ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 149/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin încheierea din 23 decembrie

2005, Curtea de Apel Brașov, secția penală, în calitate de instanță de apel,

din oficiu, în baza art. 300

2

C. proc. pen., a constatat legalitatea

și temeinicia arestării preventive în cauză a inculpatului

P.I.L.

, iar în baza art. 160

b

alin. (1) și (3) C. proc. pen., a menținut măsura amintită.

S-a reținut că subzistă în

continuare temeiurile ce au determinat luarea măsura arestării preventive a

inculpatului în baza art. 148 lit. h) C. proc. pen., cu începere de la data de

14 iulie 2005 prelungită și menținută ulterior în mod succesiv, avându-se în

vedere că prin sentința penală nr. 575/ S din 2 noiembrie 2005 a Tribunalului

Brașov, supusă controlului judiciar actual, a fost confirmată săvârșirea

infracțiunii de omor imputată inculpatului amintit, fiind dispusă condamnarea

acestuia la pedeapsa de 10 ani închisoare, cu executare în regim de detenție.

Împotriva acestei încheieri s-a

declarat în termen recurs de către inculpat, cale de atac nemotivată, a cărei

soluționare a fost lăsată la aprecierea instanței de către apărătorul din

oficiu al inculpatului [(care a lipsit la judecată aflându-se în situația

justificativă prevăzută în art. 159 alin. (4) C. proc. pen.)].

Verificând soluția adoptată de

instanța de apel în limita cazurilor de casare din oficiu prevăzute de art. 389

9

alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată legalitatea și temeinicia încheierii

atacate.

În acest sens, condamnarea, chiar

nedefinitivă, pronunțată în primă instanță, la pedeapsa de 10 ani închisoare,

pentru săvârșirea infracțiunii de omor prevăzută de art. 174 C. pen., justifică

menținerea arestării preventive în condițiile art. 148 lit. h), art. 160

b

alin. (1) și (3) și art. 300

2

C. proc. pen., necesitatea acesteia

fiind impusă și de garantarea executării condamnării amintite în condițiile art.

5 paragraf 1 lit. b) C.E.D.O. (în același sens fiind și cauza T.V. Franța).

În consecință, recursul inculpatului

se va respinge, ca nefondat, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen., urmând a fi obligat acesta potrivit art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., la 100 lei, din care 40 lei, reprezentând onorariu apărătorului din

oficiu avansat din fondul Ministerului Justiției, cheltuieli judiciare

statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul P.I.L. împotriva încheierii din 23 decembrie 2005,

pronunțată de Curtea de Apel Brașov în dosarul nr. 1336/P/Ap/2005.

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

11 ianuarie 2006.