ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5519/2005

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 92 din 10 februarie 2005 a Tribunalului Iași a fost respinsă cererea de întrerupere a executării pedepsei de 3 ani și 6 luni închisoare formulată de condamnatul S.F. A fost obligat petentul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat. Pentru a pronunța, în sensul celor de mai sus, prima instanță a reținut că petentul după ce a beneficiat de o întrerupere a executării pedepsei acordată prin sentința penală nr. 789/2004 a Tribunalului Iași, a solicitat o nouă întrerupere pentru motiv de boală. Deși s-au acordat mai multe termene pentru efectuarea expertizei, condamnatul nu s-a prezentat la L.E.M.L.

Iași pentru a se constata că este în imposibilitate de a continua executarea pedepsei. În termen, hotărârea a fost apelată de condamnat cu motivarea că față de actele medicale depuse la dosar se află în imposibilitate de a executa pedeapsa. Instanța de apel a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat reținând că imposibilitatea de a executa pedeapsa pentru motive de boală trebuie constatată, potrivit legii, printr-o expertiză medico – legală, probă care nu a putut fi administrată deoarece condamnatul nu s-a prezentat la unitatea medico – legală competentă, atitudine pe care a manifestat-o și cu ocazia judecării apelului. Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs condamnatul, care însă nu a formulat motive de casare și nu s-a prezentat în instanță pentru a-și susține cererea deși se află în stare de libertate, așa cum rezultă din referatul A.N.P., fiind citat și la domiciliu pe care recurentul l-a indicat.

Înalta Curte, verificând hotărârile pronunțate din oficiu în limitele prevăzute de art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul declarat este nefondat. Pentru a se pronunța asupra cererii condamnatului de întrerupere a executării pedepsei închisorii, cerere bazată pe dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., instanța o poate face numai pe baza unei expertize medicale care să precizeze dacă boala de care suferă cel condamnat îl pune pe acesta în imposibilitatea de a executa pedeapsa. Alte acte medicale în afara expertizei nu pot constitui temei al unei hotărâri judecătorești în această materie, astfel încât hotărârile instanțelor de respingere a cererii de întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnatul recurent care a refuzat să se supună expertizei medico – legale dispusă de instanță și respectiv a apelului declarat de acesta, sunt corecte.

Susținerile condamnatului, în sensul că deține suficiente acte medicale care dovedesc bolile de care suferă, aflându-se în imposibilitatea de a executa pedeapsa închisorii la care a fost condamnat, nu pot fi primite de instanță, în lipsa unei expertize medico – legale obligatorii conform dispozițiilor art. 453 lit. a) C. proc. pen., care să constate această imposibilitate. Pentru aceste considerente, Înalta Curte urmează să respingă, ca nefondat, recursul condamnatului, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., constatând că hotărârile pronunțate sunt legale și temeinice, neexistând motive de casare a acestora. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul S.F. împotriva deciziei penale nr. 196 din 17 mai 2005 a Curții de Apel Iași. Obligă pe recurentul condamnat la plata sumei de 100 RON (1.000.000 lei) cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 40 RON (400.000 lei), reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 29 septembrie 2005.