ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2224/2003

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2224/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

Deliberând asupra recursurilor de

față constată:

Prin sentința penală nr. 225 din 28

decembrie 1999, pronunțată de Tribunalul Mureș au fost condamnați următorii

inculpați:

1.-B.M. după cum urmează:

- în baza art. 174 și art. 175 lit.

a) și art. 176 lit. d) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice conform art.

334 C. proc. pen., din infracțiunea, prevăzută de art. 174 și art. 175 lit. b) C.

pen., la 18 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art.

64 lit. a), b), c) și d) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de omor

deosebit de grav;

- în baza art. 211 alin. (1) și (3) C.

pen., la 15 închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit.

a), b), c) și d) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prin

schimbarea încadrării juridice a faptei din art. 211 alin. (1) C. pen.;

- în baza art. 279 alin. (1) C.

pen., la un an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectarea

regimului armelor și munițiilor.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit.

b) și art. 35 alin. (2) C. pen., s-au contopit pedepsele în pedeapsa cea mai

grea de 18 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64

lit. a), b), c) și d) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64

C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus

din pedeapsa aplicată timpul reținerii și arestării preventive de la 27

noiembrie 1997, la zi.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a

menținut starea de arest.

pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, prevăzută de art. 260 alin.

(1) și (3) și art. 76 lit. d), la 3 luni închisoare.

În baza art. 81 și art. 82 C. pen.,

s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o perioadă de 2

ani și 3 luni.

Conform art. 83 C. pen., s-a atras

atenția inculpatei asupra revocării suspendării condiționate.

În baza art. 88 C. pen., deduce din

pedeapsa aplicată timpul reținerii și al arestării preventive, respectiv 10

ianuarie 1998 – 6 februarie 1998.

În baza art. 350 alin. (7) C. proc.

pen., raportat la art. 160 alin. (5) lit. d) C. proc. pen., s-a dispus

restituirea către inculpată a cauțiunii de 2.000.000 lei.

În baza art. 346 C. proc. pen.,

raportat la art. 14 alin. (3) lit. b) C. proc. pen. și art. 998,art. 999 C.

civ., a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă P.M.F.

și în consecință inculpatul B.M. a fost obligat la 82.100 mărci germane sau

contravaloarea în lei la data achitării debitului și la 26.000.000 lei cu titlu

de despăgubiri materiale; la 10.000.000 lei daune morale și la 150.000 lei

lunar în favoarea minorei de la data pronunțării sentinței până la majorat.

Conform art. 193 C. proc. pen.,

inculpatul a fost obligat la 5.000.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare

către partea civilă P.M.F.

În baza art. 191 C. proc. pen.,

inculpații au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

În fapt s-au reținut următoarele:

În perioada 1990 – 1994, inculpatul B.M.

a urmat cursurile Academiei de poliție A.I. Cuza din București după care a

lucrat ca ofițer la Penitenciarul Bistrița.

În anul 1996 a fost pensionat

medical pe timp de un an, perioadă de timp în care a lucrat în mai multe

locuri, printre care și S.C. I.

Începând cu luna octombrie 1997,

inculpatul a intrat în relații de concubinaj cu O.A.V. locuind împreună cu

chirie în Tg. Mureș.

În cursul anului 1997, inculpatul a

schimbat diferite sume de bani în valută la solicitarea martorului M.P., patronul

său, sau în interes personal folosind serviciile neautorizate ale unor persoane

fizice.

În luna noiembrie 1997, inculpatul a

contactat diferiți schimbători de valută din Tg. Mureș și Reghin, spunându-le

că dorește să schimbe în valută o sumă foarte mare de lei.

S-a reținut astfel că, pe 14

noiembrie 1997, inculpatul l-a contactat pe numitul P.E. afirmând că vrea să

schimbe 180.000.000 lei și chiar i-a arătat în portbagajul mașinii o geantă în

care se aflau teancuri cu bancnote de 10.000 lei. La data de 19 noiembrie 1997,

inculpatul a lăsat un bilet la domiciliul martorului, arătându-i că vrea să

schimbe 80000 mărci germane.

La data de 25 noiembrie 1997,

inculpatul l-a întâlnit la A.T. din Tg. Mureș pe martorul C.Z. care se ocupă de

schimbul ilicit de valută. Inculpatul i-a propus martorului să-i schimbe 80.000

mărci germane și i-a arătat în portbagaj o cutie în care se aflau mai multe

bancnote de 10.000 lei.

