ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4706/2004

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Reclamantele P.L.Z., M.M.C. și G.L.A. în

contradictoriu cu Municipiul București prin Primarul General, R.A.A.P.P.S. și

Ministerul Finanțelor Publice au solicitat să se dispună obligarea pârâților de

a le lăsa în deplină proprietate și posesie terenul de 501 mp.

Prin sentința civilă nr. 1161 din 18 februarie 2001

Tribunalul București, secția a III-a civilă, a admis acțiunea reținând că

terenul a aparținut autorului reclamantelor, R.P. în baza contractului de

vânzare cumpărare nr. 610 din 14 aprilie 1951 transcris sub nr. 1204 din 16

aprilie 1951.

Instanța a mai reținut că potrivit

certificatului de moștenitor nr. 871 din 7 iunie 1983 moștenitoarele lui R.P.

sunt reclamantele.

În decretul de expropriere nr. 34/1974 privind

exproprierea cu plata de despăgubiri a unor suprafețe de teren din parcul Jianu

nu figurează și fosta parcelă 14.

Prin sentința civilă nr. 2828 din 7 martie 1997

Judecătoria sectorului 1 a respins acțiunea Administrației Financiare a sectorului

1 în contradictoriu cu R.P. și Z.P. prin care s-a solicitat să se constate că

terenul a fost preluat în proprietatea statului în baza Decretului nr. 111/1951,

instanța reținând că reclamanta nu a făcut dovada titlului în baza căruia s-a

preluat terenul.

Prin Protocolul încheiat în anul 1995 terenul a

fost transmis din administrarea R.A.A.P.P.S. în administrarea SIE.

Din relațiile Consiliului General al Municipiului

București și din expertiza tehnică efectuată în cauză a rezultat că înainte de

1989 terenul a făcut parte din fosta zonă de siguranță, care, în prezent

constituie spațiu verde și pe care s-a construit o piscină.

Nu s-a dovedit că pe teren există construcții

sau utilități și nu s-a făcut dovada trecerii sale legale în proprietatea

statului.

Împotriva sentinței au declarat apel pârâții

R.A.A.P.P.S., Municipiul București prin Primarul General, Ministerul Finanțelor

Publice și SIE criticând, în esență soluția, deoarece terenul a fost preluat cu

titlu în proprietatea statului.

În motivarea apelului său R.A.A.P.P.S. a arătat

că imobilul a fost transmis SIE prin H.G. nr. 851/1994 și ca atare nu are

calitate procesuală pasivă.

Instanța de apel a apreciat acest motiv ca

fondat, calitate procesuală pasivă având SIE.

Prin apelul declarat de Municipiul București

prin Primarul General se învederează că terenul a trecut în proprietatea

statului în baza Decretului nr. 111/1951 și se invocă autoritatea de lucru

judecat deoarece sentința din 1952 este în ființă.

Instanța de apel a respins această excepție

deoarece în speță nu sunt aplicabile dispozițiile art. 166 C. proc. civ.

Ministerul Finanțelor Publice, pe calea apelului

a invocat excepția inadmisibilității acțiunii.

Instanța de apel a respins și această excepție

motivat de faptul că terenul nu face parte din bunurile prevăzute de art. 135

alin. (5) din Constituție.

În motivarea apelului formulat de SIE se arată

că terenul face parte din domeniul public al statului și că scopul exproprierii

a fost atins.

Prin decizia civilă nr. 356/A din 26 martie 2002

Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, a admis apelurile declarate de

SIE, Municipiul București prin Primarul General, Ministerul Finanțelor Publice

și R.A.A.P.P.S., a schimbat în tot sentința atacată și pe fond, a respins

acțiunea în revendicare, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a

R.A.A.P.P.S. și a respins excepțiile de inadmisibilitate a acțiunii în

revendicare și a autorității de lucru judecat invocate de Ministerul Finanțelor

Publice și Municipiul București.

Împotriva deciziei au declarat recurs

reclamantele P.L.Z., M.M.C. și G.L.A. în temeiul art. 304 pct. 7 și 9 C. proc.

civ., pentru următoarele considerente:

- terenul în litigiu nu a fost preluat în baza

decretului de expropriere nr. 34 din 26 aprilie 1974, prin acest decret s-a

expropriat o suprafață de 27.072 mp teren în care nu este inclusă și parcela

nr. 14.

- terenul a fost preluat cu sentința nr. 559/1952

în baza Decretului nr. 111/1951 astfel încât exproprierea din 1974 nu-și mai

avea rostul deoarece statul avea deja un titlu.

- s-a reținut greșit că scopul exproprierii a

fost atins, în prezent terenul fiind afectat de utilități publice doar pentru

faptul că se află în incinta unui imobil de protocol din administrarea SIE,

contrar concluziilor raportului de expertiză efectuată în cauză și din care

rezultă că se intersectează doar cu o piscină în aer liber dezafectată.

Recursul este fondat.

Acțiunea în revendicare nu poate avea ca

reclamant decât pe proprietarul terenului, în speță reclamantele au produs

contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 610 din 14 aprilie 1951 al

autorului lor, R.P., iar pârâtul Statul Român, reprezentat, în speță, de

Municipiul București, prin Primarul General, Ministerul Finanțelor Publice și

R.A.A.P.P.S. nu a putut depune nici un titlu valabil.

Din probele administrate în cauză rezultă că

terenul a fost preluat în mod abuziv în proprietatea statului. Deși se invocă

drept temeiuri de preluare Decretul nr. 111/1951 și Decretul de expropriere nr.

34/1974 acestea nu pot fi reținute ca titluri valabile atâta timp cât prin

sentința civilă nr. 2828/1997 a Judecătoriei sectorului 1 (rămasă definitivă și

irevocabilă prin decizia civilă nr. 1473/1998 a Curții de Apel București, secția

a IV-a civilă) s-a decis cu autoritate de lucru judecat că terenul în litigiu

nu a fost preluat în proprietatea statului în baza Decretului nr. 111/1951

deoarece nu s-a făcut dovada titlului valabil de preluare, iar în anexa la

Decretul nr. 34/1974, existentă la dosarul de fond, printre imobilele care au

fost expropriate nu figurează și parcela nr. 14, bl. 8 de pe str. T. nr. 6-16.

De asemenea, în raportul de expertiză efectuat

în cauză se concluzionează că terenul nu a făcut legal parte din domeniul

public sau privat al statului, iar în prezent constituie spațiu verde amenajat

în incinta casei de oaspeți de pe str. T., fără a fi afectat de construcții sau

utilități relevante.

Având în vedere aceste considerente recursul va

fi admis, decizia atacată se va casa și se va menține sentința instanței de

fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul reclamanților P.L.Z., M.M.C. și G.L.A.

împotriva deciziei civile nr. 356 din 26 septembrie 2002 a Curții de Apel

București, secția a III-a civilă.

Modifică decizia în sensul că respinge apelurile

declarate de pârâții Serviciul de Informații Externe, Municipiul București prin

Primarul General, Ministerul Finanțelor Publice și R.A.A.P.P.S. împotriva

sentinței civile nr. 1161 din 18 octombrie 2001 a Tribunalului București,

secția a III-a civilă, pe care o menține.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 23 iunie 2004.