ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 203/2004

Asupra

recursului de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr.602 din 17 septembrie 2003 Tribunalul Timiș l-a condamnat pe

inculpatul C.C.V. la două pedepse de câte 10 ani închisoare pentru două

infracțiuni de tâlhărie prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. b), c) și alin. (2

1

)

lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit.a) C. pen. și la trei pedepse de câte

7 ani închisoare pentru trei infracțiuni prevăzute de art. 211 alin. 2) lit. b)

C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

În baza

art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. s-a dispus contopirea pedepselor aplicate

și s-a aplicat un spor de 2 ani, urmând ca în final, inculpatul să execute 12

ani închisoare.

Conform

art. 83 C. pen. s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 8

luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.148/2002 a Judecătoriei Deta

urmând să execute în total 12 ani și 8 luni închisoare. S-a făcut aplicarea art

.71 și 64 C. pen.

S-a

computat din pedeapsă durata arestului preventiv și conform art. 116 C. pen.

s-a interzis inculpatului prezența în municipiul Timișoara pe timp de 5 ani

după executarea pedepsei.

Inculpatul

a fost obligat la despăgubiri către părțile civile Ș.F., N.M., L.A., C.E.

Conform

art.118 lit. d) C. pen. s-a dispus confiscarea specială a sumei de 470 Euro de

la inculpat.

Pentru

a hotărî astfel instanța a reținut că în seara de 17 martie 2003 inculpatul a

amenințat-o cu cuțitul pe partea vătămată B.L.M. care intenționa să intre în

holul blocului unde locuiește din municipiul Timișoara. Concomitent, inculpatul

a început să tragă de geanta părții vătămate pe care a furat-o împreună cu două

telefoane mobile, cheile autoturismului și actele personale.

În

seara de 9 martie 2002 inculpatul a urmărit-o pe partea vătămată Ș.V. pe o

stradă din Timișoara și i-a smuls din mâini poșeta în care se afla un telefon

mobil, acte de identitate, 80.000 lei.

În

seara de 14 noiembrie 2002 inculpatul a urmărit-o pe partea vătămată A.O. până

în scara blocului unde locuia și prin violență i-a smuls geanta în care se afla

un telefon mobil și suma de 150.000 lei.

În

seara de 7 noiembrie 2002 inculpatul prin amenințare cu cuțitul a furat de la

partea vătămată L.A., pe care a urmărit-o în municipiul Timișoara până la

blocul unde locuia, o poșetă în care se aflau un telefon mobil, suma de 350.000

lei și mai multe obiecte de cosmetică.

În

seara de 2 decembrie 2002 inculpatul a urmărit-o pe partea vătămată M.M. pe

str.16 Februarie din Timișoara până la imobilul în care locuiește, unde i-a

smuls cu violență poșeta în care se afla un telefon mobil și un inel din aur.

Prin

decizia penală nr.381 din 22 octombrie 2002, apelul inculpatului a fost respins

ca nefondat.

Împotriva

deciziei a declarat recurs inculpatul care critică hotărârile pronunțate pentru

reținerea faptei din 7 noiembrie 2002 împotriva părții vătămate Luchian Alina

pe care susține că n-a comis-o, motiv de casare prevăzut de art. 385

9

pct. (18) c. proc. pen. În subsidiar, a cerut reducerea pedepsei.

Recursul

nu este fondat.

Din

actele dosarului rezultă că instanța de fond și de apel au reținut o stare de

fapt corespunzătoare realității, în acord cu probele administrate. În cursul

urmăririi penale inculpatul și-a recunoscut toate faptele inclusiv aceea în

paguba părții vătămate L.A.

Cu

privire la fapte s-au efectuat reconstituiri în cadrul cărora inculpatul a

indicat locurile și modul în care a operat.

Prin

urmare, susținerea din recurs a inculpatului care neagă fapta din 7 noiembrie

2002 nu poate fi primită.

Cât

privește pedeapsa, aceasta este în acord cu criteriile de individualizare

prevăzute de art. 72 C. pen. S-a avut în vedere că inculpatul este recidivist,

a comis 5 infracțiuni de tâlhărie în concurs, ceea ce relevă perseverență

infracțională și pericolul concret al făptuitorului. Având în vedere că

pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile de tâlhărie comise de inculpat

este între 7 și 20 de ani închisoare nu poate fi primită susținerea că pedeapsa

de 12 ani închisoare aplicată este exagerată, aceasta fiind o medie mai

apropiată de minim decât de maxim.

Așa

fiind, Curtea în temeiul art. 385

15

pct. (1) lit. b) C. proc. pen.

va respinge recursul și-l va obliga pe recurent la cheltuieli judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge,

ca nefondat,  recursul declarat de inculpatul C.C.V. împotriva deciziei penale

nr.381/A din 22 octombrie    2003 a Curții de Apel Timișoara.

Deduce

din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 21 martie

2003  la  14 ianuarie 2004.

Obligă

pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.500.000 lei cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat

pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 14 ianuarie 2004.