ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2762/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată sub nr. 9703 din 18 noiembrie 2002 pe rolul Judecătoriei Baia Mare reclamanții R.I. și R.M. au solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâții B.M., C.I. și B.D.: constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune asupra terenului identificat în C.F. 282 Ferneziu nr.top.1017/1/1/2 și 1017/1/2/3/1 după dezmembrare potrivit schiței vizată de ONCGC sub nr. 2381 din 26 august 2002; intabularea dreptului de proprietate și notarea în același C.F. pe top.1017/1/2/3/1 după dezmembrare a unei case de locuit cu două camere și anexe. În motivarea cererii reclamanții au precizat că, au început o posesie utilă asupra terenului arătat în urma încheierii actului de vânzare-cumpărare sub semnătură privată.

Prin acest înscris reclamanții încep posesia utilă asupra unei construcții și asupra terenului aferent construcției numit de părți grădină, în fapt actualul teren pentru care se solicită constatarea uzucapiunii. Precizându-și acțiunea, la 17 ianuarie 2003, reclamanții au solicitat chemarea în judecată în calitate de pârâți a numiților B.M., M.C.M., C.A.R. și F.R., primele trei în calitate de soție supraviețuitoare și respectiv fiice ale defunctului B.D., chemat inițial în judecată, iar ultima în calitate de proprietară tabulară. Prin întâmpinarea formulată pârâtele au arătat că terenul identificat în petitul cererii ca de altfel și alte suprafețe de teren limitrofe au fost proprietatea tabulară a antecesorilor pârâților, iar în 1962, B.A.

căsătorită M., proprietară, a pierdut posesia, folosința și dispoziția asupra terenului prin efectul cooperativizării. Judecătoria Baia Mare prin sentința civilă nr. 6257 din 14 noiembrie 2003, a admis acțiunea civilă înaintată de reclamanții R.I. și R.M. și a constatat că reclamanții au dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiune asupra terenului de 2734 mp identificat tabular sub nr.top.1017/1/1/2 respectiv nr.top.1017/1/2/3/1 din C.F. 282 Ferneziu potrivit schiței de dezmembrare vizată de ONCGC sub nr. 2381 din 26 august 2002 care, face parte integrantă din hotărâre, precum și asupra casei cu două camere și anexe și s-a dispus înscrierea dreptului de proprietate astfel dobândit în favoarea reclamanților cu notarea supraedificatelor pe nr.top.

nou 1017/1/2/3/1 din C.F. 282 Ferneziu. În pronunțarea acestei soluții, instanța de fond a reținut că în anul 1971 reclamanții au început o posesie utilă asupra terenului în suprafață de 2234 mp identificat tabular în C.F. 282 Ferneziu top 1017/1/1/2 și top 1017/1/2/3/1 în baza contractului de vânzare-cumpărare sub semnătură privată, precum și asupra construcției casă cu două camere și anexe. S-a menționat că, reclamanții și-au continuat posesia și în perioada CAP edificând pe teren între anii 1962–1971 o casă. În cazul în speță, fiind vorba de o uzucapiune extratabulară, incidente fiind în cauză dispozițiile art. 1890 C. civ. Adoptarea Legilor nr. 58 și 59/1974 nu a dus la pierderea posesiei ( corpus și animus ) ci, pe intervalul de timp cât au acționat cele 2 legi, terenurile au rămas mai departe în mâinile acelorași posesori (a reclamanților) care le-au stăpânit pentru ei și nu pentru alții.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel pârâții B.M., C.I., B.M., M.C., C.A.R. și F.R. solicitând admiterea acestuia și respingerea acțiunii reclamanților. Criticile aduse hotărârii învederează că expertiza administrată în cauză vizează o situație neconformă cu realitatea, vânzătoarea nu era proprietara acelui teren și nici nu a scris actul de vânzare cumpărare și că, în cauză, termenul de uzucapiune a fost întrerupt prin Legile nr. 58 și nr. 59/1974 dar și prin faptul că reclamanții au fost notificați (notificarea nr. 2489 din octombrie 1998). Curtea de Apel Cluj, secția civilă, prin decizia nr. 534/A din 5 martie 2004, a admis apelul declarat de pârâții B.M., C.I., B.M., M.C., C.A.R. și F.R.

A schimbat sentința în sensul că a respins acțiunea reclamanților R.I. și R.M. împotriva pârâților. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că nu sunt îndeplinite cerințele uzucapiunii de 30 de ani. În contra deciziei menționate au declarat recurs reclamanții R.I. și R.M. susținând, în esență, că au îndeplinit și dovedit cerințele art. 1847 C. civ. Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs, a actelor și probelor de la dosar, a dispozițiilor legale în vigoare, constată recursul nefondat. Hotărârea pronunțată de instanța de apel este legală și temeinică aceasta constatând în mod corect că reclamanții nu au îndeplinit cerințele uzucapiunii de 30 de ani, adică o posesie utilă propriu-zisă și neviciată și să fie exercitată neîntrerupt timp de 30 de ani.

Față de faptul că terenul a fost cooperativizat, nu se poate vorbi de o posesie utilă propriu-zisă, iar pe de altă parte prin Legile nr. 58 și 59/1974, cursul prescripției achizitive a fost întrerupt. Față de cele arătate recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții R.I. și R.M. împotriva deciziei civile nr. 534/A din 5 martie 2004 a Curții de Apel Cluj, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 aprilie 2005.