ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4388/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 68 din 23 ianuarie 2003, Tribunalul Iași a respins ca nefondată cererea formulată de condamnatul M.N., privind revizuirea sentinței penale nr. 26/1997 a aceleiași instanțe. A obligat revizuientul la cheltuieli judiciare către stat. Hotărând în sensul celor de mai sus, instanța a reținut: Prin cererea adresată procurorului, condamnatul M.N. a susținut reaprecierea probatoriilor, prin care a fost condamnat la 15 ani închisoare, cu motivarea că nu este autorul faptelor. Instanța a reținut că petentul nu a invocat nici un fapt sau împrejurare nouă, ci s-a referit la aceleași apărări formulate și cu ocazia judecării faptei.

Împrejurarea că în dovedirea susținerilor acesta a propus audierea unor martori nu este de natură a duce la o altă concluzie, deoarece dispozițiile art. 394 C. proc. pen., cere ca faptele și împrejurările, deci faptele probatorii, să fie noi și nu mijloacele de probă, fiind inadmisibil să se obțină o prelungire a probațiunii, pentru aspecte deja cunoscute de instanțe. Împotriva acestei sentințe a declarat apel condamnatul reiterând faptul că este nevinovat, la data săvârșirii faptei se afla în concediu medical și cere audierea altor martori, pentru a se stabili o stare de fapt corectă. Prin decizia penală nr. 101, Curtea de Apel Iași a respins apelul declarat, ca nefondat. S-a apreciat, cum corect a reținut prima instanță, că petentul condamnat, formulând cererea de revizuire, a urmărit suplimentarea probațiunii pentru a se demonstra nevinovăția, ceea ce nu este posibil în raport cu dispozițiile prevăzute de art. 394 C. proc.

pen. Împotriva acestei decizii a formulat recurs condamnatul M.N., care a reiterat același motiv susținut și la celelalte instanțe, respectiv că nu este vinovat de săvârșirea infracțiunii, la care a fost condamnat. Recursul este nefondat. Potrivit dispozițiilor art. 394 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. proc. pen., descoperirea de fapte sau împrejurări noi constituie motiv de revizuire, numai dacă pe baza lor se poate ajunge la o soluție diametral opusă celei care s-a dat. Ori, petentul tinde, prin suplimentarea probațiunii, la determinarea unor împrejurări avute în vedere de instanța de fond și de cele de control judiciar, ori condiția cerută de text este ca faptele și împrejurările să fie noi și nu mijloacele de probă.

Așa fiind, în mod corect s-a apreciat că nu sunt întrunite dispozițiile legale privind revizuirea, hotărârile fiind legale și temeinice, urmând ca pe cale de consecință potrivit dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de condamnatul M.N., împotriva deciziei nr. 101 din 18 martie 2003 a Curții de Apel Iași, ca nefondat. Obligă pe recurent să plătească statului 650.000 lei cheltuieli judiciare, în care se include și onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 150.000 lei, ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 9 octombrie 2003.