ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 10088/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 26 noiembrie 2003 sub nr. 9754/2003 pe rolul Tribunalului Suceava C.I. a contestat dispoziția nr. 141 din 15 octombrie 2003 emisă de primarul comunei Frasin prin care cererea de acordare de măsuri reparatorii prin echivalent a fost respinsă cu motivarea că nu s-au făcut dovezi ale preluării abuzive a imobilului compus din casă, grajd și 43 ari teren, înscris în C.F. a comunei Frasin. În motivarea cererii se arată că este succesorul lui C.I. și că imobilul mai sus descris a fost preluat de stat și clădirea a fost demolată, iar pe teren s-a construit o fabrică. Tribunalul, prin sentința civilă nr. 643 din 22 iunie 2004 a respins ca nefondată contestația, deoarece potrivit extrasului de C.F.

proprietari asupra parcelei 26/3 au fost în cote de ½ Ș.I. și reclamantul și că prin sentința civilă nr. 33 A/1991 s-a dispus intabularea dreptului de proprietate al reclamantului pentru întreaga parcelă de 26/3 în suprafață de 4316 mp împreună cu casa și anexele gospodărești. Conchide instanța că petiționarul deține în proprietate imobilele solicitate, nefiind astfel incidente dispozițiile Legii nr. 10/2001. Curtea de Apel Suceava, prin decizia civilă nr. 369 din 13 aprilie 2005 a admis apelul reclamantului, a schimbat în tot sentința și, în consecință, a desființat dispoziția, a dispus restituirea prin măsuri reparatorii prin echivalent a imobilului arătat, p.f. 26/3 din C.F. Frasin, mai puțin suprafața de 43 ari.

În motivarea deciziei se arată că autorul reclamantului Ș.I., unchiul său, decedat la 5 februarie 1974, care avea în proprietate un imobil compus din casă cu grajd situată pe suprafața de 30 mp; l-a instituit legatar pe fratele său, C.I., tatăl reclamantului I.C., care, la 29 aprilie 1946, a cumpărat de la Ș.A. (soția unchiului său) jumătate din parcela funciară nr. 26/3 din C.F. a comunei Frasin, în suprafața de 4316 mp Din probele testimoniale administrate a rezultat edificarea pe acest teren a unei construcții de către Ș.I., casă în care a locuit și reclamantul în perioada 1949-1952. Imobilul a fost naționalizat și ulterior demolat, motiv pentru care reclamantul și-a construit o casă peste calea ferată.

Mai rezultă din probe că pe locul unde s-a aflat gospodăria lui Ș.I. s-a edificat în anul 1953 o fabrică care există și în prezent. Împotriva deciziei a declarat recurs orașul Frasin, criticând-o sub următoarele aspecte. Instanța a acordat mai mult decât s-a cerut (art. 304 pct. 6 C. proc. civ.) încât prin notificare s-au solicitat măsuri reparatorii prin echivalent pentru un imobil compus din casă, grajd și suprafața de 43 ari, teren identic cu parcela funciară 26/3; imobil ce nu rezultă în totalitate din inventarul de avere a autorului reclamantului. Notificarea nu a fost însoțită de înscrisuri din care să rezulte naționalizarea abuzivă, în sensul că proprietar, la data preluării bunului, era tatăl reclamantului, astfel încât instanța a aplicat greșit legea (art. 304 pct. 9 C. proc.

civ.). Prin sentința civilă nr. 337 din 21 februarie 1991 pronunțată de Judecătoria Câmpulung Moldovenesc, s-a dispus intabularea dreptului de proprietate al reclamantului pentru întreaga parcelă, din care face parte și terenul indicat în notificare, al cărui proprietar tabular este (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.). Recursul este nefondat. Prin decizia civilă recurată s-a dispus restituirea, prin măsuri reparatorii prin echivalent, a imobilului compus din casă cu două camere și tindă, șură, grajd, bucătărie de vară, beci, fântână și împrejmuiri, imobil ce a aparținut autorului reclamantului, Ș.I., naționalizat și ulterior demolat. Față de conținutul cererii formulate în justiție rezultă că instanța a acordat mai puțin decât ceea ce s-a cerut, câtă vreme nu a dispus măsuri reparatorii prin echivalent și pentru terenul solicitat, teren care este proprietatea tabulară a reclamantului prin sentința civilă nr. 337/1991.

Instanța de apel a stabilit corect situația de fapt ce a determinat aplicarea dispozițiilor art. 1 pct. 2 Legea nr. 10/2001 întrucât s-au acordat măsuri reparatorii pentru un imobil naționalizat, ce nu poate fi restituit în natură pentru că pe teren s-a edificat o fabrică ulterior demolării construcției. Faptul nedepunerii tuturor înscrisurilor în faza administrativă nu împiedică completarea probatoriului în fața instanței de judecată, ce are, potrivit dispozițiilor art. 129 alin. (2), obligația de a stărui, prin toate mijloacele legale, să prevină orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză. De altfel, chiar legiuitorul, prin dispozițiile art. 26 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, modificat și republicat, vorbește de probele de la dosar, în baza cărora entitatea ce a emis dispoziția își adoptă o poziție procesuală.

Pentru considerentele mai sus arătate, Înalta Curte, constatând că nu sunt incidente motivele de recurs invocate, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul orașul Frasin prin primar împotriva deciziei nr. 369 din 13 aprilie 2005 a Curții de Apel Suceava, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 decembrie 2005.