ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4369/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 188 din 2

aprilie 2003, Tribunalul Buzău a admis contestația și cererea de intervenție în

interes propriu, formulate, în temeiul Legii nr. 10/2001, de către reclamanții C.S.,

F.G.T. și intervenienta F.M.O., în contradictoriu cu Primăria comunei Măgura și

Ministerul Finanțelor, a dispus anularea dispoziției nr. 56/2002, emisă de

Primăria comunei Măgura, județul Buzău, restituirea în natură a suprafeței de

5000 metri pătrați teren, identificată în raportul de expertiză efectuat în

cauză, obligarea la măsuri compensatorii prin echivalent, în sumă de

814.179.000 lei, și a fost obligată Primăria comunei Măgura la plata sumei de

7.603.195 lei cheltuieli de judecată.

S-a constatat că pârâtul, Ministerul

Finanțelor, nu are calitate procesuală pasivă.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că, potrivit actului de partaj voluntar, încheiat între

moștenitorii defunctului F.A., acesta a avut în proprietate și suprafața de

0,50 ha teren, situată în comuna Măgura, sat Ciuta, județul Buzău, pe care a

construit un han, cu anexele evidențiate în expertiza tehnică efectuată în

cauză. Construcția a fost demolată de Primăria comunei Măgura în anul 1954.

Instanța a reținut și că imobilul a

fost preluat abuziv de către stat, prin Decretul de expropriere nr. 83/1949.

Fiind îndeplinite condițiile art. 1 din Legea nr. 10/2001, dispoziția nr. 56/2002,

prin care s-a respins cererea formulată de F.G.T. și C.S., se impune a fi

anulată. Terenul, în suprafață de 5000 metri pătrați, se restituie în natură,

iar, pentru construcțiile existente la momentul preluării și demolate ulterior,

reclamanții au dreptul la măsuri reparatorii, în sumă de 814.179.000 lei.

Mai reține tribunalul, că

reclamanții au formulat cerere pentru introducerea în cauză a Ministerului

Finanțelor Publice, însă, această instituție nu are calitate procesuală pasivă.

Prin decizia civilă nr. 176 din 4

septembrie 2003, Curtea de Apel Ploiești a admis apelul declarat de reclamanți

și intervenientă, a schimbat în tot sentința, în sensul stabilirii de măsuri

reparatorii pentru terenul în suprafață de 5000 metri pătrați și pentru

construcțiile demolate integral, prin acordarea de titluri de valoare nominale

folosite în procesul de privatizare, emise de Ministerul Finanțelor Publice,

conform evaluărilor înscrise în expertiză și a menținut restul dispozițiilor

sentinței.

Instanța de apel a reținut că

terenul, care a făcut obiectul notificării nr. 159/2001, este ocupat în

totalitate cu construcțiile persoanelor împroprietărite în anul 1950, în

vederea construirii caselor de locuit. Proprietarii construcțiilor s-au înscris

în cooperativă cu suprafețele de teren primite, iar aceste suprafețe au făcut

obiectul Legii nr. 18/1991. De aceea, terenul, în suprafață de 5000 metri

pătrați, având regimul juridic stabilit prin art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001,

nu putea fi restituit în natură, iar pentru construcția demolată, care a avut o

altă destinație decât aceea de locuință, trebuiau stabilite măsuri reparatorii,

în echivalent, prin acordarea de titluri de valoare nominală folosite exclusiv

în procesul de privatizare, așa cum prevede art. 9 alin. (2) din lege.

Mai reține instanța de apel că, față

de acțiunea reclamanților pentru acordarea de titluri de valoare nominală

folosite exclusiv în procesul de privatizare, greșit, prin hotărârea apelată,

s-a constatat că Ministerul Finanțelor Publice nu are calitate procesuală

pasivă.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice Buzău, în numele

Ministerului Finanțelor Publice și Primăria comunei Măgura, iar, prin decizia

civilă nr. 253/F din 18 martie 2004, pronunțată de Înalta Curte de Casație și

Justiție, în temeiul art. 308 C. proc. civ., s-a respins recursul declarat de

D.G.F.P. Buzău, în numele Ministerului Finanțelor Publice și a fost admis, în

principiu, recursul declarat de Primăria comunei Măgura.

Recurenta, Primăria comunei Măgura,

fără să invoce vreun motiv de recurs, formulează critici care fac posibilă

încadrarea în art. 304 pct. 10 C. proc. civ.

Susține recurenta că, prin hotărârea

atacată, greșit au fost menținute dispozițiile sentinței apelate, privind

obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată, în sumă de 7.603.195 lei, fără

ca instanța să aibă în vedere apărarea făcută prin întâmpinare că nu este în

culpă procesuală, deoarece F.G.T., care nu a cunoscut amplasamentul hanului, a

indus în eroare Comisia pentru aplicarea Legii nr. 10/2001.

Recursul va fi respins pentru

următoarele considerente.

Motivul de recurs, înscris în art. 304

pct. 10 C. proc. civ., privește situațiile în care instanța nu s-a pronunțat

asupra unui mijloc de apărare sau asupra unor dovezi administrate, care erau

hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii.

Omisiunea instanței de a se pronunța

asupra apărărilor făcute prin întâmpinare, invocată de recurentă, ar fi putut

să atragă nulitatea hotărârii, dacă, chestiunea dedusă judecății, prin aceste

susțineri, influența în sens contrar soluția dată.

În prezenta cauză, însă, apărările

făcute de pârâta, Primăria comunei Măgura, prin întâmpinarea aflată la dosarul

instanței de apel, privitoare la cheltuielile de judecată, nu pot influența în

sens contrar soluția menținerii dispozițiilor din sentința apelată, de obligare

la plata acestor cheltuieli.

Această soluție este legală,

deoarece curtea de apel, fiind învestită doar cu cererea de apel formulată de

reclamanți și intervenientă, nu putea să respingă cererea acestora de obligare

a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată efectuate la instanța de fond.

Analizarea apărării formulată de

pârâta-intimată, Primăria comunei Măgura, prin întâmpinarea depusă la instanța

de apel, cu consecința respingerii cererii de cheltuieli, formulată de apelanți

la instanța de fond, ar fi însemnat agravarea situației reclamanților și a

intervenientei în propria cale de atac, exclusă potrivit principiului –

non

reformatio în pejus

.

Prin urmare, pentru considerentele

arătate, se va respinge recursul declarat de pârâtă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge recursul declarat de

Primăria comunei Măgura, județul Buzău, împotriva deciziei civile nr. 176 din 4

septembrie 2003 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi, 10 iunie 2004.