ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5519/2005

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 92 din 10

februarie 2005 a Tribunalului Iași a fost respinsă cererea de întrerupere a

executării pedepsei de 3 ani și 6 luni închisoare formulată de condamnatul S.F.

A fost obligat petentul la plata

cheltuielilor judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunța, în sensul celor

de mai sus, prima instanță a reținut că petentul după ce a beneficiat de o

întrerupere a executării pedepsei acordată prin sentința penală nr. 789/2004 a

Tribunalului Iași, a solicitat o nouă întrerupere pentru motiv de boală.

Deși s-au acordat mai multe termene

pentru efectuarea expertizei, condamnatul nu s-a prezentat la L.E.M.L. Iași

pentru a se constata că este în imposibilitate de a continua executarea

pedepsei.

În termen, hotărârea a fost apelată

de condamnat cu motivarea că față de actele medicale depuse la dosar se află în

imposibilitate de a executa pedeapsa.

Instanța de apel a respins, ca

nefondat, apelul declarat de condamnat reținând că imposibilitatea de a executa

pedeapsa pentru motive de boală trebuie constatată, potrivit legii, printr-o

expertiză medico – legală, probă care nu a putut fi administrată deoarece

condamnatul nu s-a prezentat la unitatea medico – legală competentă, atitudine

pe care a manifestat-o și cu ocazia judecării apelului.

Împotriva deciziei instanței de apel

a declarat recurs condamnatul, care însă nu a formulat motive de casare și nu

s-a prezentat în instanță pentru a-și susține cererea deși se află în stare de

libertate, așa cum rezultă din referatul A.N.P., fiind citat și la domiciliu pe

care recurentul l-a indicat.

Înalta Curte, verificând hotărârile

pronunțate din oficiu în limitele prevăzute de art. 385

9

alin. (3) C.

proc. pen., constată că recursul declarat este nefondat.

Pentru a se pronunța asupra cererii

condamnatului de întrerupere a executării pedepsei închisorii, cerere bazată pe

dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., instanța o poate face

numai pe baza unei expertize medicale care să precizeze dacă boala de care

suferă cel condamnat îl pune pe acesta în imposibilitatea de a executa

pedeapsa.

Alte acte medicale în afara

expertizei nu pot constitui temei al unei hotărâri judecătorești în această

materie, astfel încât hotărârile instanțelor de respingere a cererii de

întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnatul recurent care a

refuzat să se supună expertizei medico – legale dispusă de instanță și

respectiv a apelului declarat de acesta, sunt corecte.

Susținerile condamnatului, în sensul

că deține suficiente acte medicale care dovedesc bolile de care suferă, aflându-se

în imposibilitatea de a executa pedeapsa închisorii la care a fost condamnat,

nu pot fi primite de instanță, în lipsa unei expertize medico – legale

obligatorii conform dispozițiilor art. 453 lit. a) C. proc. pen., care să

constate această imposibilitate.

Pentru aceste considerente, Înalta

Curte urmează să respingă, ca nefondat, recursul condamnatului, în temeiul art.

385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., constatând că hotărârile

pronunțate sunt legale și temeinice, neexistând motive de casare a acestora.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin.

(2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul S.F. împotriva deciziei penale nr. 196 din 17 mai 2005 a

Curții de Apel Iași.

Obligă pe recurentul condamnat la

plata sumei de 100 RON (1.000.000 lei) cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat din care, suma de 40 RON (400.000 lei), reprezentând onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

29 septembrie 2005.