ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5639/2010

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5639/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Deliberând asupra

cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin cererea

înregistrată pe rolul Tribunalului Teleorman, secția

civilă, la data de 23 noiembrie 2005, contestatoarea C.E.

a formulat, în contradictoriu cu Primarul Comunei Slobozia Mândra, județul

Teleorman, contestație împotriva dispoziției de respingere a

notificării nr. 199 din 12 octombrie 2005,

solicitând anularea acesteia, admiterea

notificării și restituirea în natură a suprafeței de 1500 mp teren

situat în intravilanul comunei Slobozia Mândra județul Teleorman.

Prin sentința

civilă nr. 749 din 29 mai 2006, Tribunalul Teleorman, s

ecția civilă, a respins ca nefondată contestația

formulată de

contestatoarea C.E. împotriva

dispoziției de respingere a notificării nr. 199 din 12 octombrie 2005 emisă de

Primarul Comunei Slobozia

Mândra.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a

reținut că, prin testamentul

din 11

ianuarie 1941, P.I., bunicul contestatoarei, a dispus

cu privire la

averea sa în favoarea lui C.I., tatăl contestatoarei și D.G.. C.I. a primit mai

multe suprafețe de teren intravilan și extravilan situate pe raza Comunei

Slobozia Mândra.

Prin referatul

nr. 3043 din 11 noiembrie 2005, Comisia Locală de Fond

Funciar Slobozia Mândra a propus reconstituirea

dreptului de proprietate și pentru diferența de 11,64 ha pentru contestatoare,

în calitate de moștenitoare a lui I.C.

Conform art. 8 din Legea nr. 10/2001,

nu intră sub incidența prezentei legi terenurile situate în intravilanul

localităților la data

preluării abuzive sau

la data notificării, precum și cele ale căror regim

juridic este reglementat de Legea nr. 18/1991,

Legea nr. 167/1997 și

Legea nr. 1/2000.

Cum în cauză,

întreaga suprafață de teren intravilan și extravilan

rămasă de pe urma defunctului I.C.

a făcut obiect al

retrocedării, ca

urmare a aplicării Legii nr. 18/1991 și a Legii nr. 169/1997, față de prevederile

art. 8 din Legea 10/2001,

contestatoarea nu

mai poate solicita restituirea unor astfel de terenuri

și în procedura

prevăzută de acest act normativ.

Împotriva sentinței pronunțată de

tribunal a declarat apel contestatoarea C.E., iar prin decizia civilă nr. 677

din 16 decembrie 2009, Curtea de Apel București a admis apelul și a schimbat în

tot sentința apelată în sensul că a admis contestația formulată de către

contestatoarea C.E. împotriva

dispoziției

nr. 199 din 12 octombrie 2005 emisă de Primarul Comunei Slobozia

Mândra,

a anulat dispoziția și a obligat pârâtul să emită o nouă

dispoziție pentru restituirea în natură a

suprafeței de teren cerută prin

notificare.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de apel a avut în vedere următoarele considerente:

Apelanta a arătat că până în acest

moment nu există proces

verbal de punere în

posesie și nu s-a emis vreun titlu de proprietate pe acest teren, astfel cum

apare în evidențele primăriei. In această situație,

există posibilitatea atribuirii în natură a

terenului și trecerea sa în

intravilanul localității.

La termenul de

judecată din data de 5 septembrie 2007, apelanta

a solicitat, raportat la răspunsul pârâtei la

interogatoriu, efectuarea unui

raport de expertiză pentru a se stabili dacă suprafața de

1500 mp teren

solicitată este liberă.

Curtea de apel a

încuviințat efectuarea expertizei solicitată de

către contestatoare, a desemnat experți, iar

raportul de expertiză nu a

fost efectuat, cu toate că au fost desemnați experți în prezenta cauză

ce

au fost

înlocuiți succesiv din diverse motive invocate de către experți

până în anul 2009.

Curtea de Apel,

constatând că nu poate fi efectuat raportul de

expertiză solicitat și că motivul respingerii

notificării este lipsa actelor juridice care să ateste preluarea abuzivă a

imobilului respectiv, situație

care poate fi soluționată fără efectuarea unui raport

topografic de

identificare și măsurare a

terenului deținut de autorul apelantei

contestatoare,

la data de 16 decembrie 2009, a revenit asupra acestei

probe, apreciind că poate fi soluționată cauza în

temeiul înscrisurilor

existente la dosarul cauzei și în coroborare cu

răspunsurile la interogatorii ale intimatei pârâte.

