ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1474/2004

Asupra recursurilor de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

mai 1995, ulterior precizată, reclamanta C.S.E. a cerut obligarea pârâților,

C.G.M.B., S.N. P. și N.P.R., să-i lase în proprietate și posesie terenul în

suprafață de 400 mp situat în București, str. Radu Popescu, asupra căruia a

dobândit un drept de proprietate prin actul de donație din 2 aprilie 1945, iar,

ulterior, a fost preluat de stat.

Tribunalul București, prin sentința

civilă nr. 33 din 15 ianuarie 2001 a obligat:

- pârâții C.G.M.B. și S.N. P. să

lase în proprietate suprafața de 350 mp și

- pe N.P.R. să lase în proprietate

și posesie suprafața de 157,5 mp, în conformitate cu schița topografică, expert

F.F., iar Curtea de Apel București, prin decizia nr. 583 din 29 noiembrie 2001

a respins apelurile pârâților.

Instanțele au reținut, în esență, că

- pârâtul C.G.M.B. are calitate

procesuală pasivă în cauză, conform art. 12 alin. (5) din Legea nr. 213/1998 și

art. 415 și art. 20 din Legea nr. 69/1991;

- pârâta S.N. P. nu are titlu iar,

existența unei platforme betonate, a unui stâlp și a gardului din beton nu

constituie impedimente la restituirea terenului.

Contra deciziei au declarat recurs

pârâții:

- C.G.M.B., pe temeiurile din art.

304 pct. 9 și 10 C. proc. civ., întrucât reclamanta nu și-a dovedit titlul,

relativ la suprafața de teren și la construcție, nefiind stabilit că este „una

și aceeași persoană cu E.C. din actul de donație”, iar, pe de altă parte,

imobilul a fost naționalizat prin Decretul nr. 92/1950, poz. 3333, de la G.E.

cu 10 apartamente; fiind preluat cu titlu valabil;

- S.N. P. pe temeiurile din art. 304

pct. 6 și 8 C. proc. civ., susținând că reclamanta și-a modificat cererea la 15

ianuarie 2000, tardiv, solicitând 450 mp, cu încălcarea art. 132 C. proc. civ.,

iar instanța  i-a acordat, mai mult decât a cerut, iar terenul a fost

expropriat și scopul acestei exproprieri s-a realizat.

2.1. Reclamanta și-a justificat

dreptul subiectiv și calitatea procesuală activă, în mod exclusiv, pe actul de

donație autentificat sub nr. 4812 din 2 aprilie 1945, prin care, tatăl ei A.C.

îi transmite „terenul și imobilul proprietatea lui, situat în București,

Bulevardul Basarab, a cărui valoare locativă este de lei 110.400”. Nu se

menționează suprafața terenului și structura locativă a construcției, dar, nici

titlul sub care donatorul l-a dobândit și, în baza căruia, îl poate dona.

Totuși, titlul autorului a fost

probat, astfel că susținerile pârâților s-au înlăturat, în mod corect, deși

instanța de apel nu a analizat înscrisurile doveditoare, adică „actul de

despărțenie” și, apoi, actul de „vindere” nr. 25810 autentificat la 25

noiembrie 1921, prin care A.C. a cumpărat „teren, 18 m - 30 lungime și 10 m”.

Certificatul de despărțenie nr.

504351 din 10 iunie 1952 atestă că s-a desfăcut căsătoria dintre G.P. și

G.S.E., care va purta numele după despărțenie, de C.S.E., iar prin copia

buletinului de identitate se confirmă acest nume al reclamantei și se probează

identitatea sa.

De asemenea, cu schițele anexe

acelor acte originare și cele întocmite de topografi s-a reușit identificarea

imobilului și a vecinătăților sale, iar, prin înscrisurile depuse de pârâți s-a

probat istoricul situației juridice a acestui bun revendicat.

D.G.U.A.T.B., prin actul nr. 32666/C

02/1996, verificând evidența cadastrală casnică:

- „imobilul situat în str. Radu

Popescu, figurează trecut în proprietatea statului, conform Decretului nr.

92/1950, anexa poziția 3333 de la numitul G.E., de la care s-au preluat 10

apartamente”,

- din anul 1986 imobilul, compus din

teren de 390 mp, din care 203 mp construcții, a fost dat în administrarea

I.C.R.A.L. Pajura,

- prin decretul nr. 191 din 14

august 1997 construcțiile au fost demolate, iar terenul expropriat, iar

- prin decizia nr. 963 din 17 mai

1988 a fostului Consiliu Popular al municipiului București, a suprafeței de

5895 mp teren, care include și terenul din str. Radu Popescu, a fost transcrisă

în administrarea S.F.C.

2.2. Într-adevăr, prin decretul nr.

191 din 14 august 1987, imobilul în litigiu a fost expropriat „în scopul

construirii ansamblului de locuințe Turda” (poz. 1 din tabelul anexă, 373,83 mp

și materiale rezultate din demolare).

Prin acțiunea din 21 decembrie 1993

(dosar nr. 15434/1993) reclamanta a revendicat terenul de 400 mp de la C.G.M.B.

și de la R. S.A., arătând că imobilul i-a fost naționalizat abuziv, prin

decretul nr. 92/1950, întrucât era exceptată conform art. II, fiind casnică,

situație reținută, irevocabil, prin sentința civilă nr. 5507 din 26 mai 1994.

Așadar, problema preluării de către

stat este clarificată, titlul fiind naționalizarea prin art. I al decretului

nr. 92/1950.

Instanțele, însă, în primul proces,

cât și în cel de față, nu au examinat și cel de-al doilea titlu, adică

exproprierea dispusă prin decretul nr. 191 din 14 august 1987 în baza căruia

imobilul a fost trecut la stat, construcția demolată, despăgubirea plătită, iar

investiția, scopul social, realizată.

Părțile, inclusiv reclamanta, nu au

negat această situație juridică, noua acțiune în revendicare întemeindu-se pe

faptul că terenul expropriat este liber de construcții, iar cele existente „nu

constituie un impediment la restituire”, cum se arată în decizia recurată.

2.3. În această situație, când

imobilul a fost preluat cu titlu valabil, prin expropriere finalizată, cu plata

unei despăgubiri la nivelul prevăzut de legea în vigoare, iar terenul se află

în perimetrul noului ansamblu edificat, fiind afectat de utilitățile descrise

în expertiza tehnică, acțiunea în revendicare nu este întemeiată. Reclamanta

și-a pierdut dreptul de proprietate, prin expropriere, în condițiile legii,

statul a dobândit acest drept, iar scopul exproprierii s-a realizat.

Prin urmare, reparația, la care

reclamanta are dreptul, este cea prevăzută în Legea nr. 10/2001, adică

despăgubirea în echivalent, cu respectarea procedurii instituite prin această

lege specială.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de

pârâții C.G.M.B. și de S.N.P. P. S.A.

Casează decizia nr. 583 din 29

noiembrie 2001 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, precum și

sentința civilă nr. 33 din 15 ianuarie 2001 a Tribunalului București, secția a

III-a civilă și respinge acțiunea formulată de reclamanta C.S.E. Menține

dispoziția din decizia Curții de Apel referitoare la respingerea cererii de

intervenție.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 24 februarie 2004.