suma de 1.500.000 lei și 500

de dolari, fără însă, ai mai restitui conform înțelegerii.

Ca urmare B.Z. s-a constituit parte

civilă cu suma de 8.000.000 lei.

Partea vătămată B.M., i-a dat

inculpatei mai întâi suma de 4.000.000 lei în luna decembrie 1997, apoi în luna

ianuarie 1998 încă 2.000.000 lei și în luna martie suma de 1.000.000 lei cu promisiunea

returnării banilor după 3 luni, cu o dobândă de 100%.

În luna aprilie 1998, partea

vătămată B.M. a cumpărat de la partea vătămată P.M. (N.) o vacă și, neavând

bani să plătească prețul a mers la inculpată și i-a solicitat să-i restituie

banii. Inculpata i-a dat părții vătămate suma de 2.000.000 lei și i-a spus că

diferența de 4.700.000 lei, cu care partea vătămată trebuia să plătească vaca

cumpărată, o va trece în contul părții vătămate P.M. (N.) care a fost de acord

cu această sumă să fie depusă în contul personal al inculpatei, urmând să

primească o dobândă de 100% pe termen de 3 luni.

Ulterior, inculpata nu a mai

restituit nici o sumă de bani nici părții vătămate B.M. și nici părții vătămate

P.M. (N.).

Prin urmare, partea vătămată B.M.

s-a constituit parte civilă cu suma de 300.000 lei, iar partea vătămată P.M.

(N.) cu suma de 4.700.000 lei.

De la partea vătămată P.C., la

începutul anului 1998, inculpata a primit suma de 23.500.000 lei, urmând ca

după 3 luni să primească în plus o dobândă de 100%.

Tot în cursul aceluiași an P.C. a

mai dat inculpatei suma de 2500 de mărci germane, cu promisiunea unei dobânzi

de 50% pe lună.

Întrucât banii nu au fost

recuperați, partea vătămată P.C. s-a constituit parte civilă cu sumele depuse.

În luna februarie 1998, inculpata a

primit de la partea vătămată M.L. suma de 20.000.000 lei cu promisiunea că,

după 3 luni, va primi o dobândă de 100%.

Suma nefiind restituită, M.L. s-a

constituit parte civilă.

De la partea vătămată B.D.,

inculpata a primit, în luna martie 1998, suma de 10.000 de mărci germane, cu

promisiunea unei dobânzi de 100% pe timp de o lună.

Partea vătămată a cerut inculpatei

să încheie un contract de împrumut pentru suma de 22.500 de mărci germane, cu

mențiunea că inculpata garantează acest împrumut cu bunuri personale.

Întrucât B.D. nu și-a recuperat

suma, s-a constituit parte civilă (22.500 de mărci germane).

În luna aprilie 1998, partea

vătămată M.C. i-a dat inculpatei suma de 2.500.000 lei pentru a fi depusă în

contul personal, iar la sfârșit să-i fie înapoiați cu o dobândă de 100%.

Suma nefiind restituită M.C. s-a

constituit parte civilă (cu 3.000.000 lei).

În perioada aprilie – mai 1998, R.G.

i-a dat inculpatei suma de 24.000.000 lei cu promisiunea că, după 3 luni, vor

fi restituiți cu o dobândă de 100%. După 3 luni inculpata a restituit suma de

18.000.000 lei, astfel că, aceasta s-a constituit parte civilă cu diferența de

6.000.000 lei.

B.M. a dat inculpatei suma de

2.500.000 lei pentru a-i depune în contul său personal, urmând ca după 3 luni

să fie restituiți cu o dobândă de 100%.

Întrucât suma nu a fost restituită

B.M. s-a constituit parte civilă.

În luna aprilie 1998, partea

vătămată R.E. i-a dat inculpatei suma de 3.000.000 lei pentru a fi depusă în

contul său, pe o durată de 3 luni la a cărei expirare urma să-i fie restituiți

cu o dobândă de 100%.

