ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5661/2005

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5661/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Judecătoriei Miercurea Ciuc la data de 3 februarie 2004 reclamantul S.I. i-a

chemat în judecată pe pârâții B.G., B.D., M.B., B.M., B.I., pentru ca, prin

sentința ce instanța va pronunța să constate că acesta este proprietarul prin

uzucapiune a imobilului situat în comuna Frumoasă, Județul Harghita, compus din

teren în suprafață de 3100 mp și casă de locuit să se dispună dezmembrarea

imobilului și înscrierea dreptului de proprietate, astfel dobândit.

În motivarea acțiunii, întemeiată în

drept pe dispozițiile art. 1847 C. civ., art. 27 și art. 28 din Decretul-lege

nr. 115/1938, reclamantul a arătat că terenul mai sus individualizat a fost

dobândit de tatăl său, S.P.I., din anul 1950, că în 1973 acesta din urmă a

ridicat o construcție casă de locuit, nefiind tulburați în posesia lor, fiind

întrunite condițiile pentru a uzucapa, întrucât proprietarii tabulari au

decedat.

Prin sentința civilă nr. 567 din 13

aprilie 2004 Judecătoria Harghita a respins acțiunea reclamantului S.I. (decedat)

continuată de moștenitorii acestuia S.M., S.A. împotriva pârâților B.V., B.D.

și B.I.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut în esență că, imobilul în litigiu face parte din parcela cu

nr.top. 2943/1/3 din C.F. nr. 1702 a comunei Frumoasa, iar proprietarii

tabulari pe cote-părți ai acestui teren sunt B.G., B.D., M.B., B.M. și B.I.

S-a menționat în considerentele

sentinței civile că nu s-a făcut dovada decesului lui B.M. și B.I., și totodată

s-a arătat că în situația în care nu toți coproprietarii tabulari ai imobilului

în litigiu sunt decedați, nu este îndeplinită condiția prevăzută de art. 28

alin. (1) din Decretul-lege nr. 115/1938, care impune, pentru dobândirea

dreptului de proprietate prin uzucapiune, ca posesia să fie exercitată, în

condițiile legii, timp de 20 de ani de la moartea proprietarului înscris în C.F.

S-a arătat totodată că acțiunea

privind dobândirea dreptului de proprietate prin efectul uzucapiunii nu trebuia

întemeiată pe prevederile Codului Civil, întrucât în sistemul publicității

imobiliare, în regimul de carte funciară, uzucapiunea este reglementată

potrivit art. 72 alin. (2) din Legea nr. 7/1996 și ca atare, era aplicabil

Decretul-lege nr. 115/1938.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat apel A.M., și S.M., succesoarea defunctului S.I., criticând sentința

Judecătoriei Miercurea Ciuc pentru nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, apelul declarat de A.M., în

calitate de reprezentant legal al lui S.A., acesta din urmă moștenitor legal al

lui S.I., decedat la data de 30 martie 2004, înainte de pronunțarea sentinței

civile nr. 567 (13 aprilie 2004) critică legalitatea hotărârii Judecătoriei

Miercurea Ciuc, în sensul că, instanța a interpretat greșit dispozițiile art.

28 alin. (1) din Decretul-lege nr. 115/1938 cu privire la toate persoanele

titulare de carte funciară, deoarece, cu excepția pârâtului B.I., ceilalți au

decedat, fiind citați în cauză moștenitorii acestora, iar prin joncțiunea

posesiilor cu tatăl său, S.P., reclamantul S.I. a devenit proprietarul imobilului

situat în Comuna Frumoasă, compus din casă de locuit și teren în suprafață de

3100 mp.

A învederat că, deși în regimul de

carte funciară uzucapiunea are o aplicație excepțională în condițiile art. 28

din Decretul-lege nr. 115/1938, pentru unificarea dispozițiilor privitoare la

cărțile funciare din 27 aprilie 1938, instanța de fond avea îndatorirea de a

stabili corect cadrul procesual pasiv, față de decesul unora dintre pârâți și

de a lămuri cu cine se judecă reclamantul în contradictoriu, punând în dezbaterea

părților aceste chestiuni.

