ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1912/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 356/ S din

21 august 2003, Tribunalul Brașov a condamnat pe inculpata N.L. la 20 ani

închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen., pentru infracțiunea de omor

calificat, prevăzută de art. 174 și art. 175 lit. a), c) și d) C. pen.

Inculpata N.L. trăia în concubinaj

cu martorul M.I.A., de 7 ani, împreună având o fetiță în vârstă de 3 ani, toți

locuind în imobilul din localitatea Vulcan, județul Brașov, inculpata având din

relații anterioare doi copii încredințați spre creștere și educare unui cămin

de copii.

Relațiile de concubinaj erau

permanent tensionate, periodic existând certuri urmate de bătăi.

În noiembrie 2002, inculpata fiind

însărcinată a ascuns acest lucru, chiar și atunci când sarcina a devenit

evidentă ea constant a negat acest fapt, față de concubinul său și martora

B.V., mama sa.

La data de 5 iulie 2003, în jurul

orei 22,00 când s-au declanșat durerile nașterii, aceasta în timp ce concubinul

ei se culcase, a ieșit din locuință și s-a dus în grajd, unde la scurt timp a

dat naștere unui făt de sex masculin, născut viu.

Copilul nou-năsut a țipat de câteva

ori, fiind auzit de concubinul inculpatei, care s-a deplasat în grajd pentru a

vedea ce se întâmplă. Aici găsind-o pe inculpată în momentul în care îl

strangula cu mâinile pe noul născut, în timp ce acesta, continua să țipe iar

apoi l-a izbit în mod repetat cu capul de ciment.

Văzând ce se petrece martorul i-a

spus să se ducă la postul de poliție, inculpata amenințând că se omoară și ea

dacă o denunță, martorul spunându-i atunci că o va anunța pe mama ei.

Concubinul inculpatei martorul

M.I.A. s-a deplasat la postul de poliție din comună, unde a fost solicitată și

intervenția medicului de ambulanță. Până la sosirea lor, inculpata a pus corpul

noului născut într-o pungă de plastic, pe care a aruncat-o în cameră. A tăiat

restul cordonului ombilical cu un cuțit, s-a schimbat de haine și-a făcut

toaleta intimă.

Din cuprinsul

raportului de constatare medico-legală nr. 217/AUT din 7 iulie 2003 a

Serviciului Medico-Legal Brașov rezultă că moartea noului născut a fost

violentă și s-a datorat hemoragiei meningee difuze consecutive unui traumatism

cranio-cerebral.

Împotriva sentinței a declarat apel

în termen legal inculpata care a solicitat schimbarea încadrării juridice a

faptei din infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 174 și art. 175

lit. a), c) și d) C. pen., în infracțiunea de pruncucidere prevăzută de art.

177 C. pen., iar în subsidiar a cerut reducerea pedepsei prin reținerea

circumstanțelor atenuante personale.

Curtea de Apel Brașov, secția

penală, prin decizia nr. 19/ Ap din 21 ianuarie 2004, a admis apelul declarat

de inculpata N.L., a desființat în parte sentința atacată și a redus pedeapsa

aplicată de la 20 ani închisoare la 10 ani închisoare prin aplicarea

dispozițiilor art. 74 alin. (2) și art. 76 alin. (2) C. pen., a menținut starea

de arest a inculpatei și a dedus în continuare din pedeapsă timpul arestării

preventive la zi.

Împotriva deciziei Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel Brașov a declarat recurs, motivul constituindu-l greșita

individualizare a pedepsei.

Examinând hotărârea atacată în

raport de cazul de recurs prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. pen.,

Curtea constată în baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei,

recursul nefondat, urmând a fi respins.

În acest sens, funcțiile de

constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei pot fi

realizate numai printr-o justă individualizare a pedepsei, luându-se în

considerare și persoana căreia îi este destinată pentru a fi ajutată să se

schimbe, să se adapteze condițiilor socio-etice impuse de societate.

În acest context, este relevant

pentru cunoașterea făptuitorului, comportarea sa în familie și societate,

nivelul de pregătire, vârsta, antecedentele penale și atitudinea sa în raport

cu fapta comisă.

Revenind la cauză, se constată că la

modificarea pedepsei, în sensul reducerii ei, instanța de control judiciar, a

avut în vedere, în mod corect, pe lângă criteriile generale de individualizare

prevăzute de art. 72 C. pen. și datele ce caracterizează persoana inculpatei,

cu un discernământ diminuat atât datorită bolii de care suferă, oligofrenie

gradul I cu intelect la limită și instabilitate psihică, dar cu o atitudine

sinceră pe tot parcursul procesului penal, lipsa antecedentelor penale,

circumstanțe atenuante reținute în favoarea inculpatei.

Pentru considerentele arătate, având

în vedere că nu se identifică existența unor motive care analizate din oficiu

să ducă la casare, urmează să se constate că recursul declarat de Parchetul de

pe lângă Curtea de Apel Brașov este nefondat și a fi respins ca atare în

temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov împotriva deciziei

penale nr. 19/ Ap din 21 ianuarie 2004 a Curții de Apel Brașov, privind pe

inculpata N.L.

Deduce din pedeapsă, timpul

arestării preventive a inculpatei de la 10 iulie 2003 la 7 aprilie 2004.

Onorariul de avocat în sumă de

400.000 lei pentru apărarea din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 7

aprilie 2004.