ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5918/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 12 noiembrie 2003, Curtea de Apel Brașov sesizată cu apelul inculpatei N.L., declarat împotriva sentinței penale nr. 356/S din 21 august 2003, a menținut arestarea preventivă a acesteia. Totodată, în ceea ce privește judecarea apelului, cauza a fost amânată la termenul din 10 decembrie 2003. În esență, din examinarea dosarului rezultă următoarele: Prin sentința penală nr. 356 din 21 august 2003, Tribunalul Brașov, secția penală, a condamnat pe inculpata N.L. la 20 de ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen. În sarcina inculpatei, s-a reținut că, la 5 iulie 2003, a născut, pe ascuns, un copil pe care l-a ucis, prin loviri cu și de corpuri dure.

Împotriva acestei sentințe, inculpata, aflată în stare de arest preventiv, a declarat apel. În cursul judecării apelului, la termenul din 12 noiembrie 2003, inculpata, prin apărătorul său, a solicitat să nu se mai mențină măsura arestării preventive. Prin încheierea sus-menționată, Curtea de Apel Brașov a respins cererea inculpatei și a dispus menținerea arestării preventive a inculpatei, acordând termen pentru judecarea apelului, la 10 decembrie 2003. Pentru a dispune menținerea arestării preventive, instanța de apel a motivat că, subzistă temeiurile de fapt și de drept ce au fost avute în vedere la luarea acestei măsuri. Recursul inculpatei împotriva încheierii prin care a fost menținută măsura arestării preventive este nefondat.

Din examinarea modului în care inculpata a conceput și realizat infracțiunea de omor, precum și din raportul de expertiză medico-legală psihiatrică efectuată asupra acesteia, rezultă, pe de o parte, periculozitatea ei, demonstrată prin agresivitatea ieșită din comun cu care a suprimat viața fiului său, iar, pe de altă parte, starea de retard mintal a inculpatei. Această periculozitate, precum și afecțiunea neuropsihiatrică, evidențiată de expertiza medico-legală, justifică, într-adevăr temerea că lăsarea în libertate a inculpatei, prezintă pericol, astfel că soluția de menținere a măsurii arestării preventive apare ca temeinică și legală. Drept urmare, recursul va fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata N.L. împotriva încheierii din 12 noiembrie 2003, pronunțată de Curtea de Apel Brașov în dosarul nr. 1193/P/AP/2003. Obligă pe recurentă la plata sumei de 700.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată, în ședință publică, azi 15 decembrie 2003.