ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3912/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Condamnata

B.D.

a cerut amânarea executării pedepsei de 5 ani

închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 167/2001 a Tribunalului Vrancea,

motivând că suferă de o boală care o pune în imposibilitate de a executa

pedeapsa.

Urmare primirii unui bilet de

trimitere către Institutul C.I. Parhon București și a două bilete de ieșire din

spital din care rezultă că inculpata a fost internată în perioada 14-21 aprilie

2003 în Spitalul București cu diagnosticul: „gușă nodulară”; tetanie latentă și

sindrom poliartralgic post streptococic”, instanța a dispus efectuarea unei

expertize medico-legale prin care să se verifice dacă aceasta suferă de boli

care o pun în imposibilitate a executa pedeapsa.

Expertiza dispusă nu a putut fi

efectuată, deoarece condamnata nu s-a prezentat la serviciul medico-legal, deși

a fost înștiințată prin adresă scrisă.

Tribunalul Vaslui, prin sentința

penală nr. 373 din 5 noiembrie 2003, a respins cererea, cu motivarea că,

potrivit art. 453 lit. a) C. proc. pen., amânarea executării pedepsei poate fi

dispusă atunci când se constată pe baza unei expertize medico-legale că cel

condamnat suferă de o boală care îl pune în imposibilitate de a executa

pedeapsa, iar condamnata nu s-a prezentat la serviciul medico-legal în vederea

expertizării, situație în care nu s-a putut verifica realitatea susținerilor

acesteia.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat apel condamnata.

În soluționarea apelului

condamnatei, Curtea de Apel Iași a dispus efectuarea unei noi expertize

medico-legale a acesteia.

Deși s-au acordat nenumărate termene

de judecată în acest sens, condamnata nu s-a prezentat la examinarea medicală.

Instanța de apel, prin decizia

penală nr. 128 din 8 aprilie 2004, a respins apelul, cu motivarea că atâta

vreme cât proba dispusă de instanțe nu a fost administrată din vina exclusivă a

condamnatei, aceasta neprezentându-se la examinarea medicală, soluția dată

cauzei de respingere a cererii de întrerupere a executării pedepsei este legală

și temeinică.

Împotriva ambelor hotărâri, a

declarat recurs condamnata, reiterând susținerile din cerere.

Recursul este nefondat.

Așa cum s-a arătat în expunerea

situației de fapt, obiectul cererii din dosarul cauzei este existența situației

prevăzute de art. 453 lit. a) C. proc. pen., iar în cazul dat, singurul temei

pentru a hotărî dacă suferințele condamnatei o pune în imposibilitate de a

executa pedeapsa, este expertiza medico-legală, incubând, deci condamnatei să

se prezinte în vederea examinării dispusă de instanțe.

În cauză expertiza nu s-a efectuat

pentru motivul că petiționara s-a sustras de la efectuarea acesteia.

În această situație, nefăcând dovada

cererii sale, soluția pronunțată în cauză este temeinică și legală.

Așa fiind, recursul condamnatei este

nefondat și se respinge ca atare, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnata B.D. împotriva deciziei penale nr. 128 din 8 aprilie

2004 a Curții de Apel Iași.

Obligă recurenta condamnată la plata

cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 600.000 lei.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 9

iulie 2004.