ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5639/2010

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Teleorman, secția civilă, la data de 23 noiembrie 2005, contestatoarea C.E. a formulat, în contradictoriu cu Primarul Comunei Slobozia Mândra, județul Teleorman, contestație împotriva dispoziției de respingere a notificării nr. 199 din 12 octombrie 2005, solicitând anularea acesteia, admiterea notificării și restituirea în natură a suprafeței de 1500 mp teren situat în intravilanul comunei Slobozia Mândra județul Teleorman. Prin sentința civilă nr. 749 din 29 mai 2006, Tribunalul Teleorman, s ecția civilă, a respins ca nefondată contestația formulată de contestatoarea C.E. împotriva dispoziției de respingere a notificării nr. 199 din 12 octombrie 2005 emisă de Primarul Comunei Slobozia Mândra.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reținut că, prin testamentul din 11 ianuarie 1941, P.I., bunicul contestatoarei, a dispus cu privire la averea sa în favoarea lui C.I., tatăl contestatoarei și D.G.. C.I. a primit mai multe suprafețe de teren intravilan și extravilan situate pe raza Comunei Slobozia Mândra. Prin referatul nr. 3043 din 11 noiembrie 2005, Comisia Locală de Fond Funciar Slobozia Mândra a propus reconstituirea dreptului de proprietate și pentru diferența de 11,64 ha pentru contestatoare, în calitate de moștenitoare a lui I.C. Conform art. 8 din Legea nr. 10/2001, nu intră sub incidența prezentei legi terenurile situate în intravilanul localităților la data preluării abuzive sau la data notificării, precum și cele ale căror regim juridic este reglementat de Legea nr. 18/1991, Legea nr. 167/1997 și Legea nr. 1/2000.

Cum în cauză, întreaga suprafață de teren intravilan și extravilan rămasă de pe urma defunctului I.C. a făcut obiect al retrocedării, ca urmare a aplicării Legii nr. 18/1991 și a Legii nr. 169/1997, față de prevederile art. 8 din Legea 10/2001, contestatoarea nu mai poate solicita restituirea unor astfel de terenuri și în procedura prevăzută de acest act normativ. Împotriva sentinței pronunțată de tribunal a declarat apel contestatoarea C.E., iar prin decizia civilă nr. 677 din 16 decembrie 2009, Curtea de Apel București a admis apelul și a schimbat în tot sentința apelată în sensul că a admis contestația formulată de către contestatoarea C.E. împotriva dispoziției nr. 199 din 12 octombrie 2005 emisă de Primarul Comunei Slobozia Mândra, a anulat dispoziția și a obligat pârâtul să emită o nouă dispoziție pentru restituirea în natură a suprafeței de teren cerută prin notificare.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a avut în vedere următoarele considerente: Apelanta a arătat că până în acest moment nu există proces verbal de punere în posesie și nu s-a emis vreun titlu de proprietate pe acest teren, astfel cum apare în evidențele primăriei. In această situație, există posibilitatea atribuirii în natură a terenului și trecerea sa în intravilanul localității. La termenul de judecată din data de 5 septembrie 2007, apelanta a solicitat, raportat la răspunsul pârâtei la interogatoriu, efectuarea unui raport de expertiză pentru a se stabili dacă suprafața de 1500 mp teren solicitată este liberă.

Curtea de apel a încuviințat efectuarea expertizei solicitată de către contestatoare, a desemnat experți, iar raportul de expertiză nu a fost efectuat, cu toate că au fost desemnați experți în prezenta cauză ce au fost înlocuiți succesiv din diverse motive invocate de către experți până în anul 2009. Curtea de Apel, constatând că nu poate fi efectuat raportul de expertiză solicitat și că motivul respingerii notificării este lipsa actelor juridice care să ateste preluarea abuzivă a imobilului respectiv, situație care poate fi soluționată fără efectuarea unui raport topografic de identificare și măsurare a terenului deținut de autorul apelantei contestatoare, la data de 16 decembrie 2009, a revenit asupra acestei probe, apreciind că poate fi soluționată cauza în temeiul înscrisurilor existente la dosarul cauzei și în coroborare cu răspunsurile la interogatorii ale intimatei pârâte.