Curtea de Apel a

constatat că au fost depuse dovezi cu privire la

calitatea de persoană îndreptățită la restituire a

contestatoarei, respectiv

certificatul

de moștenitor nr. 38/2001 emis de pe urma defunctului I.C. și a defunctei I.M.

De asemenea, s-a

depus testamentul din care rezultă drepturile

succesorale ale defunctului I.C., cât și hotărârea

Tribunalului Popular al Raionului Turnu Măgurele

din care rezultă că

C.I.P. este

dispărut și a fost trecută în proprietatea

statului averea mobilă și imobilă a acestuia, ultimul său domiciliu

fiind

în Comuna Slobozia Mândra.

Din această

sentință civilă - nr. 684 din 6 octombrie 1953 - rezultă că a fost

trecut în proprietatea statului

și locul de casă în suprafață de 1500 mp,

pe care se află construcțiile enumerate în aceeași

hotărâre.

Din procesul

verbal încheiat la data de 14 septembrie 1955 rezultă că au

fost trecute definitiv în

proprietatea statului și atribuite cu titlu gratuit

Sfatului Popular al Comunei

Slobozia Mândra, bunurile ce au fost

proprietatea

lui C.P.I. fiind enumerat și locul de casă în

suprafață

de 1500 mp pe care existau construcții, și care face obiectul

prezentului

litigiu.

Din sentința

civilă nr. 4148 din 14 mai 1997 a Judecătoriei sectorului

3 București, rezultă că a fost admisă cererea

contestatoarei din prezenta cauză și anulate procesul verbal de contravenție

din

14 septembrie 1952 și adresa nr.

13848/1953 a Secției Financiare a fostului

Raion Turnu Măgurele, în temeiul cărora a fost emisă sentința civilă

nr. 684 din 6 octombrie 1953 a Tribunalului

Popular al Raionului Turnu Măgurele,

constatându-se

că bunurile ce au fost proprietatea lui C.I.

și al M.I. nu au fost

abandonate. Din aceste înscrisuri

rezultă că

terenul ce face obiectul prezentei contestații, în suprafață de

1500 mp intravilan, a fost preluat în mod abuziv

de către stat și se

încadrează în prevederile Legii nr. 10/2001, iar

decizia emisă de

Primăria Comunei Slobozia

Mândra este nelegală, fiind făcută dovada

preluării abuzive a acestui

teren.

Împotriva acestei

decizii, în termen legal a declarat și motivat

recurs pârâta Primăria Comunei Slobozia Mândra.

Prin motivele de

recurs se formulează următoarele critici de

nelegalitate, întemeiate pe prevederile art. 304

pct. 9 C. proc. civ. raportate la

art. 8

din Legea 10/2001:

Cu toate că la

dosar există probe certe și fără a efectua un raport

de expertiză și mai ales un

raport topografic de identificare și măsurare a terenului, instanța, în mod

greșit a admis apelul contestatoarei.

Singura probă a

intimatei ce stă la baza cererii de retrocedare a

terenului este testamentul autentificat cu nr.

16/1941 emis de

Judecătoria Turnu Măgurele

al autorului său, P.I. care, în

legătură

cu terenul solicitat, cuprinde date de identificare diferite față de cele

indicate de contestatoare în notificarea adresată recurentei, în

contestația formulată și în cererea de apel,

precum și în sentința civilă nr. 684 din 6 octombrie 1953, în decizia nr. 122

din 03 septembrie 1955 și în procesul verbal din data de 14 septembrie 1953,

ambele documente emise de Secția Financiară

a Regiunii București.

Se mai arată că terenul

în suprafață de 1500 mp a fost retrocedat

reclamantei

de către Ministerul Administrației și Internelor și că atribuirea terenului pe

vechiul amplasament nu se mai poate face

întrucât,

așa cum rezultă din Planul de Situație și Registrul Cadastral

intravilan al Comunei Slobozia Mândra, în prezent,

acesta aparține

numitelor S.M. și M.S.,

în baza titlului de proprietate nr.

7301561

emis la data de 31 mai 2007, în temeiul Legii 18/1991, de

Comisia Județeană Pentru Stabilirea Dreptului de

Proprietate Asupra

Terenurilor.