Apelanta S.M. a solicitat schimbarea

sentinței civile nr. 567 din 13 aprilie 2004 a Judecătoriei Miercurea Ciuc și,

în rejudecare, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, pentru motive

legate, pe de o parte de greșita stabilire a cadrului procesual pasiv, în

sensul că nu s-a făcut dovada de către reclamant a decesului pârâților B.M. și B.I.,

iar pe de altă parte în sensul că proprietarul tabular B.I. (moștenitorul lui B.M.)

folosește o parte din terenul în litigiu, cu privire la care reclamantul S.I. (a

cărui succesoare este apelanta S.M.) nu a solicitat a se constata că a fost

uzucapată, deci excede obiectului litigiului.

Prin decizia nr. 855/A din 27

octombrie 2004, Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția civilă, a respins ca

nefondate ambele apeluri declarate în cauză.

Pentru a decide ca atare, în esență,

instanța de control judiciar ordinar a reținut că judecătoria a apreciat corect

cadrul procesual pasiv, conform actelor de deces depuse în dosarul nr. 306/2004

al Judecătoriei Miercurea Ciuc decedând B.G., B.M., B.D., M.B., acțiunea

soluționându-se în contradictoriu cu pârâții B.V., B.D. și B.I., și că cererea

reclamantului trebuia întemeiată pe prevederile art. 28 alin. (1) din Legea nr.

115/1938, text ce stipulează că posesorul unui bun imobil care l-a stăpânit, în

condițiile legii, timp de 20 de ani de la moartea titularului dreptului de

proprietate înscris în Cartea Funciară, poate invoca uzucapiunea și că aceste

condiții nu sunt întrunite în speță, întrucât titularii tabulari ai dreptului

de proprietate asupra terenului nu au decedat, unii fiind în viață, iar

reclamantul nu a posedat imobilul timp de cel puțin 20 de ani de la moartea

acestora.

Astfel cum rezultă din Cartea

Funciară, dreptul de proprietate este indiviz, și până la sistarea stării de

indiviziune nu se poate stabili asupra cărei părți din teren se întinde dreptul

de proprietate, cota-parte din acest drept vizând întregul imobil în

materialitatea lui.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs reclamanta S.M., criticând-o pentru motivele de nelegalitate prevăzute

de art. 304 pct. 7, 9 și 10 C. proc. civ.

Astfel s-a arătat în dezvoltarea

motivelor de recurs că instanța nu a cercetat fondul cauzei, că decizia

cuprinde motive contradictorii și nu a ținut cont de expertiza judiciară

efectuată care a identificat o suprafață mai mare, și anume 8000 mp, din care

autorul reclamantului a uzucapat 3100 mp.

În acest sens, expertul a delimitat

suprafața cu privire la care pârâtul B.I. este proprietar tabular asupra unei

părți din teren, cuprinsă într-un corp funciar ce nu privește imobilul în

litigiu, arătând că nu era necesară o sistare a stării de indiviziune, cum

greșit a socotit instanța de apel.

Mai arată reclamanta, în susținerea

motivului de recurs referitor la aplicarea greșită a legii, că instanțele au

încălcat principiul disponibilității, dând altă calificare acțiunii, stabilind

temeiul juridic ca fiind acela al Legii nr. 7/1996, deși în cererea de chemare

în judecată, reclamantul S.I. și-a întemeiat acțiunea pe prevederile art. 1847 C.

civ., și art. 27 și art. 28 din Decretul-lege nr. 115/1998 și că au ignorat

rolul activ pe care instanța trebuia să-l exercite în lămurirea cadrului

procesual și în ceea ce privește omisiunea de a se pronunța asupra tuturor dovezilor

administrate în cauză, care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii.