Martorul i-a propus inculpatului să

se întâlnească a doua zi pentru a efectua schimbul.

C.Z. a luat legătura cu martorul B.M.

care l-a contactat pe P.M. din Cluj Napoca care se ocupa de asemenea de

schimbul ilicit de valută, propunându-i să vină la Tg. Mureș în măsura în care

are suma în valută solicitată de „client”.

La data de 26 noiembrie 1997,

victima P.M. a plecat din Cluj Napoca spre Tg. Mureș cu autoturismul

proprietate personală.

În aceeași zi victima și martorii B.M.

și C.Z. s-au întâlnit cu inculpatul, în jurul orei 15,00, în Piața Bulgarilor

din Tg. Mureș.

Cu ocazia discuțiilor purtate inculpatul

a afirmat că intenționa să facă schimbul valutar pentru patronul său M.P., dar

îl va efectua la Bistrița unde valuta este mai ieftină.

Martorul C.Z. a luat legătura cu M.P.

pe care îl cunoștea și a aflat de la acesta că nu a trimis pe nimeni pentru a-i

schimba bani.

În aceste condiții, schimbul valutar

nu s-a mai efectuat, iar victima a plecat spre Cluj Napoca unde însă nu a

ajuns, cadavrul său fiind descoperit la data de 27 noiembrie 1997 de martorii T.P.

și V.L., în apropierea comunei Band, în locul numit „La oglindă” unde se aruncă

gunoiul.

Din raportul medico-legal de

autopsie rezultă că moartea victimei a fost violentă și s-a datorat unui

politraumatism cu fractură cominutivă craniană, hemoragie subdurală, dilacerare

cerebrală, plăgi multiple tăiate înțepate, dispersate pe toată întinderea

corpului, penetrante în trahee, hemitorace stâng și ficat.

Din procesul verbal de cercetare la

locul faptei și din planșele fotografice rezultă că leziunile

tanato-generatoare au fost produse în timpul ce aceasta stătea pe scaunul din

dreapta al șoferului.

Instanța a reținut că la data de 26

noiembrie 1997, după ora 15,30, a urmărit și oprit victima în zona C.A. din Tg.

Mureș și i-a cerut să se deplaseze la Band pentru a efectua schimbul valutar.

După ce a ucis victima și și-a

însușit banii acestuia, inculpatul a lăsat cadavrul în locul unde a fost găsit

de martori și apoi a dus mașina acestuia în Reghin, unde a abandonat-o, luând

din aceasta o serie de bunuri din care o parte au fost găsite în autoturismul

inculpatului.

S-a mai reținut că pe ceasul

inculpatului s-au găsit urme de sânge aparținând grupei de sânge 0 I, grupă pe

care o avea victima.

Instanța a reținut poziția oscilantă

și contradictorie a inculpatului și a apreciat că acesta a fost nesincer.

A fost înlăturată susținerea

inculpatului că victima a fost ucisă de un anume K.M. care și-a însușit și

banii și că el nu a făcut altceva decât să se deplaseze la locul unde se afla

cadavrul victimei, pentru a se convinge că este reală susținerea lui K.M. că a ucis

pe cineva.

Au fost, de asemenea, înlăturate

susținerile inculpatului în sensul că după ce s-a despărțit de victimă și de

martorii B.M. și C.Z., s-a deplasat la un atelier auto și apoi la un restaurant

din Tg. Mureș.

S-a mai reținut că în perioada detenției

inculpatul i-a trimis martorului M.E.O., prin martorul S.I. un bilet prin care

îi cerea să declare că, în ziua de 26 noiembrie 1997, l-a văzut în jurul orei

10,00, în fața hotelului T. însoțit de un alt bărbat.

Tot din arest inculpatul a trimis

concubinei sale un bilet prin care îi cerea să părăsească localitatea, întrucât

este „vânată” și, de asemenea, îi indică un loc în zona Palatului Culturii unde

va găsi „ceva”.

Instanța a reținut că fapta

inculpatului B.M. de a suprima viața victimei P.M., faptă comisă cu premeditare

și pentru a ascunde săvârșirea unei infracțiuni de tâlhărie, întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii de omor deosebit de grav, prevăzută de

art. 174, art. 175 lit. a) și art. 176 lit. d) C. pen., iar fapta aceluiași

inculpat de a sustrage de la victimă o sumă de bani aplicându-i lovituri ce au

avut ca urmare moartea victimei, întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii, prevăzută de art. 211 alin. (1) și (3) C. pen.