Curtea de Apel a constatat că au fost depuse dovezi cu privire la calitatea de persoană îndreptățită la restituire a contestatoarei, respectiv certificatul de moștenitor nr. 38/2001 emis de pe urma defunctului I.C. și a defunctei I.M. De asemenea, s-a depus testamentul din care rezultă drepturile succesorale ale defunctului I.C., cât și hotărârea Tribunalului Popular al Raionului Turnu Măgurele din care rezultă că C.I.P. este dispărut și a fost trecută în proprietatea statului averea mobilă și imobilă a acestuia, ultimul său domiciliu fiind în Comuna Slobozia Mândra. Din această sentință civilă - nr. 684 din 6 octombrie 1953 - rezultă că a fost trecut în proprietatea statului și locul de casă în suprafață de 1500 mp, pe care se află construcțiile enumerate în aceeași hotărâre.

Din procesul verbal încheiat la data de 14 septembrie 1955 rezultă că au fost trecute definitiv în proprietatea statului și atribuite cu titlu gratuit Sfatului Popular al Comunei Slobozia Mândra, bunurile ce au fost proprietatea lui C.P.I. fiind enumerat și locul de casă în suprafață de 1500 mp pe care existau construcții, și care face obiectul prezentului litigiu. Din sentința civilă nr. 4148 din 14 mai 1997 a Judecătoriei sectorului 3 București, rezultă că a fost admisă cererea contestatoarei din prezenta cauză și anulate procesul verbal de contravenție din 14 septembrie 1952 și adresa nr. 13848/1953 a Secției Financiare a fostului Raion Turnu Măgurele, în temeiul cărora a fost emisă sentința civilă nr. 684 din 6 octombrie 1953 a Tribunalului Popular al Raionului Turnu Măgurele, constatându-se că bunurile ce au fost proprietatea lui C.I.

și al M.I. nu au fost abandonate. Din aceste înscrisuri rezultă că terenul ce face obiectul prezentei contestații, în suprafață de 1500 mp intravilan, a fost preluat în mod abuziv de către stat și se încadrează în prevederile Legii nr. 10/2001, iar decizia emisă de Primăria Comunei Slobozia Mândra este nelegală, fiind făcută dovada preluării abuzive a acestui teren. Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat și motivat recurs pârâta Primăria Comunei Slobozia Mândra. Prin motivele de recurs se formulează următoarele critici de nelegalitate, întemeiate pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. raportate la art. 8 din Legea 10/2001: Cu toate că la dosar există probe certe și fără a efectua un raport de expertiză și mai ales un raport topografic de identificare și măsurare a terenului, instanța, în mod greșit a admis apelul contestatoarei.

Singura probă a intimatei ce stă la baza cererii de retrocedare a terenului este testamentul autentificat cu nr. 16/1941 emis de Judecătoria Turnu Măgurele al autorului său, P.I. care, în legătură cu terenul solicitat, cuprinde date de identificare diferite față de cele indicate de contestatoare în notificarea adresată recurentei, în contestația formulată și în cererea de apel, precum și în sentința civilă nr. 684 din 6 octombrie 1953, în decizia nr. 122 din 03 septembrie 1955 și în procesul verbal din data de 14 septembrie 1953, ambele documente emise de Secția Financiară a Regiunii București. Se mai arată că terenul în suprafață de 1500 mp a fost retrocedat reclamantei de către Ministerul Administrației și Internelor și că atribuirea terenului pe vechiul amplasament nu se mai poate face întrucât, așa cum rezultă din Planul de Situație și Registrul Cadastral intravilan al Comunei Slobozia Mândra, în prezent, acesta aparține numitelor S.M.

