ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1474/2004

Asupra recursurilor de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Prin acțiunea înregistrată la 31 mai 1995, ulterior precizată, reclamanta C.S.E. a cerut obligarea pârâților, C.G.M.B., S.N. P. și N.P.R., să-i lase în proprietate și posesie terenul în suprafață de 400 mp situat în București, str. Radu Popescu, asupra căruia a dobândit un drept de proprietate prin actul de donație din 2 aprilie 1945, iar, ulterior, a fost preluat de stat. Tribunalul București, prin sentința civilă nr. 33 din 15 ianuarie 2001 a obligat: - pârâții C.G.M.B. și S.N. P. să lase în proprietate suprafața de 350 mp și - pe N.P.R. să lase în proprietate și posesie suprafața de 157,5 mp, în conformitate cu schița topografică, expert F.F., iar Curtea de Apel București, prin decizia nr. 583 din 29 noiembrie 2001 a respins apelurile pârâților.

Instanțele au reținut, în esență, că - pârâtul C.G.M.B. are calitate procesuală pasivă în cauză, conform art. 12 alin. (5) din Legea nr. 213/1998 și art. 415 și art. 20 din Legea nr. 69/1991; - pârâta S.N. P. nu are titlu iar, existența unei platforme betonate, a unui stâlp și a gardului din beton nu constituie impedimente la restituirea terenului. Contra deciziei au declarat recurs pârâții: - C.G.M.B., pe temeiurile din art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ., întrucât reclamanta nu și-a dovedit titlul, relativ la suprafața de teren și la construcție, nefiind stabilit că este „una și aceeași persoană cu E.C. din actul de donație”, iar, pe de altă parte, imobilul a fost naționalizat prin Decretul nr. 92/1950, poz.

3333, de la G.E. cu 10 apartamente; fiind preluat cu titlu valabil; - S.N. P. pe temeiurile din art. 304 pct. 6 și 8 C. proc. civ., susținând că reclamanta și-a modificat cererea la 15 ianuarie 2000, tardiv, solicitând 450 mp, cu încălcarea art. 132 C. proc. civ., iar instanța i-a acordat, mai mult decât a cerut, iar terenul a fost expropriat și scopul acestei exproprieri s-a realizat. 2. Recursul este fondat. 2.1. Reclamanta și-a justificat dreptul subiectiv și calitatea procesuală activă, în mod exclusiv, pe actul de donație autentificat sub nr. 4812 din 2 aprilie 1945, prin care, tatăl ei A.C. îi transmite „terenul și imobilul proprietatea lui, situat în București, Bulevardul Basarab, a cărui valoare locativă este de lei 110.400”.

Nu se menționează suprafața terenului și structura locativă a construcției, dar, nici titlul sub care donatorul l-a dobândit și, în baza căruia, îl poate dona. Totuși, titlul autorului a fost probat, astfel că susținerile pârâților s-au înlăturat, în mod corect, deși instanța de apel nu a analizat înscrisurile doveditoare, adică „actul de despărțenie” și, apoi, actul de „vindere” nr. 25810 autentificat la 25 noiembrie 1921, prin care A.C. a cumpărat „teren, 18 m - 30 lungime și 10 m”. Certificatul de despărțenie nr. 504351 din 10 iunie 1952 atestă că s-a desfăcut căsătoria dintre G.P. și G.S.E., care va purta numele după despărțenie, de C.S.E., iar prin copia buletinului de identitate se confirmă acest nume al reclamantei și se probează identitatea sa.

De asemenea, cu schițele anexe acelor acte originare și cele întocmite de topografi s-a reușit identificarea imobilului și a vecinătăților sale, iar, prin înscrisurile depuse de pârâți s-a probat istoricul situației juridice a acestui bun revendicat. D.G.U.A.T.B., prin actul nr. 32666/C 02/1996, verificând evidența cadastrală casnică: - „imobilul situat în str. Radu Popescu, figurează trecut în proprietatea statului, conform Decretului nr. 92/1950, anexa poziția 3333 de la numitul G.E., de la care s-au preluat 10 apartamente”, - din anul 1986 imobilul, compus din teren de 390 mp, din care 203 mp construcții, a fost dat în administrarea I.C.R.A.L. Pajura, - prin decretul nr. 191 din 14 august 1997 construcțiile au fost demolate, iar terenul expropriat, iar - prin decizia nr. 963 din 17 mai 1988 a fostului Consiliu Popular al municipiului București, a suprafeței de 5895 mp teren, care include și terenul din str. Radu Popescu, a fost transcrisă în administrarea S.F.C.

2.2. Într-adevăr, prin decretul nr. 191 din 14 august 1987, imobilul în litigiu a fost expropriat „în scopul construirii ansamblului de locuințe Turda” (poz. 1 din tabelul anexă, 373,83 mp și materiale rezultate din demolare). Prin acțiunea din 21 decembrie 1993 (dosar nr. 15434/1993) reclamanta a revendicat terenul de 400 mp de la C.G.M.B. și de la R. S.A., arătând că imobilul i-a fost naționalizat abuziv, prin decretul nr. 92/1950, întrucât era exceptată conform art. II, fiind casnică, situație reținută, irevocabil, prin sentința civilă nr. 5507 din 26 mai 1994. Așadar, problema preluării de către stat este clarificată, titlul fiind naționalizarea prin art. I al decretului nr. 92/1950.

Instanțele, însă, în primul proces, cât și în cel de față, nu au examinat și cel de-al doilea titlu, adică exproprierea dispusă prin decretul nr. 191 din 14 august 1987 în baza căruia imobilul a fost trecut la stat, construcția demolată, despăgubirea plătită, iar investiția, scopul social, realizată. Părțile, inclusiv reclamanta, nu au negat această situație juridică, noua acțiune în revendicare întemeindu-se pe faptul că terenul expropriat este liber de construcții, iar cele existente „nu constituie un impediment la restituire”, cum se arată în decizia recurată. 2.3. În această situație, când imobilul a fost preluat cu titlu valabil, prin expropriere finalizată, cu plata unei despăgubiri la nivelul prevăzut de legea în vigoare, iar terenul se află în perimetrul noului ansamblu edificat, fiind afectat de utilitățile descrise în expertiza tehnică, acțiunea în revendicare nu este întemeiată.

Reclamanta și-a pierdut dreptul de proprietate, prin expropriere, în condițiile legii, statul a dobândit acest drept, iar scopul exproprierii s-a realizat. Prin urmare, reparația, la care reclamanta are dreptul, este cea prevăzută în Legea nr. 10/2001, adică despăgubirea în echivalent, cu respectarea procedurii instituite prin această lege specială.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de pârâții C.G.M.B. și de S.N.P. P. S.A. Casează decizia nr. 583 din 29 noiembrie 2001 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, precum și sentința civilă nr. 33 din 15 ianuarie 2001 a Tribunalului București, secția a III-a civilă și respinge acțiunea formulată de reclamanta C.S.E. Menține dispoziția din decizia Curții de Apel referitoare la respingerea cererii de intervenție. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 februarie 2004.