ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1912/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 356/ S din 21 august 2003, Tribunalul Brașov a condamnat pe inculpata N.L. la 20 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen., pentru infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174 și art. 175 lit. a), c) și d) C. pen. Inculpata N.L. trăia în concubinaj cu martorul M.I.A., de 7 ani, împreună având o fetiță în vârstă de 3 ani, toți locuind în imobilul din localitatea Vulcan, județul Brașov, inculpata având din relații anterioare doi copii încredințați spre creștere și educare unui cămin de copii. Relațiile de concubinaj erau permanent tensionate, periodic existând certuri urmate de bătăi.

În noiembrie 2002, inculpata fiind însărcinată a ascuns acest lucru, chiar și atunci când sarcina a devenit evidentă ea constant a negat acest fapt, față de concubinul său și martora B.V., mama sa. La data de 5 iulie 2003, în jurul orei 22,00 când s-au declanșat durerile nașterii, aceasta în timp ce concubinul ei se culcase, a ieșit din locuință și s-a dus în grajd, unde la scurt timp a dat naștere unui făt de sex masculin, născut viu. Copilul nou-năsut a țipat de câteva ori, fiind auzit de concubinul inculpatei, care s-a deplasat în grajd pentru a vedea ce se întâmplă. Aici găsind-o pe inculpată în momentul în care îl strangula cu mâinile pe noul născut, în timp ce acesta, continua să țipe iar apoi l-a izbit în mod repetat cu capul de ciment.

Văzând ce se petrece martorul i-a spus să se ducă la postul de poliție, inculpata amenințând că se omoară și ea dacă o denunță, martorul spunându-i atunci că o va anunța pe mama ei. Concubinul inculpatei martorul M.I.A. s-a deplasat la postul de poliție din comună, unde a fost solicitată și intervenția medicului de ambulanță. Până la sosirea lor, inculpata a pus corpul noului născut într-o pungă de plastic, pe care a aruncat-o în cameră. A tăiat restul cordonului ombilical cu un cuțit, s-a schimbat de haine și-a făcut toaleta intimă. Din cuprinsul raportului de constatare medico-legală nr. 217/AUT din 7 iulie 2003 a Serviciului Medico-Legal Brașov rezultă că moartea noului născut a fost violentă și s-a datorat hemoragiei meningee difuze consecutive unui traumatism cranio-cerebral.

Împotriva sentinței a declarat apel în termen legal inculpata care a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 174 și art. 175 lit. a), c) și d) C. pen., în infracțiunea de pruncucidere prevăzută de art. 177 C. pen., iar în subsidiar a cerut reducerea pedepsei prin reținerea circumstanțelor atenuante personale. Curtea de Apel Brașov, secția penală, prin decizia nr. 19/ Ap din 21 ianuarie 2004, a admis apelul declarat de inculpata N.L., a desființat în parte sentința atacată și a redus pedeapsa aplicată de la 20 ani închisoare la 10 ani închisoare prin aplicarea dispozițiilor art. 74 alin. (2) și art. 76 alin. (2) C. pen., a menținut starea de arest a inculpatei și a dedus în continuare din pedeapsă timpul arestării preventive la zi.

Împotriva deciziei Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov a declarat recurs, motivul constituindu-l greșita individualizare a pedepsei. Examinând hotărârea atacată în raport de cazul de recurs prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. pen., Curtea constată în baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, recursul nefondat, urmând a fi respins. În acest sens, funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a pedepsei, luându-se în considerare și persoana căreia îi este destinată pentru a fi ajutată să se schimbe, să se adapteze condițiilor socio-etice impuse de societate. În acest context, este relevant pentru cunoașterea făptuitorului, comportarea sa în familie și societate, nivelul de pregătire, vârsta, antecedentele penale și atitudinea sa în raport cu fapta comisă.

Revenind la cauză, se constată că la modificarea pedepsei, în sensul reducerii ei, instanța de control judiciar, a avut în vedere, în mod corect, pe lângă criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. și datele ce caracterizează persoana inculpatei, cu un discernământ diminuat atât datorită bolii de care suferă, oligofrenie gradul I cu intelect la limită și instabilitate psihică, dar cu o atitudine sinceră pe tot parcursul procesului penal, lipsa antecedentelor penale, circumstanțe atenuante reținute în favoarea inculpatei. Pentru considerentele arătate, având în vedere că nu se identifică existența unor motive care analizate din oficiu să ducă la casare, urmează să se constate că recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov este nefondat și a fi respins ca atare în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov împotriva deciziei penale nr. 19/ Ap din 21 ianuarie 2004 a Curții de Apel Brașov, privind pe inculpata N.L. Deduce din pedeapsă, timpul arestării preventive a inculpatei de la 10 iulie 2003 la 7 aprilie 2004. Onorariul de avocat în sumă de 400.000 lei pentru apărarea din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 7 aprilie 2004.