ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3179/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 128 din 17

februarie 2003, Tribunalul Timiș a condamnat pe inculpatul L.D. la 8 ani

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 211 alin. (2) lit.

b) și alin. (2

1

) lit. c), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 61 C. pen., s-a revocat

liberarea condiționată pentru restul de 474 zile închisoare, din pedeapsa de 4

ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 208 din 20 ianuarie 1999 de

Judecătoria Timișoara și dispune contopirea restului menționat cu pedeapsa

pentru noua infracțiune în pedeapsa cea mai grea, la care adaugă un spor de 6

luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 8 ani și 6 luni

închisoare.

S-a interzis inculpatului

exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen., în limitele prevăzute de

art. 71 C. pen.

În baza art. 88 C. pen. și art. 350

C. proc. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestului de

la data de 20 noiembrie 2002, la zi și s-a menținut starea de arest a acestuia.

În baza art. 118 lit. b) C. pen.,

s-a dispus confiscarea specială de la inculpat a corpurilor delicte

înregistrate la poziția nr. 7/2003 în Registrul de corpuri delicte al

Tribunalului Timiș.

În baza art. 14, 346 C. proc. pen.

și art. 998 C. civ., inculpatul a fost obligat la plata sumei de 4.900.000 lei

despăgubiri civile către partea civilă L.P. și s-a constatat că restul

prejudiciului în cuantum de 200.000 lei a fost recuperat.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc.

pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 3.000.000 lei cheltuieli

judiciare către stat și s-a dispus plata din fondurile Ministerului Justiției a

sumei de 300.000 lei reprezentând onorariu de avocat din oficiu către Baroul

Timiș.

S-a reținut că, în noaptea de 19

noiembrie 2002, în jurul orelor 3,00, partea vătămată L.P., în vârstă de 84 de

ani, a fost trezit din somn de spargerea unui geam, de la ușa de intrare în

imobilul în care locuia, și s-a deplasat spre holul de intrare. În hol, a fost

întâmpinat de inculpatul L.D., care îi era vecin în satul Hodoni, care s-a

năpustit asupra sa, lovindu-l cu pumnii și picioarele, chiar și după ce partea

vătămată a căzut la pământ, solicitându-i să îi arate locul în care își ține

banii.

Partea vătămată, ca urmare a

loviturilor aplicate de inculpat, a suferit leziuni care au necesitat 7 zile de

îngrijiri medicale, astfel cum rezultă din raportul medico-legal nr. 3117 din

22 noiembrie 2002, efectuat de I.M.L. Mina Minovici Timișoara.

Ca urmare a agresiunii, partea

vătămată, i-a indicat locul unde își ținea banii și inculpatul a sustras suma

de 5.100.000 lei.

Inculpatul, după săvârșirea acestei

fapte, s-a deplasat în Timișoara, la locuința pe care o împărțea cu martorul

P.A., care a observat că inculpatul avea pete de sânge pe tricou, pantaloni și

adidași și, la insistențele acestuia, i-a declarat ce a făcut.

Fiind recunoscut de victimă, în

timpul agresiunii, inculpatul a fost reținut de către organele de poliție, în

data de 21 noiembrie 2002, când acesta a revenit în localitatea Hodoni.

Atât în cursul urmăririi penale, cât

și în cursul cercetării judecătorești, inculpatul a recunoscut săvârșirea

faptei, iar în fața instanței prin declarația dată, a precizat că este de acord

cu despăgubirea părții civile L.P., precizând că nu are probe de propus, în

apărare, și că nu solicită audierea martorilor propuși prin rechizitoriu.

Inculpatul a declarat apel împotriva

acestei sentințe, solicitând reducerea pedepsei aplicate.

Curtea de Apel Timișoara, prin

decizia penală nr. 128/ A din 26 martie 2003, a respins apelul inculpatului, a

menținut starea de arest a inculpatului, a dedus, în continuare din pedeapsa de

executat, perioada arestării preventive de la 17 februarie 2003, la zi și l-a

obligat să plătească statului suma de 700.000 lei cheltuieli judiciare.

S-a dispus ca onorariul avocatului

din oficiu, în sumă de 300.000 lei să se plătească Baroului Timiș din fondurile

Ministerului Justiției.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs inculpatul, care prin apărătorul său, a reiterat motivul din apel,

referitor la greșita individualizare a pedepsei prin aplicarea unei pedepse prea

aspre.

Conform art. 52 C. pen., pedeapsa

este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului în

scopul prevenirii săvârșirii de infracțiuni, iar potrivit art. 72 din același

cod, la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile Părții

generale ale Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate de partea specială,

de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și

de împrejurările ce atenuează sau agravează răspunderea penală.

Or, în cauză se constată că instanța

de fond, la dozarea pedepsei, a avut în vedere pe lângă pericolul social al

faptei, atât împrejurările în care aceasta s-a comis, dar și datele referitoare

la persoana inculpatului, care are antecedente penale.

Așa fiind, în mod corect, instanța

de apel, a reținut că prima instanță a făcut o justă individualizare a

pedepsei, încât, recursul bazat pe reiterarea aceleeași critici, apare ca

nefondat și va fi respins, ca atare.

Conform art. 88 C. pen., se va

deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive, la zi.

Inculpatul va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 1.300.000 lei, din care suma de

300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul L.D. împotriva deciziei penale nr. 128/ A din 26 martie

2003 a Curții de Apel Timișoara.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 20 noiembrie 2002 la 2 iulie

2003.

Obligă pe recurent să plătească

statului suma de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 300.000

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 2

iulie 2003.