Nefiind restituită suma, R.E. se

constituie parte civilă.

În perioada aprilie – mai, R.G. i-a

dat inculpatei suma de 24.000.000 lei, cu promisiunea că după 3 luni va primi

suma plus o dobândă de 100%. După 3 luni, inculpata i-a restituit lui R.G. suma

de 18.000.000 lei, constituindu-se parte civilă cu diferența de 6.000.000 lei.

În luna aprilie 1998, B.M. i-a dat

inculpatei suma de 2.500.000 lei pentru a fi depuși în contul personal cu

promisiunea restituirii după 3 luni, cu o dobândă de 100%.

Întrucât suma nu a fost restituită,

B.M. s-a constituit parte civilă.

Tot în cursul lunii aprilie 1998,

inculpata a primit de la P.M. suma de 17.000.000 lei în condițiile mai sus

expuse.

Prejudiciul nefiind recuperat,

P.C.M. s-a constituit parte civilă.

M.F., în luna aprilie 1998 a dat

inculpatei suma de 2840 de mărci germane, cu promisiunea că după o lună îi va

restitui cu o dobândă de 100%.

Întrucât prejudiciul nu a fost

recuperat, M.F. s-a constituit parte civilă cu suma de 15.000.000 lei.

În luna mai 1998, M.G. i-a dat

inculpatei suma de 16.000.000 lei, cu condiția de a-i fi restituiți după 3 luni

cu o dobândă de 100%.

În luna iunie 1998, M.G. i-a mai dat

inculpatei suma de 300 de dolari, în aceleași condiții.

Prejudiciul fiind nerecuperat M.G.

s-a constituit parte civilă cu suma de 19.300.000 lei.

Partea vătămată M.Z., i-a dat

inculpatei în luna mai 1998, suma de 10.000.000 lei în condițiile mai sus

menționate, sumă care nu i-a fost restituită și cu care acesta s-a constituit

parte civilă.

În luna mai 1998, D.L. a dat

inculpatei suma de 3.000.000 lei, cu promisiunea că după 3 luni va primi banii

cu o dobândă de 100%.

În luna iulie 1998 la cererea părții

vătămate inculpata i-a restituit 1.500.000 lei urmând ca diferența să o

primească ulterior.

Diferența de 1.500.000 lei nefiind

recuperată D.L. s-a constituit parte civilă.

În luna mai 1998, partea vătămată

T.C. a dat inculpatei suma de 3.000.000 lei, urmând ca după 3 luni să primească

suma, plus o dobândă de 100%.

La expirarea termenului suma nu a

fost restituită, iar T.C. s-a constituit parte civilă.

C.N., în luna iulie 1998, i-a dat

inculpatei suma de 3.000.000 lei, cu promisiunea ca după 3 luni va fi

restituită cu o dobândă de 100%.

Banii nefiind restituiți, C.N. s-a

constituit parte civilă cu suma de 3.000.000 lei.

În luna iulie 1998, inculpata a

primit de la L.A. suma de 2.500.000 lei, urmând ca după trecerea unui interval

de 3 luni să fie restituiți cu dobânda de 100%.

Prejudiciul nefiind recuperat L.A.

s-a constituit parte civilă cu suma de 2.500.000 lei.

Împotriva acestei sentințe au

declarat apel inculpata B.M. și partea civilă P.M.

Prin apelul declarat inculpata a

criticat hotărârea primei instanțe cu privire la:

- încadrarea juridică a faptei pe

care o consideră ca fiind cea prevăzută de art. 215 alin. (1) C. pen., întrucât

prejudiciul cauzat părții vătămate este sub 50.000.000 lei;

- pedeapsa aplicată care în cazul în

care nu se va primi critică, să fie redozată, în sensul reducerii prin

reaprecierea criteriilor de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen.

Partea civilă P.M. a criticat

aceeași hotărâre cu privire la neobligarea inculpatei la restituirea unei vaci

în natură, conform înțelegerii intervenite între ei.