Recursul este fondat și urmează a fi

admis pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. potrivit cu care

„hotărârea a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii, încălcându-se

principiile disponibilității procesului civil și rolului activ pe care trebuia

să-l aibă instanța, precum și pentru nelămurirea cadrului procesual activ și

pasiv.

Reclamantul S.I. a investit

Judecătoria Miercurea Ciuc cu o acțiune având ca obiect constatarea dobândirii

de către acesta prin uzucapiune a dreptului de proprietate asupra imobilului,

privind teren în suprafață de 3100 mp și construcția edificată pe acesta, situat

comuna Frumoasa, Județul Harghita și dezmembrarea imobilului ce-l deține

reclamantul cu transcrierea dreptului de proprietate al acestuia.

În cauză au fost chemați în judecată

pârâții B.G., B.D., M.B., B.M. și B.I., aceștia fiind proprietarii tabulari ai

imobilului mai sus individualizat, înscris în C.F. 1702, Frumoasa,

nr.top.2943/1/3, iar pe parcursul procesului au fost produse dovezi din care a

rezultat decesul pârâților B.D. la 4 martie 1964, B.G. la 28 aprilie 1947, M.B.

la 1 mai 1950, deci cu mult anterior introducerii acțiunii de către reclamant.

În ceea ce privește cadrul procesual

activ, este de precizat că, reclamantul S.I. a decedat pe parcursul procesului,

respectiv la 30 martie 2004 (a se vedea certificatul de deces dosar

judecătorie), iar instanța a pronunțat o hotărâre în care a menționat că

acțiunea acestuia a fost continuată de S.M. și S.A. deși nu s-a făcut dovada

legitimării procesuale active a acestora, în sensul de a se depune certificat

de calitate succesorală sau de moștenitor, de pe urma defunctului S.I. și nici

cerere de introducere în cauză a acestor moștenitori, instanța nedând dovadă de

rol activ.

Potrivit art. 129 alin. (4) care

consacră acest principiu, judecătorul, în tot cursul procesului este în drept

să pună în dezbaterea părților orice împrejurări de fapt și de drept.

Astfel, urmare decesului

reclamantului, instanța, în virtutea rolului activ trebuia să solicite

moștenitorilor reclamantului să facă dovada calității procesuale în sensul

depunerii certificatului de calitate succesorală sau a aceluia de moștenitor de

pe urma defunctului S.I. decedat la 30 martie 2004, copia certificatului de

naștere al lui S.A. nefiind concludentă cât timp nu s-a făcut dovada că acesta

are calitatea de moștenitor al defunctului.

Totodată după producerea acestor

dovezi instanța trebuia să pună în dezbaterea părților necesitatea formulării

unei cereri de introducere în cauză a acestora, numai astfel, după dovedirea

calității și a opțiunii de a continua procesul început de defunct, fiind lămurită

legitimarea procesuală activă.

Nici în stabilirea cadrului

procesual pasiv, instanța nu a manifestat rol activ, a apreciat greșit că nu

s-a făcut dovada decesului lui B.M. (ignorând copia certificatului de deces al

acestuia, dosar judecătorie) și a susținut că, înainte de prima zi de

înfățișare, reclamantul și-a modificat acțiunea indicându-i în calitate de

pârâți, pe moștenitorii proprietarilor de carte funciară B.V., B.D., B.I. (a se

vedea considerentele sentinței civile, dosar).

Verificând actele dosarului este de

observat că nu există vreo modificare de acțiune, astfel cum o califică

instanța, nefiind depusă vreo cerere, în sensul art. 132 C. proc. civ.

Înscrisul de la dosar judecătorie nu

poate constitui o modificare de acțiune în sens procesual, iar împrejurarea că B.V.,

B.D. și B.I. ar fi moștenitorii defuncților B.G., B.D., B.M. nu a fost

dovedită, nefiind depuse acte de stare civilă, certificat de calitate sau

certificat de moștenitor, din care să rezulte legitimarea procesuală pasivă a

acestora, în cauza dedusă judecății.

