ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1334/2006

Asupra recursului de față,

Din analiza actelor și lucrărilor din dosar constată

următoarele:

Prin

cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Teleorman N.V. a formulat

contestație împotriva dispoziției nr. 725 din 28 octombrie 2003 a Primăriei

comunei Nanov prin care a fost respinsă notificarea privind restituirea în

natură sau prin echivalent bănesc a 9,7868 ha baltă, 9 ha teren conac, 1,39 ha

imaș, 1,6851 ha arie ce au aparținut bunicului său G.N. și 1,1 ha baltă și 1,3

ha conac ce au aparținut lui G.S.N.

In

motivarea contestației s-a arătat că terenurile menționate în notificare fac

obiectul reglementării Legii nr. 10/2001 fiind luate de stat fără titlu valabil

sau fără respectarea dispozițiilor legale la data preluării, nefăcând însă

obiectul Legii nr. 18/1991.

Faptul

că i-a fost reconstituit dreptul de proprietate asupra unor suprafețe de teren

arabil în extravilan este irelevant, deoarece aplicarea dispozițiilor Legii nr.

10/2001 nu este condiționată de aplicarea legii fondului funciar.

Tribunalul

Teleorman, prin sentința civilă nr. 957 din 21 decembrie 2004 a respins

contestația ca nefondată reținând că regimul juridic al terenurilor în litigiu

este reglementat de legea fondului funciar și nu intră sub incidența Legii nr.

10/2001.

Cum

contestatorului i-a fost reconstituit dreptul de proprietate asupra unui teren

arabil de 90 ha și 20 ha pădure, construcție și teren în suprafață de 4689 mp,

în temeiul prevederilor Legii nr. 18/1991 și ale Legii nr. 1/2000, acesta nu

poate solicita, în temeiul Legii nr. 10/2001, restituirea altor suprafețe de

teren ce fac obiectul legii fondului funciar.

Împotriva

sentinței a declarat apel contestatorul susținând că nu are relevanță emiterea

pe numele său a unor titluri de proprietate în temeiul Legilor 18/1991 și

1/2000, acestea privind alte terenuri decât cele în speță. Instanța de fond a

ignorat dispozițiile art. 1 alin. (1) și art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001

care prevăd două condiții pentru exceptarea de le restituire, respectiv

terenurile să intre sub incidența celor două acte normative și să fi fost

solicitate potrivit acestora. De asemenea, legea fondului funciar prevede o

limită de suprafață pentru terenul ce se poate solicita, limită în care s-a

încadrat, neputând solicita mai mult. S-a mai susținut că în temeiul Legii nr.

10/2001 se poate solicita restituirea unor terenuri, chiar dacă acestea ar fi

putut fi solicitate conform legii fondului funciar.

Curtea

de Apel București, secția a III-a civilă, prin decizia nr. 1174 A din 21 iunie

2005 a respins apelul ca nefondat reținând, în esență, că art. 8 din Legea nr.

10/2001 exceptează de la aplicarea acestei legi terenurile al căror regim

juridic a fost reglementat prin legea fondului funciar, reglementând o excepție

de la regula instituită de art. 1 din lege, excepție derogatorie de la dreptul

comun(art.1), de strictă interpretare și aplicare. Regula și excepția nu se

completează reciproc și nu se aplică în același timp unei anumite situații.

Împotriva

deciziei instanței de apel contestatorul a declarat recurs, întemeiat pe

dispozițiile art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ., pentru următoarele motive:

-

faptul că pe numele contestatorului s-au emis titluri de proprietate în

conformitate cu dispozițiile Legii nr. 18/1991 și nr. 1/2000 nu are relevanță,

aceste titluri au fost emise pentru suprafețe distincte de teren, cu totul

altele decât cele solicitate a fi restituite pe cale de notificare

-

instanța de apel a ignorat prevederile art. 1 alin. (1) și 8 alin. (1) din

Legea 10/2001 din coroborarea cărora se desprinde concluzia că se poate

solicita restituirea în temeiul Legii 10/2001 pentru unele terenuri preluate

abuziv de stat, încă nerestituite, chiar dacă acestea ar fi putut fi solicitate

în temeiul Legii fondului funciar; normele metodologice de aplicare a Legii nr.

10/2001 sunt pe deplin lămuritoare în acest sens, arătând că legiuitorul a avut

în vedere și acele imobile care nu au fost restituite, prin formularea „și

nerestituite” cuprinsă la art. 1 din lege, rezultă că domeniul de aplicare al

legii are și caracter de complinire în raport cu celelalte acte normative cu

caracter reparatoriu din domeniul imobiliar, inclusiv din fondul funciar, în

sensul că domeniul de reglementare al acesteia acoperă și acele terenuri care

până la data intrării în vigoare a acesteia nu au fost restituite integral

persoanelor îndreptățite

Recursul este fondat pentru motivele

ce succed.

Recurentul

contestator a susținut, atât în motivarea apelului, cât și a recursului, că

terenurile ce fac obiectul prezentei cauze sunt distincte de cele pentru care i

s-a reconstituit dreptul de proprietate în baza legii fondului funciar. Însă,

din probele administrate în cauză, înscrisuri și expertiza tehnică, nu rezultă

cu certitudine acest fapt.

Pentru

acest motiv, recursul se va admite, se va casa decizia atacată și se va trimite

dosarul la Curtea de Apel București pentru rejudecarea apelului.

Este

necesar a se efectua o expertiză pentru a se stabili cu certitudine dacă

suprafețele de teren ce fac obiectul prezentei cauze, respectiv 9,7868 ha

baltă, 9 ha teren conac, 1,39 ha imaș, 1,6851 ha arie ce au aparținut bunicului

contestatorului, G.N. și 1,1 ha baltă și 1,3 ha conac ce au aparținut lui

G.S.N., sunt distincte de cele pentru care s-au emis titlurile de proprietate

pe numele contestatorului în baza legii fondului funciar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de de contestatorul N.V. împotriva

deciziei civile nr. 1174 A din 21 iunie 2005 pronunțată de Curtea de Apel

București, secția a III-a civilă, pe care o casează și trimite cauza aceleiași

instanțe pentru rejudecarea apelului.

Irevocabilă.

Pronunțată

astăzi 6 februarie 2006, în ședința publică.