ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1334/2006

Asupra recursului de față, Din analiza actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Teleorman N.V. a formulat contestație împotriva dispoziției nr. 725 din 28 octombrie 2003 a Primăriei comunei Nanov prin care a fost respinsă notificarea privind restituirea în natură sau prin echivalent bănesc a 9,7868 ha baltă, 9 ha teren conac, 1,39 ha imaș, 1,6851 ha arie ce au aparținut bunicului său G.N. și 1,1 ha baltă și 1,3 ha conac ce au aparținut lui G.S.N. In motivarea contestației s-a arătat că terenurile menționate în notificare fac obiectul reglementării Legii nr. 10/2001 fiind luate de stat fără titlu valabil sau fără respectarea dispozițiilor legale la data preluării, nefăcând însă obiectul Legii nr. 18/1991.

Faptul că i-a fost reconstituit dreptul de proprietate asupra unor suprafețe de teren arabil în extravilan este irelevant, deoarece aplicarea dispozițiilor Legii nr. 10/2001 nu este condiționată de aplicarea legii fondului funciar. Tribunalul Teleorman, prin sentința civilă nr. 957 din 21 decembrie 2004 a respins contestația ca nefondată reținând că regimul juridic al terenurilor în litigiu este reglementat de legea fondului funciar și nu intră sub incidența Legii nr. 10/2001. Cum contestatorului i-a fost reconstituit dreptul de proprietate asupra unui teren arabil de 90 ha și 20 ha pădure, construcție și teren în suprafață de 4689 mp, în temeiul prevederilor Legii nr. 18/1991 și ale Legii nr. 1/2000, acesta nu poate solicita, în temeiul Legii nr. 10/2001, restituirea altor suprafețe de teren ce fac obiectul legii fondului funciar.

Împotriva sentinței a declarat apel contestatorul susținând că nu are relevanță emiterea pe numele său a unor titluri de proprietate în temeiul Legilor 18/1991 și 1/2000, acestea privind alte terenuri decât cele în speță. Instanța de fond a ignorat dispozițiile art. 1 alin. (1) și art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 care prevăd două condiții pentru exceptarea de le restituire, respectiv terenurile să intre sub incidența celor două acte normative și să fi fost solicitate potrivit acestora. De asemenea, legea fondului funciar prevede o limită de suprafață pentru terenul ce se poate solicita, limită în care s-a încadrat, neputând solicita mai mult. S-a mai susținut că în temeiul Legii nr. 10/2001 se poate solicita restituirea unor terenuri, chiar dacă acestea ar fi putut fi solicitate conform legii fondului funciar.

Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, prin decizia nr. 1174 A din 21 iunie 2005 a respins apelul ca nefondat reținând, în esență, că art. 8 din Legea nr. 10/2001 exceptează de la aplicarea acestei legi terenurile al căror regim juridic a fost reglementat prin legea fondului funciar, reglementând o excepție de la regula instituită de art. 1 din lege, excepție derogatorie de la dreptul comun(art.1), de strictă interpretare și aplicare. Regula și excepția nu se completează reciproc și nu se aplică în același timp unei anumite situații. Împotriva deciziei instanței de apel contestatorul a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și 10 C. proc.

civ., pentru următoarele motive: - faptul că pe numele contestatorului s-au emis titluri de proprietate în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 18/1991 și nr. 1/2000 nu are relevanță, aceste titluri au fost emise pentru suprafețe distincte de teren, cu totul altele decât cele solicitate a fi restituite pe cale de notificare - instanța de apel a ignorat prevederile art. 1 alin. (1) și 8 alin. (1) din Legea 10/2001 din coroborarea cărora se desprinde concluzia că se poate solicita restituirea în temeiul Legii 10/2001 pentru unele terenuri preluate abuziv de stat, încă nerestituite, chiar dacă acestea ar fi putut fi solicitate în temeiul Legii fondului funciar; normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 sunt pe deplin lămuritoare în acest sens, arătând că legiuitorul a avut în vedere și acele imobile care nu au fost restituite, prin formularea „și nerestituite” cuprinsă la art. 1 din lege, rezultă că domeniul de aplicare al legii are și caracter de complinire în raport cu celelalte acte normative cu caracter reparatoriu din domeniul imobiliar, inclusiv din fondul funciar, în sensul că domeniul de reglementare al acesteia acoperă și acele terenuri care până la data intrării în vigoare a acesteia nu au fost restituite integral persoanelor îndreptățite Recursul este fondat pentru motivele ce succed.

Recurentul contestator a susținut, atât în motivarea apelului, cât și a recursului, că terenurile ce fac obiectul prezentei cauze sunt distincte de cele pentru care i s-a reconstituit dreptul de proprietate în baza legii fondului funciar. Însă, din probele administrate în cauză, înscrisuri și expertiza tehnică, nu rezultă cu certitudine acest fapt. Pentru acest motiv, recursul se va admite, se va casa decizia atacată și se va trimite dosarul la Curtea de Apel București pentru rejudecarea apelului. Este necesar a se efectua o expertiză pentru a se stabili cu certitudine dacă suprafețele de teren ce fac obiectul prezentei cauze, respectiv 9,7868 ha baltă, 9 ha teren conac, 1,39 ha imaș, 1,6851 ha arie ce au aparținut bunicului contestatorului, G.N.

și 1,1 ha baltă și 1,3 ha conac ce au aparținut lui G.S.N., sunt distincte de cele pentru care s-au emis titlurile de proprietate pe numele contestatorului în baza legii fondului funciar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de de contestatorul N.V. împotriva deciziei civile nr. 1174 A din 21 iunie 2005 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, pe care o casează și trimite cauza aceleiași instanțe pentru rejudecarea apelului. Irevocabilă. Pronunțată astăzi 6 februarie 2006, în ședința publică.