Curtea de Apel Galați, prin decizia

penală nr. 176/A din 3 aprilie 2000, a admis apelul declarat de inculpata B.M.

și casând în parte hotărârea atacată a modificat pedeapsa aplicată acesteia, în

sensul că, prin reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit.

a), c) și alin. ultim și art. 76 alin. (2) C. pen., a redus-o de la 10 ani

închisoare la 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.

S-au menținut celelalte dispoziții

ale hotărârii atacate.

Prin aceeași decizie a fost respins

ca nefondat apelul declarat de partea civilă P. M.

În motivarea acestei decizii, curtea

de apel a arătat că apelul declarat de inculpată este fondat numai cu privire

la pedeapsa aplicată care este prea aspră, întrucât în cauză, în favoarea

acesteia se impunea reținerea de circumstanțe atenuante, constând în faptul că

nu are antecedente penale, are în întreținere 3 copii minori și a dat dovadă de

interes în acoperirea prejudiciilor cauzate părților civile, împrejurări ce duc

la convingerea că scopul pedepsei arătat prin art. 52 C. pen., se poate realiza

și prin aplicarea unei pedepse mai mici.

Cu privire la motivul de casare

invocat de inculpată privind încadrarea juridică a faptei, s-a arătat că nu

poate fi primit, întrucât în cauză rezultă cu certitudine că aceasta a acționat

pe baza unei rezoluții infracționale unice și că în acest context exista un

singur prejudiciu mai mare de 50 milioane lei și nu tot atâtea prejudicii câte

părți civile sunt.

În ce privește apelul declarat de

partea civilă se constată că nu a fost motivat de instanță.

Decizia curții de apel a fost

atacată cu recurs de către inculpata B.M. și părțile civile L.G., C.I., P.M.,

R.E., R.M., M.G., N.M., B.D., M.M., M.N.V., B.N., B.M., M.C., M.F., R.E., M.Z.,

T.C., C.N., L.A., B.Z., M.L., D.L., R.G., V.G., B.E., P.C., B.D., B.M. și

P.C.M.

Prin recursul declarat, inculpata

B.M. a criticat decizia curții de apel, referitor la:

- încadrarea juridică a faptei,

solicitând că în cauză să se facă aplicarea art. 13 C. pen., având în vedere că

de la data comiterii faptei și până la judecata în recurs a fost adoptată Legea

nr. 456/2001, prin care au fost modificate dispozițiile art. 146 C. pen., în

sensul că prin consecințe deosebit de grave, în prezent, se înțelege o faptă

care a cauzat o pagubă mai mare de 2 miliarde lei. Întrucât prin fapta reținută

în sarcina sa, prejudiciul cauzat părților civile este sub această sumă,

încadrarea juridică corectă a faptei este cea prevăzută de art. 215 alin. (1)

C. pen., astfel că prin menținerea circumstanțelor atenuante, câștigate la

instanța de apel, să se procedeze la o nouă individualizare a pedepsei;

- modalitatea de executare a

pedepsei, în sensul că în cauză fiind îndeplinite cerințele art. 81 C. pen.,

pedeapsa ce i se va aplica să fie suspendată condiționat.

Partea civilă P.M. a criticat

aceeași decizie, pentru același considerent invocat și la judecata în apel și

anume obligarea inculpatei să-i restituie animalul asupra căruia a convenit

(una vacă) în natură.

Celelalte părți civile prin recursul

declarat au solicitat obligarea inculpatei la restituirea sumelor cu care au

fost prejudiciați și cu care s-au constituit părți civile, suma care le-au fost

acordate de prima instanță.

Prin decizia penală nr. 1730 din 2

aprilie 2002 a Curții Supreme de Justiție, s-au admis recursurile declarate de

inculpata B.M. și partea civilă P.M., împotriva deciziei penale nr. 176/A din 3

aprilie 2000 a Curții de Apel Galați.

