ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5661/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Miercurea Ciuc la data de 3 februarie 2004 reclamantul S.I. i-a chemat în judecată pe pârâții B.G., B.D., M.B., B.M., B.I., pentru ca, prin sentința ce instanța va pronunța să constate că acesta este proprietarul prin uzucapiune a imobilului situat în comuna Frumoasă, Județul Harghita, compus din teren în suprafață de 3100 mp și casă de locuit să se dispună dezmembrarea imobilului și înscrierea dreptului de proprietate, astfel dobândit.

În motivarea acțiunii, întemeiată în drept pe dispozițiile art. 1847 C. civ., art. 27 și art. 28 din Decretul-lege nr. 115/1938, reclamantul a arătat că terenul mai sus individualizat a fost dobândit de tatăl său, S.P.I., din anul 1950, că în 1973 acesta din urmă a ridicat o construcție casă de locuit, nefiind tulburați în posesia lor, fiind întrunite condițiile pentru a uzucapa, întrucât proprietarii tabulari au decedat. Prin sentința civilă nr. 567 din 13 aprilie 2004 Judecătoria Harghita a respins acțiunea reclamantului S.I. (decedat) continuată de moștenitorii acestuia S.M., S.A. împotriva pârâților B.V., B.D. și B.I. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut în esență că, imobilul în litigiu face parte din parcela cu nr.top.

2943/1/3 din C.F. nr. 1702 a comunei Frumoasa, iar proprietarii tabulari pe cote-părți ai acestui teren sunt B.G., B.D., M.B., B.M. și B.I. S-a menționat în considerentele sentinței civile că nu s-a făcut dovada decesului lui B.M. și B.I., și totodată s-a arătat că în situația în care nu toți coproprietarii tabulari ai imobilului în litigiu sunt decedați, nu este îndeplinită condiția prevăzută de art. 28 alin. (1) din Decretul-lege nr. 115/1938, care impune, pentru dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune, ca posesia să fie exercitată, în condițiile legii, timp de 20 de ani de la moartea proprietarului înscris în C.F.

S-a arătat totodată că acțiunea privind dobândirea dreptului de proprietate prin efectul uzucapiunii nu trebuia întemeiată pe prevederile Codului Civil, întrucât în sistemul publicității imobiliare, în regimul de carte funciară, uzucapiunea este reglementată potrivit art. 72 alin. (2) din Legea nr. 7/1996 și ca atare, era aplicabil Decretul-lege nr. 115/1938. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel A.M., și S.M., succesoarea defunctului S.I., criticând sentința Judecătoriei Miercurea Ciuc pentru nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, apelul declarat de A.M., în calitate de reprezentant legal al lui S.A., acesta din urmă moștenitor legal al lui S.I., decedat la data de 30 martie 2004, înainte de pronunțarea sentinței civile nr. 567 (13 aprilie 2004) critică legalitatea hotărârii Judecătoriei Miercurea Ciuc, în sensul că, instanța a interpretat greșit dispozițiile art. 28 alin. (1) din Decretul-lege nr. 115/1938 cu privire la toate persoanele titulare de carte funciară, deoarece, cu excepția pârâtului B.I., ceilalți au decedat, fiind citați în cauză moștenitorii acestora, iar prin joncțiunea posesiilor cu tatăl său, S.P., reclamantul S.I. a devenit proprietarul imobilului situat în Comuna Frumoasă, compus din casă de locuit și teren în suprafață de 3100 mp.

A învederat că, deși în regimul de carte funciară uzucapiunea are o aplicație excepțională în condițiile art. 28 din Decretul-lege nr. 115/1938, pentru unificarea dispozițiilor privitoare la cărțile funciare din 27 aprilie 1938, instanța de fond avea îndatorirea de a stabili corect cadrul procesual pasiv, față de decesul unora dintre pârâți și de a lămuri cu cine se judecă reclamantul în contradictoriu, punând în dezbaterea părților aceste chestiuni. Apelanta S.M. a solicitat schimbarea sentinței civile nr. 567 din 13 aprilie 2004 a Judecătoriei Miercurea Ciuc și, în rejudecare, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, pentru motive legate, pe de o parte de greșita stabilire a cadrului procesual pasiv, în sensul că nu s-a făcut dovada de către reclamant a decesului pârâților B.M.

și B.I., iar pe de altă parte în sensul că proprietarul tabular B.I. (moștenitorul lui B.M.) folosește o parte din terenul în litigiu, cu privire la care reclamantul S.I. (a cărui succesoare este apelanta S.M.) nu a solicitat a se constata că a fost uzucapată, deci excede obiectului litigiului. Prin decizia nr. 855/A din 27 octombrie 2004, Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția civilă, a respins ca nefondate ambele apeluri declarate în cauză. Pentru a decide ca atare, în esență, instanța de control judiciar ordinar a reținut că judecătoria a apreciat corect cadrul procesual pasiv, conform actelor de deces depuse în dosarul nr. 306/2004 al Judecătoriei Miercurea Ciuc decedând B.G., B.M., B.D., M.B., acțiunea soluționându-se în contradictoriu cu pârâții B.V., B.D.

