ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1015/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 493 din 26 septembrie

2002 Tribunalul Iași a respins cererea de revizuire formulată de condamnatul

C.I., ca nefiind întemeiată.

Pentru a pronunța această hotărâre

prima instanță a reținut următoarele:

Prin cererea adresată Parchetului de

pe lângă Tribunalul Iași, recurentul a solicitat revizuirea sentinței nr. 691

din 4 decembrie 2001 a Tribunalului Iași, prin care a fost condamnat la 7 ani

închisoare pentru infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (4)

și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 74 și art. 76 C. pen.

În motivarea cererii, recurentul a

susținut că deși a comis infracțiunile pentru care a fost condamnat, pedeapsa

este prea mare, iar în dovedirea susținerilor sale, a solicitat audierea unei

persoane, precizând în același timp, că faptele au fost comise și cu

complicitatea unui procuror fără a-l nominaliza.

Apelul declarat de revizuient a fost

respins prin decizia nr. 333 a Curții de Apel Iași.

Împotriva acestor soluții,

condamnatul a declarat recurs, invocând în memoriul depus la dosar aceleași

motive ca cele care au stat la baza cererii de revizuire și a apelului

declarat.

Față de această situație apărătorul

a menționat că lasă la aprecierea instanței soluția ce urmează să fie

pronunțată în cauză.

Recursul nu este fondat.

Analizând hotărârile pronunțate, în

lumina probelor administrate și a motivelor menționate, se constată că

recurentul nu a invocat nici un fapt sau o împrejurare nouă, ci s-a referit la

aceleași apărări formulate cu ocazia soluționării cauzei în primă instanță,

astfel încât, nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 394 C. proc. pen.

Împrejurarea că în dovedirea

susținerilor, condamnatul a propus audierea unor martori, nu este de natură să

ducă la o altă concluzie pentru că textul de lege menționat cere ca faptele și

împrejurările să fie noi și să nu constituie mijloace de probă despre existența

cărora instanța a avut cunoștință.

De altfel, nu este admisibil ca pe

calea revizuirii să se obțină o prelungire a probațiunii pentru fapte și

împrejurări deja cunoscute, atât timp cât nu s-au descoperit altele noi.

De fapt, prin revizuire care este o

cale extraordinară de atac nu pot fi reapreciate probele, nu poate fi schimbată

încadrarea juridică și nici nu pot fi administrate noi probe în prelungirea

celor deja avute în vedere la pronunțarea hotărârilor.

Așa cum s-a mai menționat,

revizuirea poate fi cerută potrivit art. 394 C. proc. pen., numai atunci când

au fost descoperite fapte sau împrejurări noi și nu atunci când se solicită

administrarea altor mijloace de probă.

În consecință, recursul urmează să

fie respins.

Cheltuielile efectuate de stat cu

ocazia soluționării cauzei în care se include și onorariul apărătorului din

oficiu ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiției vor fi restituite de

către recurent.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de

condamnatul C.I. împotriva deciziei nr. 333 din 14 noiembrie 2002 a Curții de

Apel Iași, ca nefondat.

Obligă pe recurent să plătească

statului 650.000 lei cheltuieli judiciare în care se include și onorariul

apărătorului din oficiu în sumă de 150.000 lei ce va fi avansat din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

27 februarie 2003.