ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4369/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 188 din 2 aprilie 2003, Tribunalul Buzău a admis contestația și cererea de intervenție în interes propriu, formulate, în temeiul Legii nr. 10/2001, de către reclamanții C.S., F.G.T. și intervenienta F.M.O., în contradictoriu cu Primăria comunei Măgura și Ministerul Finanțelor, a dispus anularea dispoziției nr. 56/2002, emisă de Primăria comunei Măgura, județul Buzău, restituirea în natură a suprafeței de 5000 metri pătrați teren, identificată în raportul de expertiză efectuat în cauză, obligarea la măsuri compensatorii prin echivalent, în sumă de 814.179.000 lei, și a fost obligată Primăria comunei Măgura la plata sumei de 7.603.195 lei cheltuieli de judecată.

S-a constatat că pârâtul, Ministerul Finanțelor, nu are calitate procesuală pasivă. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, potrivit actului de partaj voluntar, încheiat între moștenitorii defunctului F.A., acesta a avut în proprietate și suprafața de 0,50 ha teren, situată în comuna Măgura, sat Ciuta, județul Buzău, pe care a construit un han, cu anexele evidențiate în expertiza tehnică efectuată în cauză. Construcția a fost demolată de Primăria comunei Măgura în anul 1954. Instanța a reținut și că imobilul a fost preluat abuziv de către stat, prin Decretul de expropriere nr. 83/1949. Fiind îndeplinite condițiile art. 1 din Legea nr. 10/2001, dispoziția nr. 56/2002, prin care s-a respins cererea formulată de F.G.T.

și C.S., se impune a fi anulată. Terenul, în suprafață de 5000 metri pătrați, se restituie în natură, iar, pentru construcțiile existente la momentul preluării și demolate ulterior, reclamanții au dreptul la măsuri reparatorii, în sumă de 814.179.000 lei. Mai reține tribunalul, că reclamanții au formulat cerere pentru introducerea în cauză a Ministerului Finanțelor Publice, însă, această instituție nu are calitate procesuală pasivă. Prin decizia civilă nr. 176 din 4 septembrie 2003, Curtea de Apel Ploiești a admis apelul declarat de reclamanți și intervenientă, a schimbat în tot sentința, în sensul stabilirii de măsuri reparatorii pentru terenul în suprafață de 5000 metri pătrați și pentru construcțiile demolate integral, prin acordarea de titluri de valoare nominale folosite în procesul de privatizare, emise de Ministerul Finanțelor Publice, conform evaluărilor înscrise în expertiză și a menținut restul dispozițiilor sentinței.

Instanța de apel a reținut că terenul, care a făcut obiectul notificării nr. 159/2001, este ocupat în totalitate cu construcțiile persoanelor împroprietărite în anul 1950, în vederea construirii caselor de locuit. Proprietarii construcțiilor s-au înscris în cooperativă cu suprafețele de teren primite, iar aceste suprafețe au făcut obiectul Legii nr. 18/1991. De aceea, terenul, în suprafață de 5000 metri pătrați, având regimul juridic stabilit prin art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, nu putea fi restituit în natură, iar pentru construcția demolată, care a avut o altă destinație decât aceea de locuință, trebuiau stabilite măsuri reparatorii, în echivalent, prin acordarea de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare, așa cum prevede art. 9 alin. (2) din lege.

Mai reține instanța de apel că, față de acțiunea reclamanților pentru acordarea de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare, greșit, prin hotărârea apelată, s-a constatat că Ministerul Finanțelor Publice nu are calitate procesuală pasivă. Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice Buzău, în numele Ministerului Finanțelor Publice și Primăria comunei Măgura, iar, prin decizia civilă nr. 253/F din 18 martie 2004, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 308 C. proc. civ., s-a respins recursul declarat de D.G.F.P. Buzău, în numele Ministerului Finanțelor Publice și a fost admis, în principiu, recursul declarat de Primăria comunei Măgura.

Recurenta, Primăria comunei Măgura, fără să invoce vreun motiv de recurs, formulează critici care fac posibilă încadrarea în art. 304 pct. 10 C. proc. civ. Susține recurenta că, prin hotărârea atacată, greșit au fost menținute dispozițiile sentinței apelate, privind obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată, în sumă de 7.603.195 lei, fără ca instanța să aibă în vedere apărarea făcută prin întâmpinare că nu este în culpă procesuală, deoarece F.G.T., care nu a cunoscut amplasamentul hanului, a indus în eroare Comisia pentru aplicarea Legii nr. 10/2001. Recursul va fi respins pentru următoarele considerente. Motivul de recurs, înscris în art. 304 pct. 10 C. proc. civ., privește situațiile în care instanța nu s-a pronunțat asupra unui mijloc de apărare sau asupra unor dovezi administrate, care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii.

Omisiunea instanței de a se pronunța asupra apărărilor făcute prin întâmpinare, invocată de recurentă, ar fi putut să atragă nulitatea hotărârii, dacă, chestiunea dedusă judecății, prin aceste susțineri, influența în sens contrar soluția dată. În prezenta cauză, însă, apărările făcute de pârâta, Primăria comunei Măgura, prin întâmpinarea aflată la dosarul instanței de apel, privitoare la cheltuielile de judecată, nu pot influența în sens contrar soluția menținerii dispozițiilor din sentința apelată, de obligare la plata acestor cheltuieli. Această soluție este legală, deoarece curtea de apel, fiind învestită doar cu cererea de apel formulată de reclamanți și intervenientă, nu putea să respingă cererea acestora de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată efectuate la instanța de fond.

Analizarea apărării formulată de pârâta-intimată, Primăria comunei Măgura, prin întâmpinarea depusă la instanța de apel, cu consecința respingerii cererii de cheltuieli, formulată de apelanți la instanța de fond, ar fi însemnat agravarea situației reclamanților și a intervenientei în propria cale de atac, exclusă potrivit principiului – non reformatio în pejus . Prin urmare, pentru considerentele arătate, se va respinge recursul declarat de pârâtă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge recursul declarat de Primăria comunei Măgura, județul Buzău, împotriva deciziei civile nr. 176 din 4 septembrie 2003 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 10 iunie 2004.