Analizând decizia

recurată în limita criticilor formulate prin

motivele de recurs, Înalta Curte constată că recursul este fondat,

urmând a fi admis, pentru următoarele

considerente:

Este adevărat că

prin dispoziția nr. 199 din 12 octombrie 2005 emisă de

Primarul Comunei Slobozia Mândra

- contestată în prezentul litigiu -

notificarea nr. 698 din 06 noiembrie 2001 formulată de

petenta C.E. a

fost respinsă pentru

„lipsa actelor juridice care să ateste preluarea abuzivă a imobilului",

respectiv a suprafeței de 1500 mp teren intravilan situat în Comuna Slobozia

Mândra a cărei restituire s-a solicitat prin notificare.

Insă, pentru a se

verifica dacă terenul ce face obiectul notificării

și despre care reclamanta pretinde că a aparținut

autorilor săi, a fost sau nu preluat abuziv de către stat, este necesară

identificarea prealabilă a acestui teren.

Or, în cauză, regimul juridic al

terenului nu a fost pe deplin

stabilit,

înscrisurile la care face trimitere instanța de apel cuprinzând o

serie

de neconcordanțe.

Astfel, în

testamentul autorului reclamantei, P.I.

(înscris aflat la fila 12 dosar primă instanță), se

menționează la punctul

8 un teren în

suprafață de 1300 mp „plantat cu vie altoită, - pe rod -

în vatra satului", indicându-se totodată

vecinătățile terenului, pe când

în

notificarea formulată în temeiul Legii nr. 10/2001, reclamanta solicită

restituirea în natură a unei suprafețe de 1500 mp teren,

deși indică

aceleași vecinătăți.

In plus, așa cum

rezultă din referatul Comisiei Locale pentru

aplicarea legilor fondului funciar aflat la fila 39

din dosarul tribunalului,

reclamanta a

solicitat, în temeiul Legii 247/2005 reconstituirea

dreptului de proprietate pentru suprafața de 13,5 mp teren arabil, iar

potrivit adresei de la fila 46, „suprafața de 1500

mp este cuprinsă în

suprafața totală

de 11,64 ha, diferență pentru care s-a validat dreptul de

proprietate."

Totodată, la fila

24 din dosarul instanței de apel se află titlul de proprietate nr. 7300016 din 29

august 2006 emis pe numele reclamantei pentru

o suprafață de 11,64 ha.

Mai mult, așa cum

rezultă din înscrisurile de la filele 51-54 din

dosarul primei instanțe, reclamanta a mai formulat o notificare în

temeiul Legii 10/2001, adresată Ministerului Administrației și Internelor,

pentru o suprafață de teren de 2400 mp aflată pe raza aceleiași comune,

notificare soluționată prin decizia nr. 197 din 28 aprilie 2004.

Or, instanța de apel nu a efectuat

cercetarea judecătorească

necesară pentru a

identifica terenul care, potrivit testamentului invocat

de reclamantă a

aparținut autorului său și la a cărui restituire se

pretinde a fi îndreptățită în temeiul Legii nr. 10/2001. Totodată, nu a

fost

clarificată împrejurarea dacă,

prin contestația formulată, reclamanta a

solicitat restituirea unei

suprafețe de teren care a făcut, anterior, obiectul Legii nr. 18/1991, sau al

unei alte notificări soluționate în

procedura

Legii nr. 10/2001 prin decizia nr. 197 din 28 aprilie 2004 emisă de

Ministerului

Administrației și Internelor.

In aceste

condiții, verificarea corectei aplicări a legii în controlul judiciar de

legalitate exercitat pe calea recursului nu se poate realiza în cauză, fiind

necesar a se lămuri, cu prioritate situația de fapt.

Prin urmare,

apreciind că situația de fapt nu a fost pe deplin stabilită, în baza art. 312

alin. (3) C. proc. civ. și art. 314 C. proc. civ., Înalta Curte va admite

recursul declarat, va casa decizia recurată și va trimite cauza

spre rejudecare instanței de apel.

Cu ocazia

rejudecării vor fi administrate probele necesare pentru

lămurirea aspectelor menționate

anterior în vederea identificării exacte

a terenului în litigiu și a regimului juridic aplicabil

acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de parata Primăria Comunei Slobozia

Mandra împotriva deciziei civile nr. 677 din 16

decembrie 2009 a Curții

de Apel

București, secția a

IV-

a civilă.

Casează decizia recurată și trimite

cauza spre rejudecare la aceeași curte de apel.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 28 octombrie 2010.