Așa fiind, s-a constatat că se

impune schimbarea încadrării juridice a faptelor din infracțiunea, prevăzută de

art. 174 și art. 175 lit. b) C. pen. și respectiv 211 alin. (1) C. pen.

În sarcina inculpatului, s-a mai

reținut că a deținut ilegal un pistol, pe care l-a aruncat în râul Mureș,

precum și muniție care a fost găsită cu ocazia percheziției efectuate în

autoturismul inculpatului, faptă care întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii, prevăzută de art. 279 alin. (1) C. pen.

Cu privire la inculpata O.A.V. s-a

reținut că se face vinovată de săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă,

prevăzută de art. 260 C. pen., întrucât fiind întrebată în legătură cu

activitatea inculpatului din 26 noiembrie 1997, a afirmat mincinos că au

petrecut ziua împreună și abia la 2 decembrie 1997, când a fost din nou audiată

a declarat că inculpatul a venit târziu acasă și i-a solicitat să spună, dacă

va fi întrebată, că au fost toată ziua împreună.

Cu privire la latura civilă s-a

reținut că sunt întemeiate pretențiile soției victimei privind obligarea

inculpatului la plata sumei de 82.100 mărci germane, a 26.000.000 lei, a

10.000.000 lei daune moral, cât și la plata unei prestații lunare către minora

rezultată din căsătoria cu victima.

Prin decizia penală nr. 101/ A din

26 iunie 2002, Curtea de Apel Tg. Mureș a admis apelurile declarate de procuror

și de inculpat și a desființat în parte sentința.

Rejudecând, a majorat pedeapsa

aplicată inculpatului, pentru infracțiunea de omor deosebit de grav la 20 ani

închisoare și 8 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b)

C. pen.

Prin aceiași decizie s-a schimbat

încadrarea juridică a faptei din art. 211 alin. (1) și (3) C. pen., în art. 210

alin. (1) C. pen., infracțiune pentru care l-a condamnat pe inculpat la 8 ani

închisoare, eliminând pedeapsa complimentară a interzicerii unor drepturi.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit.

b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 20 ani

închisoare și 8 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b)

C. pen.

Au fost menținute celelalte

dispoziții ale sentinței.

S-a dedus la zi arestarea preventivă

a inculpatului.

Prin aceiași decizie au fost

respinse ca nefondate recursurile declarate de inculpata O.A.V. și de partea

civilă P.M.F. care au fost obligate la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

Inculpații și partea civilă au

declarat recurs.

În motivarea recursului declarat de

inculpata O.A.V. s-a susținut că în mod greșit a fost condamnată, deoarece în

cauză erau incidente dispozițiile art. 260 alin. (2) C. pen., deoarece și-a

retras mărturia mincinoasă înainte de arestarea inculpatului pentru

infracțiunea de omor și înainte de a se da o soluție în cauză.

În motivarea recursului declarat de

inculpatul B.M. s-a susținut că în cauză s-a comis o gravă eroare de fapt, deoarece

nu a comis infracțiunile de omor și de tâlhărie și s-a solicitat achitarea

acestuia conform art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C.

proc. pen.

În subsidiar, s-a solicitat

reducerea pedepsei.

Partea civilă a solicitat casarea

hotărârilor și obligarea inculpatului să-i plătească suma de 10.500.000 lei pe

care a luat-o de la victimă și a dat-o apoi inculpatei O.A.V.

Examinând cauza în raport cu

motivele de recurs invocate, dar și din oficiu, Curtea constată că recursurile

declarate în cauză sunt fondate din următoarele considerente.

Greșit s-a dispus condamnarea

inculpatei O.A.V. pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă,

întrucât aceasta beneficiază de cauza de impunitate, prevăzută de art. 260 alin.

(2) C. pen.

Fapta martorului care într-o cauză

penală civilă, disciplinară sau în orice altă cauză în care se ascultă martori,

face afirmații mincinoase, ori nu spune tot ce știe privitor la împrejurări

esențiale asupra cărora a fost întrebat, constituie potrivit art. 260 alin. (1)

C. pen., infracțiunea de mărturie mincinoasă.

Potrivit art. 260 alin. (2) C. pen.,

fapta prevăzută în alin. (1) nu se pedepsește dacă, în cauzele penale mai

înainte de a se produce arestarea inculpatului, ori în toate cauzele mai

înainte de a se fi pronunțat o hotărâre sau de a se fi dat o soluție ca urmare

a mărturiei mincinoase, martorul își retrage mărturia.

