ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2648/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Tribunalul Iași, prin sentința

penală nr. 16 din 9 ianuarie 2003, a respins, ca inadmisibilă, cererea de

revizuire formulată de condamnatul M.R., deoarece prin cererea respectivă nu a

invocat nici un fapt sau împrejurare nouă, ci s-a referit la aceleași apărări

formulate și cu ocazia judecării cauzei, instanța reținând că nu sunt întrunite

condițiile, prevăzute de art. 394 C. proc. pen.

Apelul declarat de

inculpatul-condamnat, în termen legal, pentru desființarea sentinței, a fost

respins ca nefondat de Curtea de Apel Iași, prin decizia nr. 91 din 11 martie

2003, care a apreciat că, apărarea condamnatului, cu privire la comiterea

infracțiunii în stare de legitimă apărare, a fost verificată și înlăturată de

prima instanță ca și de instanța de control judiciar.

Prin recursul trimis din

penitenciar, condamnatul critică decizia pentru netemeinicie, întrucât fapta a

fost comisă sub influența unor tulburări, care și acum îl pun în situația de a

nu-și putea executa pedeapsa, pe lângă împrejurarea că a acționat în legitimă

apărare.

Examinând decizia atacată în raport

de cazurile de revizuire invocate, în baza lucrărilor și a materialului din

dosarul cauzei, Curtea constată recursul nefondat, urmând a fi respins.

În acest sens, potrivit

dispozițiilor cuprinse în art. 393 alin. (1) C. proc. pen., hotărârile judecătorești

definitive pot fi supuse revizuirii cu privire la latura penală, pentru

cazurile expres și limitativ arătate în art. 394 alin. (1) lit. a) și e) din

același cod.

Potrivit concluziilor cuprinse în

referatul întocmit de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași, condamnatul M.R. a

fost condamnat la 9 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de omor,

împotriva victimei I.G., pe fondul unui conflict mai vechi.

În tot cursul procesului penal,

inculpatul a susținut că a comis fapta în condițiile stării de legitimă apărare

neconfirmate de mijloacele de probă care au fost administrate în cursul

urmăririi penale și a cercetării judecătorești.

În cererea de revizuire, condamnatul

susține că se impune audierea unor martori care să confirme susținerile sale,

situație cercetată, verificată și examinată de către organele judiciare, astfel

că nu se poate susține nici cazul privind: „s-au descoperit fapte sau

împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei” (art. 394

alin. (1) lit. a)) și nici celelalte cuprinse în mod expres în dispozițiile

procesuale menționate, cum în mod corect au reținut și instanțele anterioare.

În consecință, secția penală a

Curții Supreme de Justiție, în baza art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit.

b), coroborat cu art. 394 C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul M.R. și-l va obliga pe recurent la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de condamnatul revizuient M.R., împotriva deciziei penale nr.

91 din 11 martie 2003 a Curții de Apel Iași.

Obligă pe recurent la

plata sumei de 550.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din

care, suma de 150.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință

publică, azi 3 iunie 2003.