și M.S., în baza titlului de proprietate nr. 7301561 emis la data de 31 mai 2007, în temeiul Legii 18/1991, de Comisia Județeană Pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Asupra Terenurilor. Analizând decizia recurată în limita criticilor formulate prin motivele de recurs, Înalta Curte constată că recursul este fondat, urmând a fi admis, pentru următoarele considerente: Este adevărat că prin dispoziția nr. 199 din 12 octombrie 2005 emisă de Primarul Comunei Slobozia Mândra - contestată în prezentul litigiu - notificarea nr. 698 din 06 noiembrie 2001 formulată de petenta C.E. a fost respinsă pentru „lipsa actelor juridice care să ateste preluarea abuzivă a imobilului", respectiv a suprafeței de 1500 mp teren intravilan situat în Comuna Slobozia Mândra a cărei restituire s-a solicitat prin notificare.

Insă, pentru a se verifica dacă terenul ce face obiectul notificării și despre care reclamanta pretinde că a aparținut autorilor săi, a fost sau nu preluat abuziv de către stat, este necesară identificarea prealabilă a acestui teren. Or, în cauză, regimul juridic al terenului nu a fost pe deplin stabilit, înscrisurile la care face trimitere instanța de apel cuprinzând o serie de neconcordanțe. Astfel, în testamentul autorului reclamantei, P.I. (înscris aflat la fila 12 dosar primă instanță), se menționează la punctul 8 un teren în suprafață de 1300 mp „plantat cu vie altoită, - pe rod - în vatra satului", indicându-se totodată vecinătățile terenului, pe când în notificarea formulată în temeiul Legii nr. 10/2001, reclamanta solicită restituirea în natură a unei suprafețe de 1500 mp teren, deși indică aceleași vecinătăți.

In plus, așa cum rezultă din referatul Comisiei Locale pentru aplicarea legilor fondului funciar aflat la fila 39 din dosarul tribunalului, reclamanta a solicitat, în temeiul Legii 247/2005 reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 13,5 mp teren arabil, iar potrivit adresei de la fila 46, „suprafața de 1500 mp este cuprinsă în suprafața totală de 11,64 ha, diferență pentru care s-a validat dreptul de proprietate." Totodată, la fila 24 din dosarul instanței de apel se află titlul de proprietate nr. 7300016 din 29 august 2006 emis pe numele reclamantei pentru o suprafață de 11,64 ha.

Mai mult, așa cum rezultă din înscrisurile de la filele 51-54 din dosarul primei instanțe, reclamanta a mai formulat o notificare în temeiul Legii 10/2001, adresată Ministerului Administrației și Internelor, pentru o suprafață de teren de 2400 mp aflată pe raza aceleiași comune, notificare soluționată prin decizia nr. 197 din 28 aprilie 2004. Or, instanța de apel nu a efectuat cercetarea judecătorească necesară pentru a identifica terenul care, potrivit testamentului invocat de reclamantă a aparținut autorului său și la a cărui restituire se pretinde a fi îndreptățită în temeiul Legii nr. 10/2001. Totodată, nu a fost clarificată împrejurarea dacă, prin contestația formulată, reclamanta a solicitat restituirea unei suprafețe de teren care a făcut, anterior, obiectul Legii nr. 18/1991, sau al unei alte notificări soluționate în procedura Legii nr. 10/2001 prin decizia nr. 197 din 28 aprilie 2004 emisă de Ministerului Administrației și Internelor.

In aceste condiții, verificarea corectei aplicări a legii în controlul judiciar de legalitate exercitat pe calea recursului nu se poate realiza în cauză, fiind necesar a se lămuri, cu prioritate situația de fapt. Prin urmare, apreciind că situația de fapt nu a fost pe deplin stabilită, în baza art. 312 alin. (3) C. proc. civ. și art. 314 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat, va casa decizia recurată și va trimite cauza spre rejudecare instanței de apel. Cu ocazia rejudecării vor fi administrate probele necesare pentru lămurirea aspectelor menționate anterior în vederea identificării exacte a terenului în litigiu și a regimului juridic aplicabil acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de parata Primăria Comunei Slobozia Mandra împotriva deciziei civile nr. 677 din 16 decembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a IV- a civilă. Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași curte de apel. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 octombrie 2010.