Din interpretarea alin. (2) al art. 260

C. pen., rezultă că arestarea trebuie avută în vedere ca moment până la care se

poate retrage mărturia mincinoasă cu consecința nepedepsirii faptei, numai în

situația în care această măsură a fost luată ca urmare a mărturiei mincinoase.

O altă interpretare a textului de

lege menționat ar duce la concluzia de neacceptat, că o persoană care este

audiată ca martor într-o cauză penală, după ce s-a produs arestarea

inculpatului, și care face afirmații mincinoase pe care apoi le retrage, să nu

poată beneficia niciodată de cauza de impunitate.

În speță, inculpata O.A.V. a făcut

afirmații mincinoase în favoarea inculpatului B.M. susținând că la data de 26

noiembrie 1997, acesta a fost acasă împreună cu ea în cursul după amiezii.

În mod evident, declarațiile

inculpatei în acest sens, menite să creeze un alibi inculpatului B.M. nu au

determinat luarea măsurii arestării acestuia.

În aceste condiții, greșit s-a

reținut că retragerea afirmațiilor mincinoase, deoarece a avut loc după

arestarea inculpatului nu produce efectul prevăzut de art. 260 alin. (2) C.

pen., ci constituie doar o cauză de atenuare a pedepsei conform art. 260 alin.

(3) C. pen.

Din actele dosarului rezultă că încă

din faza de urmărire penală, respectiv de la data de 2 decembrie 1997,

inculpata a revenit asupra afirmațiilor din 27 și 28 noiembrie 1997, precizând

că inculpatul B.M. a venit acasă pe 26 noiembrie 1997, în jurul orei 22,30, și

i-a cerut să spună, dacă va fi întrebată, că au fost împreună.

Cum retragerea declarațiilor

mincinoase a avut loc înainte de pronunțarea unei hotărâri sau de a se fi dat o

altă soluție ca urmare a acestor mărturii, fapta inculpatei de a face afirmații

mincinoase, cu privire la împrejurări esențiale, nu se pedepsește.

Așa fiind, Curtea va admite recursul

inculpatei O.A.V. și conform art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen.,

va casa hotărârile pronunțate și în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc.

pen., raportat la art. 260 alin. (2) C. pen., va înceta procesul pornit

împotriva inculpatei pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă, prevăzută de art.

260 alin. (1) C. pen.

Curtea reține că este, de asemenea,

fondat recursul declarat de inculpatul B.M.

Potrivit art. 62 C. proc. pen., „în

vederea aflării adevărului, organul de urmărire penală și instanța de judecată

sunt obligate să lămurească cauza sub toate aspectele, pe bază de probe”. Din

analiza actelor dosarului rezultă însă, că nu au fost lămurite aspecte

esențiale pentru aflarea adevărului.

Astfel, se constată că raportul

medico-legal de autopsie este incomplet, deoarece nu concluzionează cu privire

la mecanismul de producere a leziunilor constatate și care au dus la decesul

victimei și nici cu privire la obiectul sau obiectele vulnerante cu care se

puteau produce.

Era, de asemenea, important în cauză

să se stabilească ora decesului victimei.

Tot astfel, Curtea considera că era

necesară valorificarea urmelor papilare ridicate din autoturismul victimei,

pentru a se stabili dacă printre ele se găsesc urme create de inculpat.

Din actele dosarului rezultă că

încercarea de identificare a numitului K.M. pe parcursul urmăririi penale s-a

făcut fără a se solicita inculpatului o descriere a acestei persoane, lucru pe

care acesta l-a făcut abia cu ocazia audierii în fața instanței.

Curtea apreciază de asemenea, că

prezintă importanță în cauză să se stabilească și care era intervalul de timp

minim necesar pentru ca inculpatul să oprească victima la ieșirea din Tg. Mureș,

să se deplaseze cu aceasta în apropierea localității Band, unde se presupune că

a avut loc omorul și apoi să meargă în localitatea Reghin, unde a abandonat

autoturismul.

Cum aspectele menționate sunt

esențiale pentru aflarea adevărului și nu au fost lămurite pe bază de probe,

hotărârile pronunțate sunt contrare legii, fiind supuse casării conform art. 385

9

pct. 17

1

C. proc. pen.

În consecință, se va admite recursul

inculpatului și se vor casa hotărârile pronunțate cu privire la acesta

referitor la infracțiunile de omor deosebit de grav și de tâlhărie.

