ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4388/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 68 din 23 ianuarie

2003, Tribunalul Iași a respins ca nefondată cererea formulată de condamnatul M.N.,

privind revizuirea sentinței penale nr. 26/1997 a aceleiași instanțe.

A obligat revizuientul la cheltuieli

judiciare către stat.

Hotărând în sensul celor de mai sus,

instanța a reținut:

Prin cererea adresată procurorului,

condamnatul M.N. a susținut reaprecierea probatoriilor, prin care a fost

condamnat la 15 ani închisoare, cu motivarea că nu este autorul faptelor.

Instanța a reținut că petentul nu a

invocat nici un fapt sau împrejurare nouă, ci s-a referit la aceleași apărări

formulate și cu ocazia judecării faptei.

Împrejurarea că în dovedirea

susținerilor acesta a propus audierea unor martori nu este de natură a duce la

o altă concluzie, deoarece dispozițiile art. 394 C. proc. pen., cere ca faptele

și împrejurările, deci faptele probatorii, să fie noi și nu mijloacele de

probă, fiind inadmisibil să se obțină o prelungire a probațiunii, pentru

aspecte deja cunoscute de instanțe.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel condamnatul reiterând faptul că este nevinovat, la data

săvârșirii faptei se afla în concediu medical și cere audierea altor martori,

pentru a se stabili o stare de fapt corectă.

Prin decizia penală nr. 101, Curtea

de Apel Iași a respins apelul declarat, ca nefondat.

S-a apreciat, cum corect a reținut

prima instanță, că petentul condamnat, formulând cererea de revizuire, a

urmărit suplimentarea probațiunii pentru a se demonstra nevinovăția, ceea ce nu

este posibil în raport cu dispozițiile prevăzute de art. 394 C. proc. pen.

Împotriva acestei decizii a formulat

recurs condamnatul M.N., care a reiterat același motiv susținut și la celelalte

instanțe, respectiv că nu este vinovat de săvârșirea infracțiunii, la care a

fost condamnat.

Recursul este nefondat.

Potrivit dispozițiilor art. 394 alin.

(1) lit. a) și alin. (2) C. proc. pen., descoperirea de fapte sau împrejurări

noi constituie motiv de revizuire, numai dacă pe baza lor se poate ajunge la o

soluție diametral opusă celei care s-a dat.

Ori, petentul tinde, prin

suplimentarea probațiunii, la determinarea unor împrejurări avute în vedere de

instanța de fond și de cele de control judiciar, ori condiția cerută de text

este ca faptele și împrejurările să fie noi și nu mijloacele de probă.

Așa fiind, în mod corect s-a

apreciat că nu sunt întrunite dispozițiile legale privind revizuirea,

hotărârile fiind legale și temeinice, urmând ca pe cale de consecință potrivit

dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul să

fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de condamnatul M.N., împotriva deciziei nr. 101 din 18 martie 2003 a

Curții de Apel Iași, ca nefondat.

Obligă pe recurent să plătească statului

650.000 lei cheltuieli judiciare, în care se include și onorariul apărătorului

din oficiu în sumă de 150.000 lei, ce va fi avansat din fondul Ministerului

Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 9

octombrie 2003.