și B.I., și că cererea reclamantului trebuia întemeiată pe prevederile art. 28 alin. (1) din Legea nr. 115/1938, text ce stipulează că posesorul unui bun imobil care l-a stăpânit, în condițiile legii, timp de 20 de ani de la moartea titularului dreptului de proprietate înscris în Cartea Funciară, poate invoca uzucapiunea și că aceste condiții nu sunt întrunite în speță, întrucât titularii tabulari ai dreptului de proprietate asupra terenului nu au decedat, unii fiind în viață, iar reclamantul nu a posedat imobilul timp de cel puțin 20 de ani de la moartea acestora. Astfel cum rezultă din Cartea Funciară, dreptul de proprietate este indiviz, și până la sistarea stării de indiviziune nu se poate stabili asupra cărei părți din teren se întinde dreptul de proprietate, cota-parte din acest drept vizând întregul imobil în materialitatea lui.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta S.M., criticând-o pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7, 9 și 10 C. proc. civ. Astfel s-a arătat în dezvoltarea motivelor de recurs că instanța nu a cercetat fondul cauzei, că decizia cuprinde motive contradictorii și nu a ținut cont de expertiza judiciară efectuată care a identificat o suprafață mai mare, și anume 8000 mp, din care autorul reclamantului a uzucapat 3100 mp. În acest sens, expertul a delimitat suprafața cu privire la care pârâtul B.I. este proprietar tabular asupra unei părți din teren, cuprinsă într-un corp funciar ce nu privește imobilul în litigiu, arătând că nu era necesară o sistare a stării de indiviziune, cum greșit a socotit instanța de apel.

Mai arată reclamanta, în susținerea motivului de recurs referitor la aplicarea greșită a legii, că instanțele au încălcat principiul disponibilității, dând altă calificare acțiunii, stabilind temeiul juridic ca fiind acela al Legii nr. 7/1996, deși în cererea de chemare în judecată, reclamantul S.I. și-a întemeiat acțiunea pe prevederile art. 1847 C. civ., și art. 27 și art. 28 din Decretul-lege nr. 115/1998 și că au ignorat rolul activ pe care instanța trebuia să-l exercite în lămurirea cadrului procesual și în ceea ce privește omisiunea de a se pronunța asupra tuturor dovezilor administrate în cauză, care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii. Recursul este fondat și urmează a fi admis pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. potrivit cu care „hotărârea a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii, încălcându-se principiile disponibilității procesului civil și rolului activ pe care trebuia să-l aibă instanța, precum și pentru nelămurirea cadrului procesual activ și pasiv. Reclamantul S.I. a investit Judecătoria Miercurea Ciuc cu o acțiune având ca obiect constatarea dobândirii de către acesta prin uzucapiune a dreptului de proprietate asupra imobilului, privind teren în suprafață de 3100 mp și construcția edificată pe acesta, situat comuna Frumoasa, Județul Harghita și dezmembrarea imobilului ce-l deține reclamantul cu transcrierea dreptului de proprietate al acestuia. În cauză au fost chemați în judecată pârâții B.G., B.D., M.B., B.M.

și B.I., aceștia fiind proprietarii tabulari ai imobilului mai sus individualizat, înscris în C.F. 1702, Frumoasa, nr.top.2943/1/3, iar pe parcursul procesului au fost produse dovezi din care a rezultat decesul pârâților B.D. la 4 martie 1964, B.G. la 28 aprilie 1947, M.B. la 1 mai 1950, deci cu mult anterior introducerii acțiunii de către reclamant. În ceea ce privește cadrul procesual activ, este de precizat că, reclamantul S.I. a decedat pe parcursul procesului, respectiv la 30 martie 2004 (a se vedea certificatul de deces dosar judecătorie), iar instanța a pronunțat o hotărâre în care a menționat că acțiunea acestuia a fost continuată de S.M. și S.A. deși nu s-a făcut dovada legitimării procesuale active a acestora, în sensul de a se depune certificat de calitate succesorală sau de moștenitor, de pe urma defunctului S.I.

și nici cerere de introducere în cauză a acestor moștenitori, instanța nedând dovadă de rol activ. Potrivit art. 129 alin. (4) care consacră acest principiu, judecătorul, în tot cursul procesului este în drept să pună în dezbaterea părților orice împrejurări de fapt și de drept. Astfel, urmare decesului reclamantului, instanța, în virtutea rolului activ trebuia să solicite moștenitorilor reclamantului să facă dovada calității procesuale în sensul depunerii certificatului de calitate succesorală sau a aceluia de moștenitor de pe urma defunctului S.I. decedat la 30 martie 2004, copia certificatului de naștere al lui S.A. nefiind concludentă cât timp nu s-a făcut dovada că acesta are calitatea de moștenitor al defunctului.

