ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2648/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Iași, prin sentința penală nr. 16 din 9 ianuarie 2003, a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de condamnatul M.R., deoarece prin cererea respectivă nu a invocat nici un fapt sau împrejurare nouă, ci s-a referit la aceleași apărări formulate și cu ocazia judecării cauzei, instanța reținând că nu sunt întrunite condițiile, prevăzute de art. 394 C. proc. pen. Apelul declarat de inculpatul-condamnat, în termen legal, pentru desființarea sentinței, a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Iași, prin decizia nr. 91 din 11 martie 2003, care a apreciat că, apărarea condamnatului, cu privire la comiterea infracțiunii în stare de legitimă apărare, a fost verificată și înlăturată de prima instanță ca și de instanța de control judiciar.

Prin recursul trimis din penitenciar, condamnatul critică decizia pentru netemeinicie, întrucât fapta a fost comisă sub influența unor tulburări, care și acum îl pun în situația de a nu-și putea executa pedeapsa, pe lângă împrejurarea că a acționat în legitimă apărare. Examinând decizia atacată în raport de cazurile de revizuire invocate, în baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, Curtea constată recursul nefondat, urmând a fi respins. În acest sens, potrivit dispozițiilor cuprinse în art. 393 alin. (1) C. proc. pen., hotărârile judecătorești definitive pot fi supuse revizuirii cu privire la latura penală, pentru cazurile expres și limitativ arătate în art. 394 alin. (1) lit. a) și e) din același cod.

Potrivit concluziilor cuprinse în referatul întocmit de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași, condamnatul M.R. a fost condamnat la 9 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de omor, împotriva victimei I.G., pe fondul unui conflict mai vechi. În tot cursul procesului penal, inculpatul a susținut că a comis fapta în condițiile stării de legitimă apărare neconfirmate de mijloacele de probă care au fost administrate în cursul urmăririi penale și a cercetării judecătorești.

În cererea de revizuire, condamnatul susține că se impune audierea unor martori care să confirme susținerile sale, situație cercetată, verificată și examinată de către organele judiciare, astfel că nu se poate susține nici cazul privind: „s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei” (art. 394 alin. (1) lit. a)) și nici celelalte cuprinse în mod expres în dispozițiile procesuale menționate, cum în mod corect au reținut și instanțele anterioare. În consecință, secția penală a Curții Supreme de Justiție, în baza art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b), coroborat cu art. 394 C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul M.R.

și-l va obliga pe recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul revizuient M.R., împotriva deciziei penale nr. 91 din 11 martie 2003 a Curții de Apel Iași. Obligă pe recurent la plata sumei de 550.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 150.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 3 iunie 2003.