Întrucât pentru aflarea adevărului

se impune administrarea unor probe care în fața instanței nu s-ar putea face

decât cu mare întârziere, se va dispune conform art. 333 C. proc. pen.,

restituirea cauzei la procuror.

Urmează a se stabili prin

completarea raportului medico-legal de autopsie mecanismul de producere a

leziunilor care au dus la decesul victimei P.M., obiectul sau obiectele cu care

leziunile au fost produse precum și ora probabilă la care s-a produs decesul.

Se va efectua o expertiză

criminalistică pentru a se stabili dacă urmele papilare apte de comparație

ridicate din mașina victimei au fost create de inculpat. Urmele vor fi

comparate și cu impresiunile digitale ale martorilor B.M. și C.Z. care au fost

în autoturismul victimei la data de 26 noiembrie 1997.

Pe baza descrierii făcute de

inculpat se va face portretul robot al persoanei despre care inculpatul afirmă

că este cea care a ucis victima și s-a prezentat sub numele K.M. și pe baza

acestuia se va încerca identificarea acestuia.

Vor fi reaudiați martorii B.M. și C.Z.

pentru a se stabili dacă aceștia sunt fumători și se va stabili și grupa de

sânge a acestora pentru a verifica dacă resturile de țigară găsite în

autoturismul victimei nu au fost lăsate de aceștia când s-au urcat în mașină la

Piața Bulgarilor.

Se va stabili intervalul de timp

minim necesar pentru a se parcurge distanța de la Tg. Mureș, zona Azomureș,

până la locul unde a fost găsit cadavrul victimei și până la Reghin în locul

unde a fost găsit autoturismul victimei.

În vederea lămuririi oricăror alte

aspecte esențiale pentru aflarea adevărului vor putea fi administrate orice

alte probe.

Având în vedere că s-a impus

restituirea cauzei în vederea completării urmăririi penale, examinarea cauzei

în raport de motivele de recurs invocate de inculpat este inutilă.

Apreciind că în cauză există indicii

temeinice că inculpatul a săvârșit o faptă penală și că subzistă temeiurile

avute în vedere la luarea arestării preventive se va menține starea de arest a

inculpatului.

Întrucât s-a constatat că hotărârile

sunt contrare legii cu privire la infracțiunea de omor și de tâlhărie și s-a

dispus casarea acestora referitor la aceste fapte atât pe latura penală, cât și

pe latura civilă, se va admite și recursul părții civile P.M.F.

Onorariul pentru apărătorul desemnat

din oficiu inculpatului B.M. se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de

inculpații B.M. și O.A.V. și de către partea civilă P.M.F. împotriva deciziei

penale nr. 101/ A din 26 iunie 2002 a Curții de Apel Tg. Mureș.

Casează sus-menționata decizie

precum și sentința penală nr. 279 din 7 decembrie 2001 a Tribunalului Mureș

referitor la inculpata O.A.V. și cu privire la inculpatul B.M. numai sub

aspectul infracțiunilor de omor deosebit de grav și de tâlhărie, atât în ceea

ce privește latura penală, cât și cea civilă.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C.

proc. pen., raportat la art. 260 alin. (2) C. pen., dispune încetarea

procesului penal pornit împotriva inculpatei O.A.V. pentru infracțiunea de

mărturie mincinoasă, prevăzută de art. 260 alin. (1) și (3) C. pen.

Înlătură dispozițiile art. 34 lit.

b) și art. 35 C. pen. și descontopește pedeapsa rezultantă de 20 ani închisoare

și 8 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.,

aplicată inculpatului B.M. în pedepsele componente astfel:

- 20 ani închisoare și 8 ani

interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru

infracțiunea de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174, art. 175 lit. a)

și art. 176 lit. d) C. pen.;

- 8 ani închisoare, pentru

infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) C. pen., și,

- un an închisoare, pentru

infracțiunea de nerespectarea regimului armelor și munițiilor, prevăzută de art.

279 alin. (1) C. pen.

În baza art. 333 C. proc. pen.,

restituie la Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureș, cauza cu privire la

inculpatul B.M. în vederea completării urmăririi penale referitor la

infracțiunile de omor deosebit de grav și tâlhărie asupra victimei P.M.

Menține celelalte dispoziții ale

hotărârilor cu privire la inculpatul B.M.

Menține starea de arest a

inculpatului B.M.

Onorariul pentru apărătorul desemnat

din oficiu inculpatului B.M., în sumă de 300.000 lei, se va plăti din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

14 mai 2003.