A casat decizia atacată, precum și

sentința penală nr. 392 din 29 noiembrie 1999 a Tribunalului Galați, numai cu

privire la încadrarea juridică a faptei.

În baza art. 334 C. proc. pen., a

schimbat încadrarea juridică a faptei de înșelăciune din art. 215 alin. (1) și

(5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în art. 215 alin. (1) C.

pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și a art. 13 C. pen., cu referire la art.

4 din Legea nr. 456/2001 și, prin menținerea dispozițiilor art. 74 și art. 76

C. pen., a condamnat pe inculpata B.M. la 3 ani închisoare și 3 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen.

A trimis cauza la Curtea de Apel

Galați pentru rejudecarea apelului declarat de partea civilă P.M. împotriva

sentinței penale nr. 392 din 29 noiembrie 1999 a Tribunalului Galați.

A respins ca inadmisibile

recursurile declarate de părțile civile L.I., C.I., P.Z., R.E., R.M., M.G.,

N.M., B.D., M.M., M.N.V., B.N., B.M., M.C., M.F., M.Z., T.C., C.N., L.A., B.Z.,

M.L., D.L., R.G., V.G., B.E., P.C., B.D., B.M. și P.C.M., împotriva aceleiași

decizii.

Pe rolul Curții de Apel Galați s-a

format astfel dosarul înregistrat sub nr. 625/2002 având ca obiect rejudecarea

apelului declarat de partea civilă P.M. împotriva sentinței penale nr. 392 din

29 noiembrie 1999 a Tribunalului Galați.

În motivele de apel susținute oral

de apelanta parte civilă P.M., acesta a arătat că și-a recuperat animalul, însă

solicită admiterea apelului și obligarea inculpatei la plata daunelor morale

cerute și a cheltuielilor de judecată așa cum au fost menționate și în memoriul

scris depus la dosar.

Prin decizia penală nr. 288/A din 10

iunie 2002, Curtea de Apel Galați a respins ca nefondat recursul declarat de

partea civilă, motivând că prima instanță a soluționat în mod corect latura

civilă, în sensul că a luat act că prejudiciul a fost recuperat, iar acordarea

daunelor morale nu se justifică, infracțiunea de înșelăciune fiind o

infracțiune de pericol. Referitor la cheltuielile de judecată, acestea nu au

fost dovedite.

Împotriva acestei decizii, în termen

legal, a declarat recurs partea civilă P.M., care fără să critice hotărârea atacată

în raport de motivele de casare prevăzute de dispozițiile art. 385

9

C. proc. pen. a reiterat cererile formulate și în fața instanței de apel în

sensul acordării daunelor morale pentru prejudiciul suferit.

Recursul declarat este nefondat.

Examinând actele și lucrările

existente la dosarul cauzei, în raport de critica formulată și prevederile

legale, se constată că, pe de o parte, recurenta parte civilă P.M. și-a

recuperat prejudiciul cauzat, iar, pe de altă parte, infracțiunea pentru care

inculpata a fost condamnată (art. 215 C. pen.), este o infracțiune de

prejudiciu, iar nu de pericol, așa încât acordarea daunelor morale nu se

justifică, situație în care, recursul urmează să fie respins, ca atare.

În concluzie, în temeiul

dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a Curții

Supreme de Justiție, secția penală, va respinge ca nefondat recursul declarat,

cu obligarea părții civile la plata cheltuielilor judiciare în folosul

statului.

Onorariul de avocat pentru apărarea

din oficiu asigurată intimatei inculpate B.M. se va plăti din fondul

Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de partea civilă P.M. împotriva deciziei penale nr. 288/A din 10 iunie

2002 a Curții de Apel Galați, privind pe inculpata B.M.

Obligă recurenta parte civilă la 500.000 lei cheltuieli

judiciare către stat.

Onorariul de avocat pentru apărarea

din oficiu asigurată intimatei inculpate B.M., în sumă de 300.000 lei, se va

plăti din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 10 ianuarie 2003.