ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3179/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 128 din 17 februarie 2003, Tribunalul Timiș a condamnat pe inculpatul L.D. la 8 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2 1 ) lit. c), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. În baza art. 61 C. pen., s-a revocat liberarea condiționată pentru restul de 474 zile închisoare, din pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 208 din 20 ianuarie 1999 de Judecătoria Timișoara și dispune contopirea restului menționat cu pedeapsa pentru noua infracțiune în pedeapsa cea mai grea, la care adaugă un spor de 6 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 8 ani și 6 luni închisoare.

S-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen., în limitele prevăzute de art. 71 C. pen. În baza art. 88 C. pen. și art. 350 C. proc. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestului de la data de 20 noiembrie 2002, la zi și s-a menținut starea de arest a acestuia. În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea specială de la inculpat a corpurilor delicte înregistrate la poziția nr. 7/2003 în Registrul de corpuri delicte al Tribunalului Timiș. În baza art. 14, 346 C. proc. pen. și art. 998 C. civ., inculpatul a fost obligat la plata sumei de 4.900.000 lei despăgubiri civile către partea civilă L.P. și s-a constatat că restul prejudiciului în cuantum de 200.000 lei a fost recuperat.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 3.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat și s-a dispus plata din fondurile Ministerului Justiției a sumei de 300.000 lei reprezentând onorariu de avocat din oficiu către Baroul Timiș. S-a reținut că, în noaptea de 19 noiembrie 2002, în jurul orelor 3,00, partea vătămată L.P., în vârstă de 84 de ani, a fost trezit din somn de spargerea unui geam, de la ușa de intrare în imobilul în care locuia, și s-a deplasat spre holul de intrare. În hol, a fost întâmpinat de inculpatul L.D., care îi era vecin în satul Hodoni, care s-a năpustit asupra sa, lovindu-l cu pumnii și picioarele, chiar și după ce partea vătămată a căzut la pământ, solicitându-i să îi arate locul în care își ține banii.

Partea vătămată, ca urmare a loviturilor aplicate de inculpat, a suferit leziuni care au necesitat 7 zile de îngrijiri medicale, astfel cum rezultă din raportul medico-legal nr. 3117 din 22 noiembrie 2002, efectuat de I.M.L. Mina Minovici Timișoara. Ca urmare a agresiunii, partea vătămată, i-a indicat locul unde își ținea banii și inculpatul a sustras suma de 5.100.000 lei. Inculpatul, după săvârșirea acestei fapte, s-a deplasat în Timișoara, la locuința pe care o împărțea cu martorul P.A., care a observat că inculpatul avea pete de sânge pe tricou, pantaloni și adidași și, la insistențele acestuia, i-a declarat ce a făcut. Fiind recunoscut de victimă, în timpul agresiunii, inculpatul a fost reținut de către organele de poliție, în data de 21 noiembrie 2002, când acesta a revenit în localitatea Hodoni.

Atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul cercetării judecătorești, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, iar în fața instanței prin declarația dată, a precizat că este de acord cu despăgubirea părții civile L.P., precizând că nu are probe de propus, în apărare, și că nu solicită audierea martorilor propuși prin rechizitoriu. Inculpatul a declarat apel împotriva acestei sentințe, solicitând reducerea pedepsei aplicate. Curtea de Apel Timișoara, prin decizia penală nr. 128/ A din 26 martie 2003, a respins apelul inculpatului, a menținut starea de arest a inculpatului, a dedus, în continuare din pedeapsa de executat, perioada arestării preventive de la 17 februarie 2003, la zi și l-a obligat să plătească statului suma de 700.000 lei cheltuieli judiciare.

S-a dispus ca onorariul avocatului din oficiu, în sumă de 300.000 lei să se plătească Baroului Timiș din fondurile Ministerului Justiției. Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul, care prin apărătorul său, a reiterat motivul din apel, referitor la greșita individualizare a pedepsei prin aplicarea unei pedepse prea aspre. Conform art. 52 C. pen., pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului în scopul prevenirii săvârșirii de infracțiuni, iar potrivit art. 72 din același cod, la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile Părții generale ale Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate de partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările ce atenuează sau agravează răspunderea penală.

Or, în cauză se constată că instanța de fond, la dozarea pedepsei, a avut în vedere pe lângă pericolul social al faptei, atât împrejurările în care aceasta s-a comis, dar și datele referitoare la persoana inculpatului, care are antecedente penale. Așa fiind, în mod corect, instanța de apel, a reținut că prima instanță a făcut o justă individualizare a pedepsei, încât, recursul bazat pe reiterarea aceleeași critici, apare ca nefondat și va fi respins, ca atare. Conform art. 88 C. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive, la zi. Inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 1.300.000 lei, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul L.D. împotriva deciziei penale nr. 128/ A din 26 martie 2003 a Curții de Apel Timișoara. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 20 noiembrie 2002 la 2 iulie 2003. Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 2 iulie 2003.