ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2762/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată sub nr. 9703

din 18 noiembrie 2002 pe rolul Judecătoriei Baia Mare reclamanții R.I. și R.M. au

solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâții B.M., C.I. și B.D.:

constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune asupra

terenului identificat în C.F. 282 Ferneziu nr.top.1017/1/1/2 și 1017/1/2/3/1

după dezmembrare potrivit schiței vizată de ONCGC sub nr. 2381 din 26 august

2002; intabularea dreptului de proprietate și notarea în același C.F. pe

top.1017/1/2/3/1 după dezmembrare a unei case de locuit cu două camere și

anexe.

În motivarea cererii reclamanții au

precizat că, au început o posesie utilă asupra terenului arătat în urma

încheierii actului de vânzare-cumpărare sub semnătură privată.

Prin acest înscris reclamanții încep

posesia utilă asupra unei construcții și asupra terenului aferent construcției

numit de părți grădină, în fapt actualul teren pentru care se solicită

constatarea uzucapiunii.

Precizându-și acțiunea, la 17

ianuarie 2003, reclamanții au solicitat chemarea în judecată în calitate de

pârâți a numiților B.M., M.C.M., C.A.R. și F.R., primele trei în calitate de

soție supraviețuitoare și respectiv fiice ale defunctului B.D., chemat inițial

în judecată, iar ultima în calitate de proprietară tabulară.

Prin întâmpinarea formulată pârâtele

au arătat că terenul identificat în petitul cererii ca de altfel și alte

suprafețe de teren limitrofe au fost proprietatea tabulară a antecesorilor

pârâților, iar în 1962, B.A. căsătorită M., proprietară, a pierdut posesia,

folosința și dispoziția asupra terenului prin efectul cooperativizării.

Judecătoria Baia Mare prin sentința

civilă nr. 6257 din 14 noiembrie 2003, a admis acțiunea civilă înaintată de

reclamanții R.I. și R.M. și a constatat că reclamanții au dobândit dreptul de

proprietate prin uzucapiune asupra terenului de 2734 mp identificat tabular sub

nr.top.1017/1/1/2 respectiv nr.top.1017/1/2/3/1 din C.F. 282 Ferneziu potrivit

schiței de dezmembrare vizată de ONCGC sub nr. 2381 din 26 august 2002 care,

face parte integrantă din hotărâre, precum și asupra casei cu două camere și

anexe și s-a dispus înscrierea dreptului de proprietate astfel dobândit în

favoarea reclamanților cu notarea supraedificatelor pe nr.top. nou 1017/1/2/3/1

din C.F. 282 Ferneziu.

În pronunțarea acestei soluții,

instanța de fond a reținut că în anul 1971 reclamanții au început o posesie

utilă asupra terenului în suprafață de 2234 mp identificat tabular în C.F. 282

Ferneziu top 1017/1/1/2 și top 1017/1/2/3/1 în baza contractului de

vânzare-cumpărare sub semnătură privată, precum și asupra construcției casă cu

două camere și anexe.

S-a menționat că, reclamanții și-au

continuat posesia și în perioada CAP edificând pe teren între anii 1962–1971 o

casă. În cazul în speță, fiind vorba de o uzucapiune extratabulară, incidente

fiind în cauză dispozițiile art. 1890 C. civ.

Adoptarea Legilor nr. 58 și 59/1974

nu a dus la pierderea posesiei (

corpus și animus

) ci, pe intervalul de

timp cât au acționat cele 2 legi, terenurile au rămas mai departe în mâinile

acelorași posesori (a reclamanților) care le-au stăpânit pentru ei și nu pentru

alții.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat apel pârâții B.M., C.I., B.M., M.C., C.A.R. și F.R. solicitând

admiterea acestuia și respingerea acțiunii reclamanților.

Criticile aduse hotărârii

învederează că expertiza administrată în cauză vizează o situație neconformă cu

realitatea, vânzătoarea nu era proprietara acelui teren și nici nu a scris

actul de vânzare cumpărare și că, în cauză, termenul de uzucapiune a fost

întrerupt prin Legile nr. 58 și nr. 59/1974 dar și prin faptul că reclamanții

au fost notificați (notificarea nr. 2489 din octombrie 1998).

Curtea de Apel Cluj, secția civilă,

prin decizia nr. 534/A din 5 martie 2004, a admis apelul declarat de pârâții B.M.,

C.I., B.M., M.C., C.A.R. și F.R.

A schimbat sentința în sensul că a

respins acțiunea reclamanților R.I. și R.M. împotriva pârâților.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

apel a reținut că nu sunt îndeplinite cerințele uzucapiunii de 30 de ani.

În contra deciziei menționate au

declarat recurs reclamanții R.I. și R.M. susținând, în esență, că au îndeplinit

și dovedit cerințele art. 1847 C. civ.

Examinând hotărârea atacată prin

prisma motivelor de recurs, a actelor și probelor de la dosar, a dispozițiilor

legale în vigoare, constată recursul nefondat.

Hotărârea pronunțată de instanța de

apel este legală și temeinică aceasta constatând în mod corect că reclamanții

nu au îndeplinit cerințele uzucapiunii de 30 de ani, adică o posesie utilă

propriu-zisă și neviciată și să fie exercitată neîntrerupt timp de 30 de ani.

Față de faptul că terenul a fost

cooperativizat, nu se poate vorbi de o posesie utilă propriu-zisă, iar pe de

altă parte prin Legile nr. 58 și 59/1974, cursul prescripției achizitive a fost

întrerupt.

Față de cele arătate recursul

urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de reclamanții R.I. și R.M. împotriva deciziei civile nr. 534/A din 5

martie 2004 a Curții de Apel Cluj, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 aprilie 2005.