Nici motivarea dată de Judecătoria

Miercurea Ciuc în sensul că reclamantul nu trebuia să-și întemeieze acțiunea pe

dispozițiile Codului Civil nu este la adăpost de critici, întrucât instanța a

încălcat principiul disponibilității, potrivit cu care reclamantul a folosit

mijlocul procesual ales de acesta pentru a-și exercita în instanță dreptul

material la acțiune, delimitarea obiectului și precizarea temeiul juridic,

fiind de esența investirii, modalitatea juridică de sesizare a instanței și

stabilirea cadrului procesual, revenindu-i exclusiv reclamantului, în procesul

civil.

Este de observat că organizarea

publicității imobiliare sub forma cărților funciare, după principiu înscrierii,

potrivit căruia asemenea drepturi nu pot fi dobândite decât prin efectul legii

și din momentul înscrierii în cartea funciară, a impus un mod diferit de

reglementare a uzucapiunii.

După o scurtă perioadă în care, în

temeiul Legii nr. 389/1943 au fost în vigoare și în regiunile cu carte funciară

dispozițiile Codului civil român, în privința uzucapiunii, prin Legea nr. 241

din 1947 a fost pus în aplicare în Transilvania, Decretul-lege nr. 115/1938

pentru unificarea dispozițiilor privitoare la cărțile funciare, aplicabil deja

în Bucovina potrivit Decretului-lege nr. 115/1938.

Noua reglementare prevede două

situații diferite de aplicare a uzucapiunii, prima reglementată de art. 27 din

Decretul-lege nr. 115/1938, care permite dobândirea dreptului de către cel

care, fiind înscris nelegitim în cartea funciară, l-a posedat timp de 10 ani,

constituind astfel un efect al posesiei „tabulare” și cea de-a doua, de art. 28

care reglementează uzucapiunea „extratabulară”, împotriva cărții funciare, prin

stăpânirea de fapt asupra imobilului timp de 20 de ani de la decesul

titularului înscris în cartea funciară, ori de la înscrierea declarației

acestuia de renunțare la drept.

Menținând instituția cărților

funciare, însă cu modificări esențiale, de natură a-i transforma fundamental

configurația juridică, noua lege a cadastrului funciar și a publicității

imobiliare, nr. 7/1996 nu mai cuprinde o reglementare specială a uzucapiunii,

referindu-se la aceasta, doar pentru a-i recunoaște efectul și față de terți,

independent de înscrierea dreptului dobândit așa încât proceselor în curs le

rămân aplicabile vechile prevederi ale art. 27 și art. 28 din Decretul-lege nr.

115/1938.

Cu acest înțeles se răspunde

motivului de recurs referitor la aplicarea greșită a legii de către instanțe

(pct.1 dosar recurs) și, concluzionând, este de arătat că, în această

interpretare, este eronată aprecierea instanței în sensul că reclamantul nu

trebuia să-și întemeieze acțiunea pe dispozițiile Codului Civil, interpretare

dată cu încălcarea legii care constituie motiv de casare, prin care se încalcă

principiul disponibilității ce guvernează procesul civil.

Pentru considerentele expuse, Înalta

Curte va admite recursul, va casa ambele hotărâri și va trimite cauza

Judecătoriei Miercurea Ciuc spre rejudecare, urmând ca instanța de trimitere să

stabilească cu respectarea principiului disponibilității cadrul procesual activ

și pasiv în limita obiectului dedus judecății, conform temeiului de drept

indicat de reclamant și cu manifestarea rolului activ, astfel cum prevăd

dispozițiile art. 129 C. proc. civ., dând eficiență prevederilor art. 312 și

art. 313 din același cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

reclamanta S.M. împotriva deciziei nr. 855/A din 27 octombrie 2004 a Curții de

Apel Târgu-Mureș, secția civilă.

Casează decizia precum și sentința

civilă nr. 567 din 13 aprilie 2004 a Judecătoriei Miercurea Ciuc și trimite

cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 iunie 2005.