ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 669/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. 3480/2001

la Tribunalul Iași, condamnatul C.C. a solicitat revizuirea sentinței penale

nr. 232 din 25 aprilie 1999 pronunțată de Tribunalul Iași, rămasă definitivă

prin respingerea căilor de atac promovate și prin care a fost condamnat la 12

ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de viol prevăzută de art. 197

alin. (3) C. pen.

În motivarea cererii, condamnatul a

arătat că până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare a intervenit

căsătoria, dintre el și victimă, astfel încât, fiind incidente dispozițiile

art. 197 alin. (5) C. pen., se impune revizuirea hotărârii de condamnare și în

fond încetarea procesului penal.

În cauză au fost efectuate cercetări

în temeiul art. 399 C. proc. pen., de către procuror care, prin concluziile

înaintate instanței de judecată, a opinat pentru respingerea cererii de

revizuire, întrucât motivul invocat nu se înscrie între cele arătate în art.

394 C. proc. pen., și nu constituie o împrejurare necunoscută de instanțe la

data judecării cauzei.

Tribunalul Iași, prin sentința

penală nr. 157 din 14 martie 2002 a respins ca nefondată cererea de revizuire

formulată de condamnatul C.C.

În motivarea acestei hotărâri s-a

arătat că „Potrivit art. 394 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. proc. pen.,

revizuirea poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au

fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, acest caz constituind motiv

de revizuire numai dacă pe baza faptelor probatorii noi se poate dovedi

netemeinicia hotărârii de achitare, încetarea procesului penal ori de

condamnare” și că raportat la cele de mai sus „aspectul invocat de revizuient

nu constituie un fapt nou, el rezultând fără echivoc din actele aflate în

dosarul cauzei, respectiv din memoriul depus de partea vătămată A.A.C. în

cursul judecării recursului, la termenul de 10 noiembrie 2001” în care a

invocat vicierea prin violență a consimțământului la căsătorie, solicitând

anularea acesteia.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat apel condamnatul C.C., pe care a criticat-o pentru același motiv

invocat și la instanța de fond și anume intervenirea căsătoriei sale cu

victima, motiv pentru care se impune încetarea procesului penal și punerea sa

în libertate.

Curtea de Apel Iași, prin decizia

penală nr. 307 din 22 octombrie 2002, a respins, ca nefondat apelul declarat de

condamnat cu motivarea că aspectul invocat de acesta drept temei al cererii de

revizuire și anume, căsătoria sa cu victima, nu poate fi considerat o

împrejurare nouă, în înțelesul art. 394 lit. a) C. proc. pen., câtă vreme, în

timpul judecării recursului, partea vătămată a trimis Curții Supreme de

Justiție un memoriu, prin care aduce la cunoștință că după căsătoria sa cu

inculpatul a solicitat anularea actului de căsătorie, deoarece acesta a fost

încheiat ca urmare a presiunilor exercitate asupra sa.

Decizia curții de apel a fost

atacată cu recurs de către condamnatul C.C., care a reiterat motivele invocate

în cererea de revizuire drept motiv de recurs și anume încetarea procesului

penal și punerea sa în libertate întrucât pentru fapta reținută în sarcina sa

și pentru care a fost condamnat a intervenit căsătoria cu partea vătămată,

lucru permis de lege și care constituie un motiv de încetare a procesului

penal.

Recursul declarat de condamnat este

nefondat.

Analizând actele și lucrările de la

dosar se constată că atât prima instanță cât și instanța de apel au pronunțat

hotărâri legale și temeinice.

Sub acest aspect este de arătat

faptul, că în mod corect instanțele au reținut că motivul de revizuire invocat

de condamnat respectiv căsătoria sa cu victima nu se înscrie în motivul

prevăzut de art. 394 lit. a) C. proc. pen., din moment ce acest aspect a fost

cunoscut de instanța de recurs ca urmare a memoriului depus de partea vătămată,

care a arătat că solicită anularea actului de căsătorie întrucât acesta a fost

încheiat ca urmare a presiunilor exercitate de inculpat.

În consecință, reținând în mod

corect faptul că motivul de revizuire invocat de condamnatul C.C., nu se

încadrează și nici nu constituie o împrejurare necunoscută de instanțe la

soluționarea cauzei, urmează a se constata că recursul declarat de acesta este

nefondat și a fi respins ca atare în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit.

b) C. proc. pen. și a se dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul revizuient C.C. împotriva deciziei penale nr. 307 din

22 octombrie 2002 a Curții de Apel Iași.

Obligă pe recurent la plata sumei de

55.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de

150.000 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată, în ședință publică, azi

11 februarie 2003.