ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4706/2004

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantele P.L.Z., M.M.C. și G.L.A. în contradictoriu cu Municipiul București prin Primarul General, R.A.A.P.P.S. și Ministerul Finanțelor Publice au solicitat să se dispună obligarea pârâților de a le lăsa în deplină proprietate și posesie terenul de 501 mp. Prin sentința civilă nr. 1161 din 18 februarie 2001 Tribunalul București, secția a III-a civilă, a admis acțiunea reținând că terenul a aparținut autorului reclamantelor, R.P. în baza contractului de vânzare cumpărare nr. 610 din 14 aprilie 1951 transcris sub nr. 1204 din 16 aprilie 1951. Instanța a mai reținut că potrivit certificatului de moștenitor nr. 871 din 7 iunie 1983 moștenitoarele lui R.P.

sunt reclamantele. În decretul de expropriere nr. 34/1974 privind exproprierea cu plata de despăgubiri a unor suprafețe de teren din parcul Jianu nu figurează și fosta parcelă 14. Prin sentința civilă nr. 2828 din 7 martie 1997 Judecătoria sectorului 1 a respins acțiunea Administrației Financiare a sectorului 1 în contradictoriu cu R.P. și Z.P. prin care s-a solicitat să se constate că terenul a fost preluat în proprietatea statului în baza Decretului nr. 111/1951, instanța reținând că reclamanta nu a făcut dovada titlului în baza căruia s-a preluat terenul. Prin Protocolul încheiat în anul 1995 terenul a fost transmis din administrarea R.A.A.P.P.S. în administrarea SIE. Din relațiile Consiliului General al Municipiului București și din expertiza tehnică efectuată în cauză a rezultat că înainte de 1989 terenul a făcut parte din fosta zonă de siguranță, care, în prezent constituie spațiu verde și pe care s-a construit o piscină.

Nu s-a dovedit că pe teren există construcții sau utilități și nu s-a făcut dovada trecerii sale legale în proprietatea statului. Împotriva sentinței au declarat apel pârâții R.A.A.P.P.S., Municipiul București prin Primarul General, Ministerul Finanțelor Publice și SIE criticând, în esență soluția, deoarece terenul a fost preluat cu titlu în proprietatea statului. În motivarea apelului său R.A.A.P.P.S. a arătat că imobilul a fost transmis SIE prin H.G. nr. 851/1994 și ca atare nu are calitate procesuală pasivă. Instanța de apel a apreciat acest motiv ca fondat, calitate procesuală pasivă având SIE. Prin apelul declarat de Municipiul București prin Primarul General se învederează că terenul a trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr. 111/1951 și se invocă autoritatea de lucru judecat deoarece sentința din 1952 este în ființă.

Instanța de apel a respins această excepție deoarece în speță nu sunt aplicabile dispozițiile art. 166 C. proc. civ. Ministerul Finanțelor Publice, pe calea apelului a invocat excepția inadmisibilității acțiunii. Instanța de apel a respins și această excepție motivat de faptul că terenul nu face parte din bunurile prevăzute de art. 135 alin. (5) din Constituție. În motivarea apelului formulat de SIE se arată că terenul face parte din domeniul public al statului și că scopul exproprierii a fost atins. Prin decizia civilă nr. 356/A din 26 martie 2002 Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, a admis apelurile declarate de SIE, Municipiul București prin Primarul General, Ministerul Finanțelor Publice și R.A.A.P.P.S., a schimbat în tot sentința atacată și pe fond, a respins acțiunea în revendicare, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a R.A.A.P.P.S.

și a respins excepțiile de inadmisibilitate a acțiunii în revendicare și a autorității de lucru judecat invocate de Ministerul Finanțelor Publice și Municipiul București. Împotriva deciziei au declarat recurs reclamantele P.L.Z., M.M.C. și G.L.A. în temeiul art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., pentru următoarele considerente: - terenul în litigiu nu a fost preluat în baza decretului de expropriere nr. 34 din 26 aprilie 1974, prin acest decret s-a expropriat o suprafață de 27.072 mp teren în care nu este inclusă și parcela nr. 14. - terenul a fost preluat cu sentința nr. 559/1952 în baza Decretului nr. 111/1951 astfel încât exproprierea din 1974 nu-și mai avea rostul deoarece statul avea deja un titlu.

- s-a reținut greșit că scopul exproprierii a fost atins, în prezent terenul fiind afectat de utilități publice doar pentru faptul că se află în incinta unui imobil de protocol din administrarea SIE, contrar concluziilor raportului de expertiză efectuată în cauză și din care rezultă că se intersectează doar cu o piscină în aer liber dezafectată. Recursul este fondat. Acțiunea în revendicare nu poate avea ca reclamant decât pe proprietarul terenului, în speță reclamantele au produs contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 610 din 14 aprilie 1951 al autorului lor, R.P., iar pârâtul Statul Român, reprezentat, în speță, de Municipiul București, prin Primarul General, Ministerul Finanțelor Publice și R.A.A.P.P.S.

nu a putut depune nici un titlu valabil. Din probele administrate în cauză rezultă că terenul a fost preluat în mod abuziv în proprietatea statului. Deși se invocă drept temeiuri de preluare Decretul nr. 111/1951 și Decretul de expropriere nr. 34/1974 acestea nu pot fi reținute ca titluri valabile atâta timp cât prin sentința civilă nr. 2828/1997 a Judecătoriei sectorului 1 (rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 1473/1998 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă) s-a decis cu autoritate de lucru judecat că terenul în litigiu nu a fost preluat în proprietatea statului în baza Decretului nr. 111/1951 deoarece nu s-a făcut dovada titlului valabil de preluare, iar în anexa la Decretul nr. 34/1974, existentă la dosarul de fond, printre imobilele care au fost expropriate nu figurează și parcela nr. 14, bl.

8 de pe str. T. nr. 6-16. De asemenea, în raportul de expertiză efectuat în cauză se concluzionează că terenul nu a făcut legal parte din domeniul public sau privat al statului, iar în prezent constituie spațiu verde amenajat în incinta casei de oaspeți de pe str. T., fără a fi afectat de construcții sau utilități relevante. Având în vedere aceste considerente recursul va fi admis, decizia atacată se va casa și se va menține sentința instanței de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul reclamanților P.L.Z., M.M.C. și G.L.A. împotriva deciziei civile nr. 356 din 26 septembrie 2002 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă. Modifică decizia în sensul că respinge apelurile declarate de pârâții Serviciul de Informații Externe, Municipiul București prin Primarul General, Ministerul Finanțelor Publice și R.A.A.P.P.S. împotriva sentinței civile nr. 1161 din 18 octombrie 2001 a Tribunalului București, secția a III-a civilă, pe care o menține. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 iunie 2004.