Totodată după producerea acestor dovezi instanța trebuia să pună în dezbaterea părților necesitatea formulării unei cereri de introducere în cauză a acestora, numai astfel, după dovedirea calității și a opțiunii de a continua procesul început de defunct, fiind lămurită legitimarea procesuală activă. Nici în stabilirea cadrului procesual pasiv, instanța nu a manifestat rol activ, a apreciat greșit că nu s-a făcut dovada decesului lui B.M. (ignorând copia certificatului de deces al acestuia, dosar judecătorie) și a susținut că, înainte de prima zi de înfățișare, reclamantul și-a modificat acțiunea indicându-i în calitate de pârâți, pe moștenitorii proprietarilor de carte funciară B.V., B.D., B.I.

(a se vedea considerentele sentinței civile, dosar). Verificând actele dosarului este de observat că nu există vreo modificare de acțiune, astfel cum o califică instanța, nefiind depusă vreo cerere, în sensul art. 132 C. proc. civ. Înscrisul de la dosar judecătorie nu poate constitui o modificare de acțiune în sens procesual, iar împrejurarea că B.V., B.D. și B.I. ar fi moștenitorii defuncților B.G., B.D., B.M. nu a fost dovedită, nefiind depuse acte de stare civilă, certificat de calitate sau certificat de moștenitor, din care să rezulte legitimarea procesuală pasivă a acestora, în cauza dedusă judecății.

Nici motivarea dată de Judecătoria Miercurea Ciuc în sensul că reclamantul nu trebuia să-și întemeieze acțiunea pe dispozițiile Codului Civil nu este la adăpost de critici, întrucât instanța a încălcat principiul disponibilității, potrivit cu care reclamantul a folosit mijlocul procesual ales de acesta pentru a-și exercita în instanță dreptul material la acțiune, delimitarea obiectului și precizarea temeiul juridic, fiind de esența investirii, modalitatea juridică de sesizare a instanței și stabilirea cadrului procesual, revenindu-i exclusiv reclamantului, în procesul civil. Este de observat că organizarea publicității imobiliare sub forma cărților funciare, după principiu înscrierii, potrivit căruia asemenea drepturi nu pot fi dobândite decât prin efectul legii și din momentul înscrierii în cartea funciară, a impus un mod diferit de reglementare a uzucapiunii.

După o scurtă perioadă în care, în temeiul Legii nr. 389/1943 au fost în vigoare și în regiunile cu carte funciară dispozițiile Codului civil român, în privința uzucapiunii, prin Legea nr. 241 din 1947 a fost pus în aplicare în Transilvania, Decretul-lege nr. 115/1938 pentru unificarea dispozițiilor privitoare la cărțile funciare, aplicabil deja în Bucovina potrivit Decretului-lege nr. 115/1938.

Noua reglementare prevede două situații diferite de aplicare a uzucapiunii, prima reglementată de art. 27 din Decretul-lege nr. 115/1938, care permite dobândirea dreptului de către cel care, fiind înscris nelegitim în cartea funciară, l-a posedat timp de 10 ani, constituind astfel un efect al posesiei „tabulare” și cea de-a doua, de art. 28 care reglementează uzucapiunea „extratabulară”, împotriva cărții funciare, prin stăpânirea de fapt asupra imobilului timp de 20 de ani de la decesul titularului înscris în cartea funciară, ori de la înscrierea declarației acestuia de renunțare la drept.

Menținând instituția cărților funciare, însă cu modificări esențiale, de natură a-i transforma fundamental configurația juridică, noua lege a cadastrului funciar și a publicității imobiliare, nr. 7/1996 nu mai cuprinde o reglementare specială a uzucapiunii, referindu-se la aceasta, doar pentru a-i recunoaște efectul și față de terți, independent de înscrierea dreptului dobândit așa încât proceselor în curs le rămân aplicabile vechile prevederi ale art. 27 și art. 28 din Decretul-lege nr. 115/1938. Cu acest înțeles se răspunde motivului de recurs referitor la aplicarea greșită a legii de către instanțe (pct.1 dosar recurs) și, concluzionând, este de arătat că, în această interpretare, este eronată aprecierea instanței în sensul că reclamantul nu trebuia să-și întemeieze acțiunea pe dispozițiile Codului Civil, interpretare dată cu încălcarea legii care constituie motiv de casare, prin care se încalcă principiul disponibilității ce guvernează procesul civil.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va admite recursul, va casa ambele hotărâri și va trimite cauza Judecătoriei Miercurea Ciuc spre rejudecare, urmând ca instanța de trimitere să stabilească cu respectarea principiului disponibilității cadrul procesual activ și pasiv în limita obiectului dedus judecății, conform temeiului de drept indicat de reclamant și cu manifestarea rolului activ, astfel cum prevăd dispozițiile art. 129 C. proc. civ., dând eficiență prevederilor art. 312 și art. 313 din același cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de reclamanta S.M. împotriva deciziei nr. 855/A din 27 octombrie 2004 a Curții de Apel Târgu-Mureș, secția civilă. Casează decizia precum și sentința civilă nr. 567 din 13 aprilie 2004 a Judecătoriei Miercurea Ciuc și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 iunie 2005.